Leapsa pe citite si mai mult pe necitite

M-au pocnit cu leapşa-n cap întîi Bea, pe urmă Mack. Am cedat la atîtea insistenţe, că-s inimă slabă, nu că aş avea ceva interesant de zis.

1) ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?

Kurt Vonnegut

2) din ce carte ai mai multe exemplare?

Din cele la care am lucrat una-alta.

3) de ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?

Pasărea de foc spaţială.

4) ce carte ai citit cel mai des?

La concurenţă, Fridolin şi Legendele ţării lui Vam.

5) care era cartea ta preferată la 10 ani?

Nici dacă mă tăiaţi şi mă presăraţi cu sare nu mai ştiu… La zece ani eram în clasa a patra… ce naiba citeam în clasa a patra?…

6) care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?

Am citit atît de puţin anul trecut, încît ar fi fost culmea să mai şi nimeresc vreo carte proastă.

Pot s-o zic pe aia proastă de anul ăsta?

7) care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?

Vonnegut, Mama noapte. (Da, ştiu, sînt în urmă…)

dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?

Dicţionarul explicativ. Al oricărei limbi vrea, n-am pretenţii.

9) cine crezi că ar trebui să câştige premiul nobel pentru literatură?

Nu mă interesează premiile date pe politică şi pe umori. Din partea mea, ar putea să se şi desfiinţeze.

10) ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?

Leagănul pisicii. 

11) descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar

Nu visez io d-astea… De regulă visez război, pac-pac-uri, da’ nimic cu copyright.

12) care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?

O carte de haleală a lui Jamie Oliver.

13) care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?

Etica nicomahică – dintre cele terminate. Dar, deşi-s cu ea abia la jumătate, la capitolul cărţi dificile Amprenta lui Galilei o bate la cur pe etică, ca să zic aşa. )

14) preferi autorii francezi sau ruşi?

Cu francezii, de regulă… ce să zic… cînd citeşti biata carte, n-ai loc de autor.

Ruşi am citit cam pe sponci.

Mă jenez şi fug la următoarea întrebare.

15) shakespeare, milton, sau chaucer?

Oh… cine m-a pus să fug la următoarea întrebare?

16) ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?

Hîrtia prea transparentă şi greşelile.

17) care e romanul tău favorit?

În perioada asta, Galapagos.

18) joci ceva?

Caesar, Pharaoh, Civilisation…

19) povestiri scurte, schiţe?

După ce m-a călcat pe nervi Fitzgerald, trebuie să fac un efort serios să-mi placă iar genul scurt. Mai vorbim altădată, după ce-mi revin.

20) non-ficţiune?

Amprenta lui Galileo, Big Bang, Creierul lui Broca, Doar şase numere, Visul lui Einstein şi alte eseuri, Să înţelegem fizica…

21) scriitorul favorit?

Vonnegut

22) ce scriitor crezi că este supraevaluat?

Îmi pare rău, nu mă pricep să zic.

23) ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?

Ei, spanac. Şi după primele cinci zile ce fac? Mă arunc la rechini?

24) şi… acum ce citeşti?

Glosarul de la coada Big Bang-ului. Mai am cinci pagini şi nu mă pot hotărî mai departe: Ultimele trei minute (Davies), din nou Visul lui Einstein (Hawking), ceva Borges (tot non-fiction) sau Abanos (Kapuscinski) – că tot mi-a amintit brusc de ea blogul ăsta?

După cum vedeţi, cam moale cu ficţiunea în ultima vreme.

Ştiţi că nu dau lepşe, da? Să n-avem vorbe la proces.

B-04-CNG, B-04-ZWN, Apocalipsa si World of Warcraft

Ce mai vezi într-o oră de plimbare pe Colentina – Moşilor…

Un cocalar scuipător:

(Veneam către capătul trotuarului. El a urcat cu maşina pe trotuar, a oprit in faţa mea, s-a dat jos, a încuiat maşina şi-a plecat. Eu l-am întrebat de sănătate, el m-a muit româneşte. I-am strigat părerea mea sinceră, dar a traversat neimpresionat.)

Un ghebos cu multe coaie:

(Am dat să trec, n-aveam loc, intre Audiul lui şi maşina din dreapta pozei erau vreo zece centimetri. Tocmai apărea şi el. L-am întrebat de sănătate, n-a părut impresionat. S-a urcat la volan, a dat juma’ de metru înapoi să pot să trec şi mi-a strigat „Ce să-ţi povestesc, mare lucru c-am parcat aici… Acum e bine?“  „E bine, zic, da’ mai stai un minut să-ţi fac poză.“ Nu că l-ar fi durut în ghiul că-l pozez io.)

„Sacul de păr“ din Apocalipsă:

Mergînd pe sub firele lui, două’j’ dă metri mai încolo vezi cum un cablu coboară cătinel de pe stîlp şi traversează ditai trotuarul cam pe unde-ţi e buricul:

Prins de gard să nu fugă…

…o ia pe urmă iar în sus, pînă aici:

Adică aici:

(Acuma, nu ştiu dacă-i vreun cablu de curent sau tanti vînzătoarea de bilete joacă World of Warcraft în reţea.)

De cealaltă parte a şoselei avem drum de biciclete:

Lărgind puţin perspectiva, avem şezătoare de maşini:

Ceva mai departe, urme de oameni gospodari, din cei care au grijă de pubele să rămînă curate:

Dragostea pe site

Aţi citit titlul, da? Nu vă bateţi capul, vă spun eu, se referă la website, nu la pluralul sitei. (Şi e titlul unei mai vechi cărţi de poezii de Dan Mircea Cipariu.) Dacă s-ar fi statuat încă de atunci românizarea termenului (sait), n-ar mai fi fost nici o ambiguitate care să strice bunătate de lirism încă de pe copertă.

Am găsit recent pe un blog un comentariu aţos la adresa lui Dan C. Mihăilescu – care insistă pe folosirea românizatului sait. Citez: „nu inteleg inversunarea asta impotriva limbii engleze in special cand este vorba de termeni tehnici, avand in vedere cat de frantuzita este limba romana. de ce este mai chic si mai «intelectual» folosirea frantuzismelor? mon chere *, what´s the problem with the english?“

OK, dacă nu înţelegi, stai aşa, că-ţi explic: în româneşte nu avem chic, ci şic.

…Deja începe să-ţi devină mai clar, este?

Altminteri, noi bine. În română există şi banner, cu pronunţia englezească cu tot. Cercetaţi dicţionarul, dacă nu mă credeţi.

( * nu ştiu la cine se referea autorul comentariului cu acest “mon chere”, că nu era nici un interlocutor de sex feminin prin preajmă; ori, te pomeneşti că la Dan C.?  o: )

Oamenii de stat degeaba

Via bola de nieve aflu că ăştia de la Hotnews le-au pus nişte întrebări candidaţilor noştri la alegerile europarlamentare:

• Sînteţi de acord cu căsătoriile homosexuale? Da sau nu? Dar cu parteneriatele civile? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.
• Sînteţi de acord cu legalizarea drogurilor uşoare? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.
• Sînteţi de acord cu sinuciderea asistată? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.

De pe urma răspunsurilor am aflat:

Că pesedeii Severin şi Paşcu au în curte un cireş suficient de mare să-i ascundă pe-amîndoi (chestie deloc uşoară!).

Că Rovana Plumb confundă sinuciderea asistată cu eutanasia, dacă nu cumva chiar cu împingerea soacrei pe scări („Dacă eutanasia ar fi legalizată, ar fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au dorit acest lucru“), adică, după cum ştim, dacă toţi bluncşii sînt blincşi rezultă că toţi blincşii sînt bluncşi.

Că în general alde ăştia se cred în amvon la Patriarhie, iar doamna Norica aghezmuieşte: „Sînt mamă, sînt o femeie născută şi crescută în spiritul unor valori creştine bine definite. Fata mea are 14 ani şi este la vîrsta la care descoperă marile provocări ale vieţii. Uitîndu-mă la ea şi gîndindu-mă la părinţii mei, îmi dau seama că, oricît de tolerantă aş fi, resping tot ceea ce este împotriva firii umane, tot ceea ce aduce atingere demnităţii umane, tot ceea ce este fals, sintetic şi imoral. (…) Şi tot Dumnezeu ne mai învaţă să nu-i judecăm pe cei care nu sînt ca noi. Ceea ce nu voi face nici eu.“ (Pasajul cu filmul SF cu muieretul infertil l-am sărit, că tremura chimeşa pe mine de rîs şi nu puteam scrie.)

Că pedelistul Cristian Preda n-a aflat, pînă la vîrsta dumisale, că_căsătorii se fac şi la starea civilă („Căsătoria trebuie să rămînă uniunea dintre femeie şi bărbat. E o chestiune religioasă. Nu ne stă în putere să redefinim doctrina Bisericii“), fapt pentru care e susceptibil de-a se fi însurat cu doamna Preda numai la beserică, fapt pentru care, doamnă Preda, aveţi grijă că nu sînteţi nevastă oficială, fapt pentru care domnu’ Preda v-ar putea face vînt pe uşă cu tot cu domnişoara Preda, nu zic c-ar avea de gînd, dar fiţi atentă, vă rog io!

Că udemeristul-zici-că-i-neamţ Iuliu Winkler îi reprezintă pe toţi românii în Europa. Pardon, numai pe românii creştini. Credincioşi. Practicanţi. Şi hetero. Nu prea mulţi, aş zice, dar, na, domnul Winkler e conştient că are limite şi nu se-aruncă să reprezinte tot poporu’, aşa, la grămadă, că-i prea mult de muncă şi domnia sa nu poate.

Că ălălalt udemerist, Sogor Csaba, le-ar interzice politicienilor să-şi mai desfăşoare activitatea dacă sînt fumători. (Nu-i nevoie, nenicule, stai liniştit pe curu-ţi. Şi-aşa înalţii noştri funcţionari de stat intră în shut down din tot soiul de motive, de la durerea de măsea a vecinei la telenovela de la ora 4. Dacă-i scoţi din producţie şi pe fumători, gata, tragem oblonu’ la Parlament şi facem clădirea guvernului jumi-juma, cazino şi farmacie.)

…

Panseul zilei: Cristian Preda, de la PDL, despre drogurile uşoare: „Cum a fost un chin să scap de fumat, mă gîndesc că nu e prea sănătos să încurajăm dependenţe de alt fel. Ar fi o limitare a libertăţii, iar eu cred că libertatea nu trebuie limitată pe această cale.“

De unde înţelegem:

- libertatea poate fi limitată pe celelalte căi;

- dacă libertatea ta se opreşte la uşa casei mele, atunci o să-mi trag un căsoi pînă la tine-n pat şi-o să-mi trîntesc uşa la tine-n braţe, na, să te văd cum te mai mişti;

- orice libertate care nu ne convine va fi numită, printr-o mică adăugire, limitare a libertăţii şi pe cale de consecinţă o vom putea interzice în numele libertăţii.

…

Panseul săptămînii – Sogor Csaba, de la UDMR: „Nu sînt pentru căsătoriile homosexuale. Ca şi creştin cred însă că şi homosexualii ca şi persoanele care se nasc stîngaci sînt copiii lui Dumnezeu.“

De unde ne ferim să spunem ce înţelegem.

.

Comunicarea la români

Din faţă: În faţă:

Dintr-o parte: După colţ:

Mîndră corabia, meşter cîrmaciul

Prin 2005-2007, nişte idioţi de absolvenţi de ştiinţe la stat (ce luzări) din Bucureşti (oraş de rahat, se ştie) au construit un microsatelit. Goliat. Primul microsatelit românesc. Desigur, nu le-a dat prin cap că nenorocita asta de ţară, care şi-aşa e crizată de la mă-sa, o să intre într-o criză şi mai mare un an sau doi mai tîrziu. Moare lumea de foame şi caraghioşii se piaptănă cu sateliţi, mă laşi! Norocul nostru că ne-a murit cercetarea după revoluţie. Atîtea mii de lipitori cu microscoape sugeau vlaga financiară a neamului în loc să se mărească punctul de pensie pe banii ăia. Ducă-se!

În fine, o dată construit, Goliat a cîştigat un concurs european. Implicit a cîştigat dreptul de-a fi lansat cu primul zbor al rachetei Vega, cînd o fi să fie, cică mai prin noiembrie anul ăsta. Operaţiunea e finanţată de Agenţia Spaţială Europeană, dar trebuie avansate nişte acte, nişte dosărele, nişte hîrtii, ceva care să documenteze fiecare bucăţică de proiect. Porcării. Fandoseli.

Cu chiu, cu vai, din comisia pentru spaţiu a Parlamentului s-a rupt subcomisie care ar trebui (dar din fericire n-o să reuşească) să pună la cale actele alea în timp util ca să-şi facă de cap idioţii cu microsatelitul lor.

Presa română însă a sesizat şi-a dat în gît imediat ridicolul situaţiei. Comentatorii vigilenţi de pe saiturile ziarelor şi-ale televiziunilor au ţinut isonul numitei prese vigilente.

„nu avem alta treaba decat sa numaram stelele,aici ne pricepem doar doar o sa ne ansusim
cateva“

„eu cred ca ar trebui lansati toti in spatiu“

„Misiunea este clara: plantarea pepenilor de Dabuleni pe Soare“

„iata ca ne detasam si “soldateii” in lupta pt ultima frontiera, sa speram ca de acolo nu se vor intoarce in cosciug“

„probun comisia pentru fundul oceanemor, subcomisia pentru inelele lui jubiter , cea pentru gauri negre, si vreo 2 subcomisii pentru vulcani“
„la ce ne trebuie la noi subcomisie pt spatiul cosmic ? avem cumva vreun astronaut in spatiu sau macar sa lucreze la o agentie spatiala ca astronaut?“

„bah, astia sunt sanatosi?? am rezolvat problemele pe pamant, si acum ne ocupam de cosmos??“

„se vede ca parlamentarii sunt cu capul in nori !!!avem atatea in tara de rezolvat si ei se uita in cosmos,poate vine salvarea economiei si a agriculturii de acolo !!!“

„b r i c i u r i . r o – articole barbatesti de barbierit,modelat si aranjat si articole de profesionale de frizerie made in germany, special concepute pt barbati deoarece se stie… barbatii au parul si unghiile tari.“

Deci mă scuzaţi, eu doar am luat cu copy/paste comentarii legate de chestiunea subcomisiei de care depinde primul satelit românesc, implicit o felie din maglavaisul cu tehnologia şi telecomunicaţiile. Nimic important. Vrăjeli. Mai bine daţi banii ăia cu porţia s-ajungă la toţi!

Revenirea în simţiri

Cinci după-amiaza, aeroportul Otopeni. În expresul spre oraş se urcă printre alţii mama şi doi tinerei pişpirii, hippie întîrziaţi, cu băgăjel, proaspăt scoborîţi din Aeroflot. Mama n-are nici o treabă-n toată chestia asta, doar că ea mi-a povestit-o. Se urcă şi controlorii de bilete. Ajunge o tanti controloare la tinereii pişpirii, le cere biletul, ei scot un ghid de conversaţie român – bulgar. Bilete, canci. Parlamentează tanti cu ei de la Otopeni la Băneasa pînă i-a făcut să priceapă că au de plătit 50 de lei amendă. Scot bulgăraşii portofelul. Cîteva bancnote aliene şi una, una singură-singurică, de 50 de lei. Oftează şi i-o dau. Femeia se-apucă să le scrie legitimaţia de călătorie de-o zi contra amendă. În faţă creşte Băneasa. Un ins oarecare se ridică de pe scaun să coboare. În drum spre uşă, se opreşte lîngă cei trei, scoate o hîrtie de 50 şi i-o dă controloarei. Femeia zice nu, mersi, că mi-au plătit deja. Omul le dă hîrtia bulgăraşilor, coboară din maşină şi se duce-ntr-ale lui. Bulgăraşii rămîn cu ochii mari şi apoşi.

Piele de vidal recuperată

Da, dragii mei cîrcotaşi, ştiu că agricultura ecologică e pe jumătate gargară, iar jumătate din jumătatea care rămîne e ţeapă, şi tot aşa, în simetrie cu străvechea teorie a chibritului de Brăila (mai ţineţi minte, da? chibritul de Brăila se compune din partea de sus a chibritului de Brăila şi partea de jos a chibritului de brăila; partea de sus a chibritului de Brăila se compune din partea de sus a părţii de sus a chibritului de Brăila şi din partea de jos a părţii de sus a chibritului de Brăila; partea de jos a chibritului de Brăila se compune din partea de sus a părţii de jos a…), tot înjumătăţind agricultura ecologică rămînem într-un fericit caz cu o prună.

Deci ştiu, că asta am vrut să zic mai pe scurt; ştiu că nu tot ce poartă o etichetă şi-o respectă, una la mînă. Alta la mînă ar fi că produsele ecologice nu-s vreun panaceu (ah, vă rog, dar vă rog, cît vă mai rog şi pînă nu m-apucă scamele! renunţaţi la ‘panaceu universal’, de hatîrul meu măcar), nu-s piatra filozofală, sfîntul Graal şi lîna de aur. N-o să-mi crească intelectul, muşchiul şi disponibilul de pe card dacă le folosesc, iar dacă mi-e scris să mor cu un ghiveci în cap, căzut de la etajul şapte cînd treceam eu pe sub bloc, nici un şampon ecologic n-o să-mi ferească freza de el.

Dar m-au mîncat degetele să-ncerc şi eu măcar o dată. Şi ce pot să vă zic cu mîna pe inimă e că pentru prima dată după nenumăraţi ani de zile în care am blestemat apa de la robinet, pentru prima dată, vă zic, am ieşit de sub duş şi nu m-a mai mîncat pielea. Adică mai exact, dacă n-aţi priceput, pe mine mă mînca chelişica după fiecare duş, şi nu vă puteţi imagina cîte geluri de duş am schimbat în atîţia ani. Ah, mi-am zis, apa e de vină, ea e singura constantă. Şi na acum, că mi-am luat gel bio, apa e tot aia, dar, minune, nu-mi simt pielea pe mine întinsă mai să crape, mîncăcioasă şi înţepăcioasă. Nu-mi simt pielea pe mine, vericule, incredibil. Pa, coşmar. Că ajunsesem de cugetam serios la posibilitatea de-a mă spăla mai răruţ, aşa, că tot nu prea ies din casă, deşi ar şade ruşine să-mi bată obrazul nişte pisici că le mut nasul din loc…

Mă rog, nasurile de pisici sînt salvate. Şi le-am jurat că io din magazine nu mai cumpăr gel de duş, aleluia!

Diamantele, moartea mea! vericule.

Dom’le, dacă mă pocneşte vreodată o moştenire sau un cîştig la loto de-un milion de dolari, două, nouă, nouăşpe, aşa ceva, sper să nu mă pocnească şi fo nebunie d-asta de om bogat care-a căpiat. Deci, soartă, aibi milă de mine, cucoană, şi nu mă prosti într-atît încît să-ncep să-mi cumpăr lucruri fine de oameni cu mulţi bani.

(pauză de dat cu capu’ de pereţi)

Aşa.

Ca de pildă, de la De Beers, tăticii căutatului şi tăiatului de diamante, un superb şi rafinat şi util şi tare-n limbi ceas cu time zone. Şi cu diamante, se-nţelege:

Ca să nu murim toţi proşti, vă zic că-i aproape cît palma de mare.

L-am văzut în treacăt pe Viasat History, era despre diamante – eu nu suport diamantele, pentru mine-s kitsch în groasa majoritate a cazurilor -, da’ cînd să fug mi-a-ngheţat mîna pe telecomandă că tocmai arătau cu zîmbete pînă la urechi o superbă brăţară pentru bărbaţi, avea paişpe mii de carate, era lată cît un cur de secretară comunistă şi cîntărea cît posesoarea curului de secretară comunistă.

Ah, şi nu mă stîrniţi cu crucile! Cruce de atîrnat de gîtiţă, vere, un chintal de cruce bătută cu diamante, să moară musulmanu’ de invidie, să crape rînza-n buddhist şi nădragii pe ovrei, cruce, tată, mare de ziceai c-o luaseră de la capu’ mortului, şi mai exact o luaseră să n-o fure unii noaptea din ţintirim, că era plină de diamante ca­­_capu’ manelistului de briantină, soro, deci jur că s-ar fi potrivit ca blogul cu netul pe-un tricou de bumbac, deasupra unor blugi cu broderii, frăţicule!

Ah, şi ca să ştim o treabă, la final mi-au bucurat ochii cu un pandantiv: un cap de Gizăs din aur curat bătut cu diamant lîngă diamant, nişte centimetri buni, cu coroană de spini pe frunte şi tot tacîmu’ (cam ca astea de-aici) – jenant, puteau şi ei să-l facă din platină, nişte cărpănoşi, dă-i în mă-sele.

Vorbe

• Mi-am aruncat şi eu un ochi pe pdf-ul cu extrase din Strania poveste a lui Benjamin Button scoasă de TKJ Publishing, care, după cîte mi se pare de aici*, e un satelit al Tritonicului, şi m-am calmat brusc. N-o fi Fitzgerald mare instrument de scriitor, da’ domniţa asta, Carmen Tudorache, a şters podelele cu el. L-a tradus cu piciorul stîng, şi ăla îmbrăcat într-o şosetă cu călcîiul găurit. Cu piciorul drept, nespălat de prin liceu, l-a frazat pe româneşte. Slinos.

* văd că Tritonicul a scos de pe sait Benjaminu’,
probabil după scandalul cu copyrightul făcut de Polirom.

• De la cineva traducător pentru AXN Sci-Fi aflu de două personaje noi – un mahăr, Smithsonian, care are oameni care o să se ocupe de-un vas vechi recuperat de pe fundul oceanului, şi un ins, Forensics, care aparent se pricepe la morţi, pentru că zice despre unii de ce şi cum au murit.

• De ce s-a retras Elena Băsescu din PD: “pentru ca tatăl meu să nu mai fie acuzat de nepotism”.

• Suprarealist: Adrian Păunescu, prin telefon, condamnînd ‘bolşevismul tîrziu’ de la Chişinău…

• Suprarealist doi: efigia PNŢCD, Ion Diaconescu: „monarhia este o relicvă a istoriei”.

.