cine i-a scris cui si cind?

 nu mă mai uit, frate, pe discavăruri! nu mă mai uit, gata!
egiptologia (care-mi place de nu mai pot, de m-aş uita zi şi noapte la
reportajele alea) parcă-i arta-de-a-te-mbrăca-frumos, chestie aproape
complet arbitrară, care cum şi ce chef are!
ok, cine poate să mă lămurească (nu întreb ca să mă dau în bărci! cine
ştie şi vrea să mă ajute în procesul lămuririi e bine-venit, cine nu
ştie şi vrea să facă pe nebunul s-o taie de-aici repejor, iar cine nu
ştie, dar nici nu vrea să facă pe nebunul, ăla e iarăşi binevenit). so:

– reportaj de-astă primăvară

după moartea (presupusă a fi ucidere) lui Tuthankamon, puştoaica de
nevastă-sa, speriată că a rămas singură cu regatul şi că i se va face şi
ei de petrecanie, îi scrie fix marelui inamic al Egiptului, regelui
hittit, cerîndu-i să-i trimită drept soţ unul dintre fiii lui.

(undeva între primăvară şi vară îmi dau reportajul cu tomografia. pe Tuthankamon
nu l-a ucis ni-mi-nia!)

– reportaj de pe la începutul verii

tatăl lui Tuthankamon, faraonul eretic Akenaton, care a proclamat
monoteismul, e asasinat de preoţimea egipteană rămasă şomeră. după
moartea lui, sărmana văduvă Nefertiti, singurică şi speriată, îi scrie
fix marelui inamic al Egiptului, regelui hittit, cerîndu-i să-i trimită
drept soţ unul dintre fiii lui.

– reportaj de-adineauri

Nefertiti moare după 14 ani de domnie, lăsîndu-l pe Akenaton văduv neconsolat.

whatthefuck??!!

ni’ca

 vidal depressed

cenusa in capul meu!

 i’m sorry, i’m sorry! regret, mă căiesc pînă la adînci
bătrîneţi pentru însemnarea de mai jos! iată că biserica noastră
ortodoxă s-a sesizat că-s inundaţii în ţară şi-a pus mîna pe problemă.
ca atare, iată ce zice preasfîntul episcop casian că face şi va face
biserica:

‘Rugăm
călduros pe preacucernicii protopopi şi preoţi din Eparhia Dunării-de-Jos, de
la parohii şi mănăstiri, să sensibilizeze pe bunii şi jertfelnicii noştri credincioşi
în organizarea de colecte
în bani, alimente şi îmbrăcăminte, spre a fi distribuite
neîntârziat celor ce au atâta trebuinţă de ele. Nu în ultimul rând, facem un apel
tot atât de cald către toate persoanele cu posibilităţi materiale
(firme, societăţi
comerciale, etc), care nu se vor afla în sfintele biserici la apelul preoţilor,
să se solidarizeze cu cei încercaţi de inundaţii
în Eparhia Dunării-de-Jos, la
Galaţi şi Brăila, şi să participe prin preoţii lor, la parohia de care aparţin,
la această colectă.



yes!

nimic despre ocupatiile bisericesti

 apropo, biserica română n-a mai terminat cu exorcizările? că pare
ocupată rău, zilele astea, cînd ar trebui să-şi ajute enoriaşii din
satele înecate, adică fix pe cei mai credincioşi dintre mieii săi.

scuze si lipseli

 constat că am început să trîntesc comentarii din ce în ce mai
agresive prin diferite bloguri care n-au nici o vină (ca, de pildă, mag
ori she_joint – scuze, mag! scuze, she_joint!). pînă acum m-am abţinut de la a
mai călca
prin bloguri care-mi sînt odioase. nu-i de ajuns. indiferent unde
intri, se găsesc indignaţi care să-ţi facă părul creţ pe picioare. am
să mă abţin şi de la a comenta în celelalte bloguri, de-acum înainte,
dacă
altă metodă de-a evita îndoctrinarea şi gargara cu mucii pe piept nu
există. nervii mei – promit să mi-i ţin în buzunar de-acum – sînt o
reacţie de respingere/apărare. am capul plin de cucuie. nu eşti
creştin? trosc! nu eşti creştin ‘practicant’? double-trosc! nu încetezi
imediat şi necondiţionat să discuţi despre pisicile tale, cînd în jur e
atîta apăraie, trosc-trosc-trosc! ruşine! vade retro!

ia mai lăsaţi-mă, frate, în durerea mea! cum n-am încercat să transform
în ateu nici un creştin cumsecade de prin zonă, aş aprecia ca nici
creştinii cumsecade de prin zonă să nu mă ducă pe mine fedeleş la
spovedanie şi împărtăşanie. aşa cum pe toţi cei care manifestau inutil
şi haios prin piaţă cu nobilul scop al retragerii trupelor din irak şi
al eliberării celor trei ţinuţi pe-acolo, nesuflînd o vorbă despre
inundaţiile de-atunci, pe toţi aceia, zic, i-aş ruga acum
frumuşel să nu mă frece la cap că nu-mi umplu blogul de lacrimi acum.
(da’ acum, în clipa asta, da? că de nu…!) nu polemizez cu nimeni pe
subiectul inundaţiilor, pentru că mi-e prea greaţă de felul cum l-am
văzut prezentat de stima-noastră-şi-mîndria posturile tv. în rest, cine
moare de grija mea că nu ies pe străzi plîngînd şi bătîndu-mă cu
pumnu-n pepţi, ăla să ia un calmant şi să se culce, că pînă dimineaţa-i
trece precis.

doua poame

n-am înţeles de ce se ceartă borgdragonulşicuradu. ba a mă-tii e mai largă.
ce să spun, două poame amîndouă. comunismul şi capitalismul. toţi trei
urăsc argumentat – lucruri diferite. despiritualizarea prin înfometare
– sau despiritualizarea prin consum. minciuna cu pumnul în gură – sau
minciuna stil ‘cum să-i convingi că a fost ideea lor/asta-i ceea ce-şi
doresc’. mă operează – de regulă impecabil – dacă am să plătesc şi
ochii din cap – sau mă operează gratis, de regulă după metoda
‘ciopîrţilă’. ma duc în mod organizat la cenaclu – sau mă duc în mod
organizat la hipermarket. aiureli. două poame.

a doua dedicatie pentru userul drog

1. alunecarea deliberată în derizoriu face bine la ficaţi.

este cam ce spuneam într-un comentariu la underlust că e ţigara-de-după…

(care înjurai pe-aici ţigările de după? dragoane, tu erai, sau mă-nşel?)

2. să repostăm, că s-a pierdut din vedere între timp: