„Psiholog. Doctor in psihologie. Lector universitar. Psihoterapeut”

“Thomas Lobel, care acum se numeşte Tammy, se află într-un tratament hormonal controversat la Berkeley, California, pentru a fi împiedicat să treacă prin pubertate ca băiat. Mamele băiatului spun că primul lucru pe care l-a spus Thomas atunci când a învăţat la vârsta de trei ani limbajul semnelor din cauza unui impediment de vorbire a fost “Sunt o fată”, informează Daily Mail.

La vârsta de şapte ani, după ce a fost tratat pentru auto-mutilare genitală, psihiatrii l-au diagnosticat pe Thomas cu deviaţie de identitate sexuală. La vârsta de opt ani, a început tranziţia. În această vară a început să ia medicamente care îi blochează dezvoltarea hormonală şi îi vor amâna apariţia părului pe faţă, a lăţirii umerilor şi a îngroşării vocii.”

 

Multe ar fi de dezbătut în cazul ăsta. Copilul e cu adevărat o fată în trup băieţesc sau e doar… dezorientat? Cît de devreme se poate manifesta conştientizarea transsexualităţii? L-au influenţat sau nu cele două femei care-i sînt mame adoptive? I-au făcut bine sau rău? E posibilă sau doar fantezistă ideea că, nesupus transformării, micuţul prezintă un risc crescut de sinucidere cu cît înaintează în vîrstă? Au făcut bine medicii permiţînd transformarea atît de timpuriu? Se complac ei, cum ştim că se întîmplă de atîtea ori, sau acţionează spre binele micuţului?

Sînt lucruri grave şi grele, nu te joci cu viaţa copilului, dar în acelaşi timp sînt lucruri care nu s-ar fi dezbătut cu nişte decenii în urmă, cînd transsexualii încă nu aveau altă şansă de evadare decît sinuciderea.

Desigur, nu se pune problema la noi. La noi lucrurile sînt limpezi. La noi Patriarhia domneşte peste tot şi toate, îşi întinde labele hrăpăreţe peste mediile de informare în masă, înfiinţează şi unele noi dacă cele existente nu s-au dovedit pe gustul Preafericitului de obediente, iar în urma popimii înaintează cătinel, cu capul plecat şi laţul de gît, medicina oficială. Şi din cînd în cînd cîte un gurist din cortegiu se mai opreşte pe marginea drumului şi măcăne la noi ăştia care ne uităm cum trec stăpînii absoluţi ai gîndirii în România.

Azi a fost rîndul psiholoagei Mihaela Săhlean („Psiholog. Doctor în psihologie. Lector universitar. Psihoterapeut” – după cum se recomandă domnia sa) să se oprească pe margine, la Realitatea TV, şi să măcăne cum că, fără urmă de îndoială, femeile alea distrug copilul. Ştie ea prea bine, ea n-are nici un dubiu. Nici un psihiatru care a evaluat puiul acela amărît şi l-a diagnosticat nu se pricepe mai bine ca ea din studioul Realităţii. Desigur, nu ratează ocazia de a deplînge faptul că acel copil nu are tată în nenorocita de familie cu două lesbiene, deci nici un model masculin, deci… nu? (După cum ştim prea bine cu toţii, băieţii înfiaţi de cupluri homosexuale masculine sfîrşesc prin a deveni pedofili, fetiţele înfiate de cupluri homosexuale masculine pretind să devină băieţi, fetele înfiate de lesbiene devin la rîndul lor lesbiene, iar băieţii înfiaţi de lesbiene, iată, îşi doresc să devină ca ele. Interesant cum copiii cuplurilor normale nu-şi doresc să devină androgini. Şi nici băieţii crescuţi doar de mamă n-am prea auzit să-şi mutileze cocoşeii din lipsă de model masculin. Dar, na, ştie doamna Săhlean ce ştie, că ea are diplomă.)

Cu vocea în crescendo şi tremolo şi alte efecte audio sintetice, doamna Săhlean ne explică_că “acele două femei ar trebui ele însele să fie supuse unui examen psihiatric”, fiind clar că şi ele au trecut prin viaţă neavînd o busolă morală şi criterii şi valori, altfel n-ar fi ajuns lesbiene, ştie toată lumea acest lucru!

Şi, într-un final glorios, doamna Săhlean îşi leagă şorţul în brîu şi boneta pe cap şi ne serveşte desertul: „Lucrurile astea sînt pînă la urmă împotriva lui Dumnezeu” – iată cum ajungem pînă la urmă la fundamentele psihologiei şi psihiatriei. În România.

Basmatic cu putina sare

Cuzina Euforică găteşte orez basmatic… Aşa scrie pe ecran la ingrediente, parol.

• Şi după aia ceva cu kechup.

• Şi să mai punem nişte sare, „nu prea multă, că nu-i bună… dar asta, fiind sare de mare, nu-i atît de puternică“. Da, don Mariano, asta, fiind sare de mare, e mai mult apă şi mai puţin sare. Deci da.

Realitatea cu trestii, mimi şi care

La Realitatea în studio se-ntîlnesc toanta cu tălîmba şi fac emisiune cu fleaţa. Care fiind cine nu mai contează.

Moderatoarea Nedelea, care bea ceai cu trestii şi se-ncalţă cu petrol, zice „…acum, dacă tot avem berea cu marijuana chiar la dumneavoastră la Galaţi“. Că ea aşa ştie, că_cînepa e marijuana. Mă autodenunţ aici în public că am şi eu un borcan cu marijuana în bucătărie, am pus-o în haleala cuiva şi mi s-a văitat că vedea globuri de foc pe balcon la ţigară. Bănuiesc că ştiţi bancul.

După aia vine jurnalissima Oana Dobre, un mare mim al ecranului, şi o-ntreabă pe eleva Cutărache, care a picat la bac cu cinci şi ceva: Dar ai fi fost mai mulţumită dacă luai examenul copiind? folosindu-te de înşelătorii şi subterfugii?

No, cucoană, dacă lua examenul în felul cu pricina nu însemna că şedea ea cuminte şi resemnată în bancă şi de undeva din cerul tavanului clasei îi pica în poală o copiuţă potrivită, ci că în mod conştient, ea cu mînuţa ei, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, ar fi copiat. Desigur, şi noi am fi fost mai mulţumiţi dacă răspunsurile ar fi mai rar conţinute în întrebările tale. (Ah, şi de nu te-ai mai strîmba atîta la interlocutori, parol că ne-ar da mulţumirea afară din casă.)

Dar nu-i nimic, eleva Cutărache are simţul răspunderii. Şi răspunde: nu, n-aş fi fost mulţumită să iau bacul în felul ăsta, pe înşelătorii, nu fac eu aşa ceva, aşa că asta e, mă mulţumesc cu notele care le-am luat şi merg mai departe.

Păi, se vede că le-ai luat pe bune, elevă Cutărache.

Cuzina Euforică îl urăşte pe Fănel!

Făneleeee, ce ţi-au făcuuuut, Făneleeee…

Acuma te-au botezat secărea! Pîn-acu’ iereai arpagic, vai de capu’ tău…

Făneleee, ce-ţi fac ăştia, măi, te taie şi-ţi pun sare pe rană, te toacă mărunţel, te freacă şi te frig dă viu / şi numele nu ţi-l ştiu, măi Fănele, măăăi… Că tu eşti un biet fenicul, fennel pă ingleză, fenel pă romgleză, vai mămica ta, Făneleee…

Ce mai aflăm de la medicii de familie…

…de pildă, de la domnul doctor Cristian Sever Oană, membru în consiliul director al Asociaţiei Medicilor de Familie, aflăm, prin intermediul eternei Realităţi TV, că numai copiii şi bătrînii au nevoie de vitamine, adulţii în nici un caz, fiindcă dacă iau vitamine, cităm, „riscă să se îngraşe“.

(după ce termin de lovit cu fruntea în perete, poate o să mă-ntorc să pun şi vreun emoticon rîzăreţ, dar nu garantez.)

Zona crepusculară

Ştirea e aici. Cică ăia cu slăbitul sănătos, Weight Watchers, au bătut palma cu… McDonald’s din Noua Zeelandă să facă o afacere cu cai de lemn. Adică Mecu’ se jură că McChickenul lui e sănătos, iar WW îl crede şi-şi lipeşte logoul pe ambalaj lîngă logoul McDonald’s. Mă rog, prostioarele lor. Ce m-a înţepenit pe mine în scaun e alta.

Chris Stirk, directorul Weight Watchers pentru Australia şi Noua Zeelandă, zice că parteneriatul dintre cele două companii reflectă „acea parte a filozofiei noastre conform căreia poţi să te bucuri de viaţă… şi în acelaşi timp să-ţi atingi obiectivul de a slăbi“.

Voi mai ştiţi episodul ăla din Zona crepusculară în care un ins oarecare se trezeşte într-o dimineaţă şi constată că nu mai înţelege nimic din ce i se spune, pentru că, deşi cuvintele pe care le foloseşte toată lumea din jur sînt aceleaşi, sensul lor e altul? La final de episod, după multe tribulaţii, îl vedem oarecum resemnat, aşezîndu-se pe marginea patului la fiu-su în cameră, deschizînd cartea cu poze pentru copii şi reîncepînd să înveţe cuvintele. Pe pagină, un desen cu un căţel, iar dedesubt cuvîntul joi miercuri.

Ca el m-am simţit şi eu cînd am înţeles de la directorul WW că sintagma „a mînca la McDonald’s“ se traduce mai nou prin „joie de vivre“.

Nu că ar fi fost o senzaţie nouă, am o listă lunguţă de cuvinte şi sintagme care au azi cu totul alt înţeles decît ăla pe care-l ştiam eu ieri. Voi nu?

Mai ieftin e mai ieftin decît mai scump

Se vaită un nene psiholog, la Realitatea TV, cu referire la cozile de inşi care aşteaptă să fie vaccinaţi „de gripă porcină“, că, vai, populaţia „de rînd“ nu mai recunoaşte autoritatea. Io, populaţie de rînd, mă uit la televizor şi ce văd? O mie de inşi care stau la coadă ore în şir îngrămădiţi în curtea Spitalului „Matei Balş“, care cu copii mici, care cu ochii apoşi, străduindu-se să răspîndească de la unii la alţii tot ce nu se răspîndise pînă atunci. Între timp, Autoritatea (dr. Streinu-Cercel) se umflă în pene că din papucii de Casandră a sărit direct la statutul de trîmbiţă naţională şi nici prin cap nu-i trece să risipească hoarda aşezată la dospit în curte – ori măcar să-i uşuiască de-acolo pe cei cu iq-ul foarte mare, care au venit cu copiii după ei „că n-aveau cu cine să-i lase“.

În schimb, ca să-mi întărească încrederea în autoritate, Autoritatea declară cu o sprînceană ridicată că toţi cei veniţi la vaccinare sînt sănătoşi, nu-i nici o problemă cu ei, poa’ să se-ngrămădească liniştiţi. Presupun că tocmai îi consultase pe toţi o mie chiar la faţa locului, în curte. Iar pe copii nici nu-i văzuse, că Autoritatea priveşte drept înainte, iar ăia mici erau sub raza ei vizuală.

La rîndu-le, întrebaţi de ce se-ngrămădesc aşa la vaccin, oamenii zic că au auzit la teveu că „zilele astea au fost cîte 8-9 cazuri şi ne-am speriat“. Acuma, io ridic iar ochii către Autoritate şi-o-ntreb de unde ştie c-au fost. Nu de alta, dar tot ea, Autoritatea, a declarat la începutul lui decembrie că a oprit testările pentru gripă nouă, că erau prea scumpe. Adică, din moment ce vaccinul costă patru lei, iar testarea pentru gripă nouă 200 de lei, la ce să mai testăm, îi vaccinăm pe toţi, şi gata. No, binie, da’ raportările? Cum e cu raportările? Şi la noi ca la Americuţa, orice caz cu muci şi febră se dă din principiu drept gripă nouă, este?

Ok, deci bilanţul meu, care mă uit la Autoritate, e aşa: Autoritatea minte ca o gazetă comunistă. Autoritatea mă tratează exact ca pe vremea împuşcatului: nu i se pare c-ar fi necesar – şi, la urma urmei, de bun-simţ – să-mi facă o informare ca să mă convingă; nu, ajunge doar să mă mintă la momentul oportun. Că, aşa cum vaccinarea e mai ieftină decît testarea, minţitul o dată şi bine e mai ieftin decît informarea, convinsul cu argumente, dezbaterea publică şi alte vrăjeli.

De mă mir şi eu, pe cuvînt, şi mă jenez de lipsa asta de încredere în Autoritate.