hai sa-mi traiesti

la mulţi ani lu’ blogu’ meu.

Anunțuri

nimic despre ‘hackerul’ infantil – 2

am uitat să scriu un amănunt foarte important pentru reţeta din
însemnarea anterioară: roşiile tre’ să fie dintr-alea mici-mici, tari
si dulci.

(al tre’şaselea abonat mi-o fi dormit prost azi-noapte, că, na, a plecat de-aci.
nu i-o fi plăcut reţeta, la naiba!  )

nimic despre ‘hackerul’ infantil

o salată
dezmăţată a aterizat în farfuria lui vidal. gogoşari şi roşii, tăiaţi cu toţii
feliuţe-feliuţe. busuioc verde. rozmarin verde. un fir de coriandru. suc de
lămîie verde – şi două felii aruncate pe-acolo, să se păstreze aroma. piper. o
linguriţă de ulei de măsline.

gătitorului,
recompensă!

later edit:

în mod cert, busuiocul verde, rozmarinul verde şi lămîia verde nu-s de
pe aceeaşi planetă cu busuiocul uscat, rozmarinul uscat şi lămîia
galbenă

aşa că vidal o să meargă frumuşel în piaţă şi-o să-şi cumpere ghivecele
alea cu busuioc şi oregano verzi – şi ce-o mai fi apărut verde între
timp – şi o să le strămute în alte ghivece, mici-mici, cît să încapă
între cele două rînduri de geamuri. căci mişună pe-aici nişte pisici
care pasc tot ce-i verde în ghiveci. şi friptură de mîţă cu busuioc
n-am în meniu.

kittens should be round

toţi pisoii ar trebui să fie graşi. Nicola Griffith, Slow River.

o propoziţie cu pisici care nu e despre pisici.

mi-ar fi prins bine să uit

8 rooms, 9 rooms… and counting

 zice agenţia Ogilvy:

‘ “9 rooms” este cel de-al doilea spot produs de agentia Red Cell/141
pentru clientul sau, Ozone Laboratories si comunica brandul Algozone –
un analgezic de aplicabilitate larga din segmentul economic al pietei.

Comunicarea
TV pozitioneaza Algozone ca marca mass market si ofera un numar de
informatii despre produs: accesibilitate, eficienta, arie larga de
utlilizare (atat din punct de vedere al consumatorilor potentiali, cat
si din punct de vedere al tipurilor de dureri carora Algozone li se
adreseaza). Conceptul a fost vizualizat creativ folosind metoda
testimonialului, dar intr-o maniera executionala care reuseste sa
rezolve o problema specifica acestui gen: riscul de a trece neobservat.
Ecranul impartit in 9 camere, multitudinea de personaje care recomanda,
intr-un fel sau altul, produsul (participand insa la o discutie
normala) si maniera minimalista de executie confera spotului
credibilitate si originalitate.’

‘vorbiţi prea mult, mă doare capul!’ – se răţoieşte fata din cea de-a noua căsuţă. ‘ia un algozon’ – îi răspund opt căsuţe-n cor.

la finalul reclamei, femeia din căsuţa opt trece pe jumătate în căsuţa
a noua şi-i oferă recalcitrantei o cutie de algozon. recalcitranta o
ia. momentul ăsta mi-a zbîrlit părul pe mîini de fiecare dată cînd l-am
văzut – şi măcar de trei-patru ori mi s-a întîmplat nenorocirea. body
snatchers. s-a terminat. ultimul om a fost cucerit pe dinăuntru,
colonizat, umplut cu entitatea alienă. este coşmarul oricărui oponent
al consumismului, ironia sorţii, exprimat cel mai sugestiv printr-o
reclamă comercială.

p.s. greşelile din textul ogîlvistic le aparţin ogîlviştilor, nu mie!

nene, nu ma mai cauta-n izmene!

poftim, o repet: nene, nu mă mai căuta-n izmene!

se aude?  

asta aşa, că iar am de lucru pînă peste cap şi draci din cauza asta
(măi nene, aşa o fi şi pe lumea ailaltă?). în momente de-astea mi-aduc
aminte de toate relele din lume. unde-s lanţurile alea să mă leg cu ele
de-un copac?

L-AM GASIT PE MUC CEL MIC!!

caravana, povestea califului barză, povestea vasului nălucă,
povestea mîinii tăiate, cum a scăpat fatmé, muc cel mic, povestea
despre prinţul cel neadevărat, şeicul din alexandria şi robii lui,
piticul nas, tînărul englez, povestea lui almansor, hanul din spessart,
legenda guldenului cu chipul de cerb, inimă rece, povestea lui said,
grota din steenfoll
!!!!!!!
adică am găsit cartea cu muc cel mic! am găsit-o! era în debara, de
douăzeci-şi de ani încoace! debaraua trebuie să fie o gaură neagră unde
se pierd lucruri minunate ale copilăriei şi de unde, cu imens noroc, în
cine ştie ce conjuncturi astrale, o mînă-a-destinului le smulge şi le
aruncă în lumină.

BASME de Hauff, Editura Tineretului, 1960. Cu ilustraţii de V. Sturmer. În traducerea
Irinei Vlad.

şi…
Iată, corturile au fost întinse! Povestitorii s-au adunat în cortul
căpeteniei. Şerbetul de rodii aşteaptă în pahare. Narghilelele au prins
să fumege. Să ne grăbim, dragi cititori, căci a început ceasul
poveştilor. Se şi aude glasul plăcut, bărbătesc, al lui Selim Baruch,
primul povestitor: ‘Într-o frumoasă după-amiază, califul Raşid din
Bagdad şedea în tihnă, cu picioarele încrucişate pe divan’…
Frumoasă este povestea aceasta, dar şi mai frumoasă povestea care urmează!

da… mantia cea roşie!… piticul nas cu gîsca mimi!… hanna
zarzavagioaica şi verdeţurile ei!… uriaşii conduri fermecaţi!…
iar pisicile încălţate în coji de nucă să nu alunece pe podeaua de
sticlă a babei vrăjitoare… alea de care mi-am amintit într-o
însemnare de-astă vară… ei bine… pisicile alea erau cobai! na de
vezi!