Realitatea TV, la vinatoare de curent electric

Cu ocazia „Orei Pămîntului„, la care se presupunea că trebuie să stingem lumina vreun ceas ca să economisim resursele planetei, Realitatea TV a găsit un sat uitat de lume în care nici pînă-n ziua de azi nu e curent electric şi a comentat: iaca, oamenii ăştia, săracii, care se luminează cu lămpi cu gaz, nici n-au avut nevoie să stingă lumina la ora 8 seara…

Desigur, Realitatea TV, isteaţă cum o ştim, are impresia că lămpile cu gaz funcţionează de fapt cu drojdie de bere, nicidecum cu resursele planetei pe care ne străduim să le economisim. Cît despre curentul electric, desigur, acela creşte liber pe dealuri şi noi îl adunăm cu coasa, împuţinîndu-l şi transformîndu-l în specie pe cale de dispariţie. El, curentul electric, nu are nici cea mai mică legătură cu gazul, petrolul şi cărbunii, întrucît el se hrăneşte cu muguri de pin. Este motivul evident pentru care sîmburii de pin costă cît ochii din cap la magazinele arăbeşti. Sigur, e vorba de arabii mai bogaţi, nu de cei care vînd petrol. Ce, aţi văzut petrol să coste 15 lei suta de grame?

Anunțuri

chestii mici

  • Siemprecontra m-a invitat la făcut curăţenie în Băneasa, activitate de la care, cu părere de rău, mă voi abţine dintr-un motiv foarte simplu: nu e chip să mă scol la 8 dimineaţa ca să ajung la 10 jumate în alt capăt de oraş, cîtă vreme – nu de azi, de ieri – programul meu începe pe la prînz şi se termină pe la 3, 4, 5 dimineaţa.

dar lumea cu program normal poate găsi mai multe informaţii în blogul lui siemprecontra.

  • Dacă treceţi prin ‘culoarul unic’ pregătit pentru summit-ul NATO, luaţi-vă gîndul de la vorbitul la telefonul mobil. Serviciile secrete şi-au scos lopăţelele şi găletuşele şi se joacă, mititelele de ele.
  • S-a lansat Realitatea TV Cluj, motiv pentru care Realitatea TV Bucureşti a dat legătura în studioul clujean ca să-i lase pe ăia să se prezinte frumos. şi două tăntici de-acolo au prezentat postul – ce, de ce şi pentru ce: limbuţă de lemn, limbuţă de lemn, limbuţă de lemn, limbuţă de lemn, limbuţă de lemn, şi mai multă limbuţă de lemn, şi gata, s-a dat legătura înapoi.
  • Mi-am pus leuştean:
w-leustean1.jpg
  • Şi am scris pe japoneză cu erba cipollina 🙂
w-ceapa-japoneze.jpg

leapsa pe vrute si nevrute

Am primit o leapşă de la Lorena şi mi-a plăcut să scriu pe blog chestii pe care nu le-am mai scris – şi nu le voi mai scrie – pe blog.

În speţă, opt chestii despre mine, la nimereală. Iaca:

1. Nu suport să întîrzii. Niciodată, nicăieri. Mai bine ajung (mult) mai devreme şi mă enervez aşteptînd. Starea de indispoziţie şi iritare pe care mi-o provoacă faptul că întîrzii nu are mulţi termeni de comparaţie.

2. În copilărie/adolescenţă m-am îndrăgostit succesiv de diverse personaje din desene animate. Primul obiect al pasiunii mele a fost pasărea de foc spaţială. Da, chiar ea.

3. Mi se întîmplă să mă înduioşeze unele obiecte. Şi nu mă refer la jucăriile în formă de căţei cu ochii mari.

4. Îmi doresc un serviciu la care să mă duc o singură zi pe săptămînă timp de 3-4 ore, dar de pe urma căruia să primesc o leafă întreagă, nici mare, dar nici mică.

Am avut aşa ceva, dar s-a închis după vreun an jumate. R.I.P. Nu te voi uita niciodată.

5. M-am născut la nouă luni jumate. Restul familiei, reprezentată aproape în exclusivitate din inşi blonzi sau şateni-deschis cu ochi albaştri, a dedus că am stat la vopsit. Cineva a emis chiar teoria că s-a luat culoarea de la doctor, care era negru.

6. Niciodată nu mi-a plăcut carnea, dintotdeauna m-am înnebunit după zarzavaturi. În copilărie, prin tabere sau excursii, la masa mea toate farfuriile se goleau. Eu le donam celorlalţi trei carnea, ei toţi îmi donau mie legumele.

7. Mă enervează Florin Chilian. Cîntă ca un brotac şi se poartă ca lupul moralist.

8. De fapt nu prea ştiu engleză, dar traduc bine pentru că am simţul limbii şi răbdare să caut tot ce nu înţeleg sau îmi sună dubios.

Şi gata, fiindcă am prostul obicei de-a nu pasa lepşele mai departe. 🙂

credeam

w-clarkeawards-org1.jpg

La naiba, am crezut tot timpul că omul ăsta e nemuritor!

 

La naiba, niciodată nu mi-a trecut prin cap că omul ăsta ar muri vreodată.

.

.

Draga Underhill, …

Aşa de tare mă oboseste lucratul ăsta degeaba, că nu mai am pot să mai scriu nimic, nici nu mai contează daca am chef sau nu, mai bine pun poze pînă-mi trece nervul. if ever.

un busuioc

w-alt-busuioc.jpg

alt busuioc…

w-busuioc-din-saminta.jpg

…care luna trecută era atîtica:

w-busuioc-in-februarie.jpg

leuştean, iarba pisicii şi oregano

w-leusteannapetacatariaoregano.jpg

iarba pisicii fiind rarită de-aici; mai jos e isopul…

w-napetaisop.jpg

…rarit şi el prin mutare:

w-isop.jpg

între timp, leuşteanul a început să ia formă de leuştean, că pînă acum arăta a libelulă:

w-leustean.jpg

un firişor de oregano…

w-oregano-firisor.jpg

…emancipat din mulţimea asta:

w-oregano.jpg

menta asta făcuse anul trecut nişte dăunători mulţi şi urîţi, care o sufocaseră. se uscase şi murise. oricum e plantă anuală, nu perenă, deci trebuia să fi dat ortul. şi cînd colo, un an mai tîrziu…

w-menta.jpg

un măghiran

w-maghiran.jpg

şi, de final, ceva ce nu mănînc – mă rog, nu eu. motanii s-au declarat amorezaţi: o crăiţă.

w-craita.jpg

restul, altădată.

12 centimetri de viata

Asta-iarnă am plantat un sîmbure de avocado. Aşa cum era, scos din avocado, spalat cu un pic de apă, nu mă-ntrebaţi de ce, şi pus în ghiveci nu cu foarte mult pămînt peste el, aşa, de vreun centimetru. Citisem pe net că trebuie să răsară în vreo lună. După aproape două luni, persoane mult mai pricepute decît mine mi-au spus într-un glas: trebuia să-l ţii mai întîi în apă cu oţet, pentru că are coaja prea groasă şi mugurele nu poate s-o crape.

M-am necăjit. Era deja prea tîrziu, probabil că fostul viitor mugure care ar fi putut ieşi din sămînţa mea era deja ostenit şi stafidit în găoacea lui oţelită, gata mort în cavoul ermetic.

Mi-a fost parcă teamă să sap în ghiveci după sîmbure, mi-era groază să scot de-acolo mortul stafidit, aşa că l-am mai lăsat o vreme, pînă-mi adunam curajul.

Curajul mi l-am adunat cînd se făcea de două luni jumate şi mă cam strîngea lipsa de spaţiu. Ţineam un ditamai ghiveciul ocupat cu un sîmbure sterp, aşa că – fruntea sus şi mîna-n lut. Cînd am scos sîmburele am văzut că era crăpat, na poftim, asta dorinţă de viaţă! Aşa că mi-am zis, fie ce-o fi, l-am spart în două jumătăţi şi jumătatea care părea că vrea ceva am îngropat-o la loc.

Rezultatul e ăsta, drept ca o aţă cu plumb, sănătos, frumos şi frunzos, 12 cm înălţime – and counting!

w-avocado.jpg

 w-avocado-mugur.jpg

help!

Din pamintul de florărie în care mi-am pus diverse, au mai răsărit şi alte… diverse. Pe care nu le cunosc, nu vor să-mi spună cum le cheamă şi-n plus, ticăloasele, sînt atît de frumuşele, că nu-mi vine să le plivesc pur şi simplu. Aşa că, dacă tot convieţuim, aş vrea şi eu să ştiu ce sînt. Poate mă ajută cineva.

– am un fel de mărar 🙂

w-mararul.jpg

– un fel de trifoi 🙂

w-trifoi.jpg

– două franjurate

w-amestecate.jpg

– detaliu cu cea creaţă din mijloc, de mai sus (are tulpina pufoasă):

w-pufoasa.jpg

– şi o pleată curgătoare care cred că în două săptămîni o să acopere planeta:

w-pleata-curgind.jpg

– aici în detaliu:

w-pleata-detaliu.jpg

Aşadar, dacă mă poate ajuta cineva cu numele bălăriilor ăstora, îi mulţumesc anticipat.