Slab şi sănătos? Te-nvaţă Evenimentu’ cum să-ţi treacă

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

…ah, staţi oleacă, să termin de rîs!

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

:))))))))))))))

:)))

:)))))

:))

Gata.

phew! am terminat de citit articolul ăsta.

Nici nu ştiu în faţa cui să-mi scuip în sîn mai întîi, în faţa autoarei, care-i de-o blîndeţe intelectuală fără margini, sau în faţa aşa-zişilor nutriţionişti, care… care… adică nu ştiu ce să zic despre ei… bănuiesc c-or avea cabinete particulare de diabetologie sau cardiologie şi fac recrutări prin intermediul sfaturilor proaste cu bătaie lungă… nu’ş ce să zic.

Staţi, că dau exemple:

Dacă suferiţi de vreo afecţiune sau nu doriţi să vă îngrăşaţi, aflaţi că există şi produse mai puţin nocive. Nutriţioniştii recomandă prăjiturile cu fructe, pe cele care conţin multă făină şi pe cele care au îndulcitori, nu zahăr.

Deeeeeci!! Atenţie la mine! Îndulcitori şi făină, mînca-v-aş sănătatea voastră, că iele două, mai ales făina albă din care se fac prăjiturile, sînt recunoscute ca fiind benefice ălora dintre voi care au diverse afecţiuni şi mai ales ălora de vor să nu se-ngraşe!

– pauză –

:)))))))))))))))))))))))))))))

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

:)))))))))))))))))))

:))))))

– gata –

Să continuăm:

Nici cele cu multă făină, cum sunt cozonacul ori checul, nu sunt o alegere proastă. „Zahărul va fi încorporat de făină şi va fi absorbit mai lent de organism. În acest fel, şi creşterile de glicemie vor fi mai mici”, detaliază nutriţionistul Eduard Adamescu.

Adică, vă vine să credeţi sau nu, individul ăsta are tupeul să ne recomande făină albă ca să ne scadă glicemia. Unde făcurăţi orele de nutriţie, maestre, la cules de căpşune din castan?

Da’ staţi să vedeţi cum îl susţine o tanti, „medicul nutriţionist şi diabetolog Julieta Cristescu, de la Institutul de diabet, nutriţie şi boli metabolice, „Prof. dr. Nicolae Paulescu”, din Capitală”. Ţineţi-vă bine, că pică: Inclusiv pacienţii cu diabet pot profita de o felie de cozonac. „Este de preferat cozonacul care nu are o umplutură foarte consistentă. Alegeţi-l pe cel care nu are foarte multă nucă şi cacao. Conţinutul de grăsime va fi mai redus”, completează Julieta Cristescu.

Oficial mă doare capul. Deci tanti autoarea, Mihaela Năftănăilă (de ce nu scrii, tanti, buletine de ştiri de la Distrigaz în loc de articole de nutriţie?), crede că pacienţii cu diabet pot profita de cîte o felie de cozonac din cînd în cînd pen’că ea, felia, n-are multe grăsimi. Puiuţ drăguţ, te-ai uitat în dicţionar să vezi ce-i ăla diabet, înainte să scrii despre el? Ştii ce-i aia o glucidă? Zaharisi-ţi-s-ar neuronu’ final şi amidoniţi-s-ar sinapsa făinoasă!

Şi vine la rînd tanti doctoriţa! Madam Julieta, de ce să mîncăm noi neşte nucă, de pildă, care-i plină de antioxidanţi şi de grăsimi bune, cînd am putea să mîncăm făină, care-i plină de glucide rele? De ce, tănticilor, dacă avem diabet, să mîncăm nuci şi cacao, care au indice glicemic mic, cînd putem să halim făină albă, cu indice glicemic mare? Nu? Păi, nu? Că nu-i antioxidant ca amidonu, ce mama mă-sii de făină! (Nu c-aş propune să băgăm în noi nuci pînă ieşim din pantaloni, io presupun că cititorii mei sînt mai deştepţi decît ai lor.)

Uite cum îi gineşti că numai cocă au în cap, frăţicule!

.

Anunțuri

Litera răscumpărată

Mai ţineţi minte ce scriam acişilea?

Moaaaa, ce supraiz am avut cu editura asta, să pic din picioare şi mai multe nu!

Nu vreau să zic că s-ar fi schimbat ceva din ce-am scris în corpul însemnării. Că dicţionarul tot ăla e, tot varză cu carne veche de la nunta ailaltă. S-a schimbat însă tot p.s.-ul de data trecută. Tot!

Deci am pus mîna pe tastatură şi, după cum v-am anunţat deja, i-am scris editurii un mail ofuscat. Asta era după tîrgul de carte, deci undeva prin 25-26 noiembrie. După expunerea de motive şi vărsatul de nervi politicoşi, le-am scris, citez:

Dictionarul NU tine cont absolut deloc de modificarile introduse de DOOM 2.
Consider ca reclama dvs. a fost neadevarata si doresc sa inapoiez acest
dictionar inutil. Astept raspunsul dvs. in acest sens.
Multumesc.

În zece decembrie, cînd scriam însemnarea ciufută despre Litera mincinoasă, nimeni nu se deranjase să-mi răspundă şi-am crezut că aşa vor rămîne lucrurile.

Şi trosc! pe 17 decembrie, I got mail:

Buna ziua,
Ne cerem scuze ca va raspundem cu intarziere dar, in aceasta perioada suntem foarte aglomerati.
Am dori sa stim cum doriti sa procedam?

Va multumim pentru intelegere.

Elena Olteanu
Reprezentant vanzari directe
EDITURA LITERA INTERNATIONAL

Trecem peste anumite chestii limbistice (pe care, de uimire, nici nu le-am observat cînd am citit prima dată mailul, că mă ocupam cu culegerea plombelor căzute pe sub birou) şi continuăm cu răspunsul meu la răspunsul ei: io vă dau, stimată editură, dicţionarul înapoi şi vă iau altul, Noul dicţionar universal al limbii române. Evident, vă plătesc şi diferenţa, că al meu a costat 65 de lei (reducere de tîrg de la 75), iar al vostru costă 130 de lei).

Şi ne mai jucăm preţ de două mailuri şi rămîne c-o să mă duc io pe la ei cîndva să fac schimbul.

Şi m-am dus azi. Elena Olteanu, că de-aia i-am dat şi numele, ca s-o laud, e o doamnă. Una drăguţă, amabilă, sinceră şi foarte doritoare să, vorba fraţilor Strugaţki, nu plece nimeni supărat. Şi-a cerut atîtea scuze în numele editurii, de parcă eram cel mai important client al lor. Ceea ce m-am şi simţit, preţ de zece minute, cît am stat acolo. M-a întrebat de care vreau, cu copertă de-aia sau cu copertă de-ailaltă, ediţia a doua sau ediţia a treia, mi l-a pus în traistă de carton lucios specială + catalog, desigur, iar la final şi-a mai cerut o dată scuze şi mi-a spus „Vă rog, mai treceţi pe aici, dacă puteţi… poate… ţinem legătura.“

Păi, o s-o ţinem, dacă-i pe-aşa.

Bravo ei, Literei.

🙂

Un alt fel de p.s.: Cireaşa finală a fost că, după ce am mărturisit că am cumpărat dicţionarul la tîrg, deci cu 10 lei mai ieftin (muream dac-o minţeam, nu poci, orice-ar fi, să fiu şnapan mic şi să mint pentru o sută de mii; n-am încercat încă pentru o sută de milioane, că nu mi s-a ivit ocazia, dar vă ţin la curent dacă e), dicţionarul universal mi s-a oferit de asemenea la preţul redus de la tîrg. La asta chiar nu m-am aşteptat. Va să zică, dacă minţeam, economiseam zece lei. Zicind adevărul, am economisit douăzeci.

la peştele vesel

Se dă produsul acesta: Ulei de peşte cu vitamina D, produs de Biofarm.

ulei_de_peste1

Rog insistent pe cineva cu mai multă pătrundere decît mine să-mi răspundă la această simplă întrebare: de ce, dar de ce, dar pentru ce, doamne-iartă-mă, cu ce scop, cu ce folos, pentru cine şi, din nou, de ce – au băgat colorant portocaliu (pardon, „colorant orange”) în capsulele astea pe care le dai pe gît cu apă?

nişte gloabe

Deci Stolojan a renunţat să mai fie premier, dac-o fi avut de gînd vreodată, alianţa PDL-PSD e beată crăci încă înainte să-nceapă bairamul, iar Mircea Geoană scoate o cioară pe gură, că porumbel nu pot să-i zic. Cică: „…situaţia fortuită în care ne aflăm…“

La şcoală, gloabelor, şi-apoi la guvernare!

Litera mincinoasă

w-literainternational-dor2Dacă aveţi ce face cu 75 de lei, nu-i aruncaţi de pomană pe Marele dicţionar ortografic al limbii române scos de editura Litera. Că poate aveţi nevoie chiar de un dicţionar ortografic al limbii române (actualizat), iar ăsta e corijent la limba română (actualizată).

Eu l-am luat. Că scria în prezentarea făcută de editură: „La elaborarea lui s-a ţinut cont de normele ortografice, ortoepice şi morfologice din Dictionarul ortografic, ortoepic şi morfologic ( DOOM 2), publicat de Editura Academiei Române în anul 2005.”

Fiţi pe pace, nu s-a ţinut cont de nimic. Am căutat de test vreo douăzeci de cuvinte şi ia ghiciţi. Am marcat vreun punct sau două. Dicţionarul ăsta n-a aflat că s-a introdus mult-hulitul niciun, nu ştie de pluralul modificat căpşune/căpşuni sau cireşe/cireşi, habar n-are de nou-acceptatul fierăstrău, i se rupe de conjugarea corectă a verbului a absolvi, de faptul că s-a scos forma de singular cîrnaţ şi s-a băgat cuvîntul emisie pe lîngă vechea emisiune cu care se denumeau toate alea. Nu ştiu, frăţioare, or fi început sincronizarea cu dicţionarul Academiei, au adormit în mijlocu’ procesului, s-au trezit la final, au mai sincronizat cinci cuvinte şi-au zis gata, l-am făcut. Băgaţi-l hardcover şi luaţi-le banii la tîmpiţi.

.

P.S.: I-am comunicat şi editurii supărările mele referitoare la acest dicţionar inutil, la banii pe care i-am aruncat aiurea pe el şi la reclama mincinoasă pe care i-a făcut-o.
Editurii i s-a rupt.

.

Curca de vidal şi lemnele lui Tănase

Cîteodată stau şi mă uit la televizor ca_curca-n lemne, că mai înţelept de-atît nu-s în stare în momentele alea.

Deci mi se dă eterna emisiune „3×3″, moderată de eternul Stelian Tănase. Invitat de-o parte a mesei, un veteran al luptei anticomuniste, care a-ncasat bătăi de la Secu de i-a sunat apa-n cap, şi tot nu s-a lăsat de proteste – Vasile Paraschiv. Subiectul: invitat la Cotroceni să primească din partea preşedintelui Băsescu Ordinul Naţional „Steaua României” în Grad de Cavaler, ca semn de apreciere tocmai pentru ţinuta sa morală de pe vremea comunismului, Vasile Paraschiv a refuzat decoraţia, declarîndu-se dezamăgit că preşedintele n-a făcut nimic ca să-şi găsească dreptatea toţi oropsiţii de pe vremea pentru care trebuia să fie decorat. În studio, la masă cu Stelian Tănase, Vasile Paraschiv se plînge şi de faptul că preşedintele însuşi a fost membru marcant al partidului comunist şi că laolaltă cu el, la ceremonia de la Cotroceni, fuseseră decoraţi şi alţi membri de partid, ca de pildă Radu Beligan. Mai pe scurt, V.P. e un om foarte intransigent. (N-aş vrea să comentez subiectul, că pe mine nu m-a bătut nimeni în pădure ca să nu mai critic guvernul, dar nici nu pot să votez cu toate extremismele uneori resentimentare.)

De ceastalaltă parte a mesei, celălalt invitat al lui Tănase dă din cap plin de înţelegere şi se nelămureşte cum de nici unul dintre „intelectualii fini” prezenţi la ceremonie nu i-a luat apărarea lui V.P. şi nu i-a susţinut demersul. Şi vai, şi dă-i, şi indignează-te şi compătimeşte.

Invitatul cu pricina nefiind altul decît marele luptător anticomunist Sorin Roşca Stănescu.

Iar eu, după cum spuneam şi la-nceput, mă uitam ca_curca-n lemne cînd la Stănescu, cînd la Tănase. Două flori, vericule. Unul a venit, ălălalt l-a invitat.

Dragă Cristian Diaconescu,

…Ieri ai fost la trei milimetri distanţă de ştampila mea. Zău. Eram cu hotărîrea-n dinţi să te votez, şi totuşi, într-un final glorios, n-am putut. Forţe de respingere mai mari decît putirinţa din mîna+ştampila mea se ridicau viguros dinspre pătratul de hîrtie în care era numele matale. Mai exact, dinspre inscripţia „PSD+PC”, sub care ai candidat. Adicătelea, vreau să-ţi spun, dragă Cristian, că poate-poate, cu multă apă şi lămîie, aş mai fi înghiţit noţiunea de PSD, aşa, de dragul tău, dar apendicele PC a fost prea mult pentru mine. Nupotnupotşinupot să pun ştampila pe Partidul Conservator nici dacă viaţa ghimbirului meu proaspăt încolţit pe balcon ar depinde de asta. Io de Moş Niculae o să-mi pun în ghete o dorinţă: pîn-o da iar colţul ierbii, să se desfiinţeze Partidul Conservator din lipsă de fonduri.