subs.ro si apa nova

• subs.ro strikes back!
cică woe is me se traduce (desigur…) ‘woe sînt eu
look no further înseamnă ‘nu te uita înainte
 
so, zice blonda către trioul de feţi-frumoşi-buboşi, our terms are set: first base, no tongue! ăl mai pricăjit dintre ei încearcă şi el marea cu deştu’: is there any possibility for the second base?
ce-a înţeles din chestia asta echipa de doi traducători subs.ro:
– Deci, termenele noastre sînt fixate. Prima regulă, fără limbă.
– E cumva, vreo mică posibilitate pentru… a doua regulă?
 
hai, hai, nu plîngeţi de-acum, că mai sînt:
 

a-list only
= ‘numai o listă

made decisions
= ‘au facut decizii

aren’t you in enough trouble?
= ‘nu eşti în destule probleme?

bad idea
= ‘rea idee
 
stau şi mă gîndesc cu o milă nesfîrşită la oamenii ăştia, în ce năuceală continuă o duc, cum le sună apa-n cap la fiecare episod, cum holbează ei ochişorii maaari, maaari, şi se-ntreabă oare ce înseamnă chestiile astea… pfff… limbaj ermetic! ce spaimă cronică au ei în oscioarele lor firave, de-au ajuns să traducă numai în echipe de minimum doi, de regulă trei inşi, de groaza ciudatelor maimuţe de cuvinte, ptiu!
 
 
 
măi, care-aţi citit winnetou, mai ţineţi minte mixtura de tutun de crăci şi unghii de la picioare pe care-o fumau ăia pe post de pipa păcii? na, mai adăugaţi praf de copite de cai morţi şi nişte cenuşă de vrăjitoare arsă pe rug la salem şi obţineţi… ta-daaaam! apa de la robinet din bucureşti.
ăsta de mai jos e un recipient teflonat în care a fiert nişte apă. simplă. de la robinet.
 
 
 
detaliu, poftiţi:
 
 
 
mulţumesc. 
Anunțuri

nu tusesti? ia medicamente sa-ti treaca!

răcind io precum congelatorul, behăind ca mielu’ şi tăindu-mă-n gît ca_cum_în_gîtu’_meu ar fi fost cuţite ascuţite, mă uit oleacă pe net, ca orice om normal, şi mă prind ce-i de făcut.
scot din frigider ghimbiru’ cumpărat pentru cu totul alte treburi, îl curăţ de vreo doi centimetri, îl tai feliuţe, torn apă fiartă pe el şi-mi fac infuzie. beau ca la vreo trei căni toată ziua. deja după prima cană mi se-nmuiaseră cuţitele din gîtlej.
asta fuse ieri.
azi mă trezesc ca o floricea pe pajişte, cu gîtul abia simţit, ca un gîdilat. pfui, zic, sper să nu mai tuşesc, că iar o să mă ia durerea de gît.
pînă să mă trezesc eu, în casă apăruse tiptil o cutie de tussin. hai să iau, zic, dacă tot mi s-a cumpărat special. să mă asigur că nu mă ia din nou.
şi iau tussin.
mă trezisem de două ore şi n-aveam nici pe dracu’. la jumătate de oră după tussin mă apucă o tuse…
…care nu m-a mai lăsat nici pînă acum, la şase seara.
desigur, gîtul chinuit s-a pus iar pe durut.
cineva m-a lămurit că, aşa cum noi n-avem nici un medicament contra ceva, nici tussinul nu-i contra tusei, e ‘de tuse’. de tuşit. precum cîinele de pază şi apărare, care trebuie deci păzit şi apărat, în special de căţei mici, şi cîinele de companie, căruia trebuie să i se ţină companie nonstop, altfel plînge. nonstop.
mă duc să tai capu’ la ghimbir!
 

subs.ro si oaia cu cinci picioare

era să mă distrez cu subtitrările asta, dar după primele cinci minute m-a lăsat simţul umorului.
 
i can’t stress this enough = nu o pot stresa destul
you have the attention span of a hummingbird = ai atenţia lui Hummingbird
a business show and tell = un show de afaceri
Oprah reruns = Oprah reporneşte
 
dar favorita mea este 
brown hair, green eyes, 5 foot… = păr şaten, ochi verzi, 5 picioare…
 
ăştia fiind inegalabilii din echipa subs.ro. la ei pe site scrie că fac ‘cele mai noi şi mai bune titrări din România’.
îmi dau seama cum ar trebui să fie restul…

insemnare cu multiple dedicatii

societatea lor consideră că diviziunea pe sexe este inferioară. ei sînt o rasă humanoidă fără caractere diferenţiate sexual. au fost cîndva bărbaţi şi femei, dar au evoluat (sic!) pînă la stadiul neutru. din cînd în cînd printre ei se nasc indivizi cu puternice înclinaţii spre un anume sex. aceia sînt bolnavi, desigur. sistemul îi arestează, are loc un proces menit să demonstreze valabilitatea acuzaţiei de apartenenţă la un gen, apoi vinovaţilor li se aplică o metodă de vindecare infailibilă, după care neutrul recuperat se întoarce în sînul comunităţii, cu un zîmbet larg pe faţă şi fericirea de a fi normal în suflet.
(a nu se citi ‘normal în suflet’)
 
o vinovată dată în fapt este arestată şi apare în faţa judecătorului. i se impută apartenenţa la genul feminin. ea refuză să recunoască faptul că ar fi anormală. aşa s-a născut şi nu e singura. situaţia ei i se pare pur şi simplu o altă formă a normalităţii. refuză să fie supusă ‘tratamentului’ care să o transforme în genul neutru. şi îl/o întreabă pe judecător/oare:
ce te face să crezi că poţi dicta cum se iubesc alţi oameni?
 
(star trek, seria a cincea)

haznaua sfinta

sfinţişorul de gică popescu l-a împuns dindărăt pe directorul de producţie al unei firme de pe lîngă aeroportul otopeni. mai exact l-a buşit din spate cu maşina, la benzinărie. fiindcă în momentul cînd a făcut asta era beat crăci, vorbea la telefon şi n-avea nici asigurare la maşină (mai lipsea doar să bage-n venă), întîiul dintre sfinţişorii afacerilor româneşti l-a rugat pe buşit să nu reclame în ziua aia accidentul, să-l lase pe a doua zi, cînd aveau să i se risipească aburii şi, na de vezi, urma să aibă şi asigurare.
buşitul era oricum grăbit şi oricum i se rupea lui de azi sau mîine, aşa că a fost de acord, ca tîmpitul să se întîlnească la poliţie cu sfîntul gică a doua zi.
a doua zi, surprize, surprize, sfinţia sa s-a prezentat la poliţie direct cu avocatul…
 
[cu care de altfel a avut un dialog in surdină:
(g.p.) auzi, da’ azi sigur nu mai iese nimic dacă suflu?
(av.) nu mai iese, vezi-ţi de treabă.
(g.p.) da’ esti sigur? că data trecută a ieşit…
(av.) ei, da’ data trecută am băut mult mai mult, adu-ţi aminte.]

dom’le, eu am înţeles de mult (cam de pe vremea cînd am aflat şi că lăbuţele iepuraşului de paşti care lăsau urme albe pe hol erau de fapt trei degete ale lui unchiu-meu înmuiate în făină) ca banul face legea. este singurul principiu care nu suferă abateri.

ce nu înţeleg totuşi, ce mă face să dau cu sapa-n pereţi (nu ştiu să vă zic de ce cu sapa, dar măcar datul în pereţi sper să vă sune logic), ce mă face fărîme şi mă aşterne pe jos să calce peste mine toate pneurile de 4×4 
este motivul pentru care ordinăreala şi josnicia simt nevoia să iasă permanent la rampă şi să îşi clameze onoarea şi onestitatea. de ce nu stau dracului în haznaua lor putridă, în fecalele lor dizenterice, în borîtura lor viermuindă, de nu stau şi nu tac dracului acolo?

realitatea, tudor octavian, dinozaurii si puisorii

realitatea tv s-a plictisit de norica nicolai şi s-a gîndit să mai inventeze un subiect. cum însă inventatul e chestie grea, realitatea a luat-o de la capăt cu influenţa mortală a televiziunii asupra creierului şi caracterului. au pornit la vale de la nu ştiu ce desen animat care prezintă printre altele moartea cu coasa. acum, eu nu reuşesc să-mi amintesc exact de cîte ori am văzut în copilărie moartea cu coasa în desene animate cu tom şi jerry, cu woody, cu naiba mai ştie ce personaje clasice se mai dădeau pe la noi. şi n-am impresia că aş fi rămas cu vreo traumă din cauza madamei în negru.
tanti moderatoarea andreea creţulescu, cu ochii ieşiţi din cap de spaimă şi cu gura-inimioară rotunjită a pericol, ne spune că americanii au făcut un studiu conform căruia, din cauza televizorului, copiii americani au un grav deficit de atenţie, nu mai pot învăţa, nu mai pot procesa decît informaţie vizuală etc. etc. 
evident, televiziunea e de vină, în nici un caz părinţii care-şi ţin copiii la televizor. în nici un caz faptul că n-au o carte în casă. nu, nu. televiziunea e de vină.
şi întotdeauna instrumentul e de vină, nu mîna care-l foloseşte. 
 
oricum, perla săptămînii a reuşit s-o scoată din nou cel mai televizat maestru în stupizenii nejurnalist (asta ca să-l scoatem din discuţie pe mihai tatulici). iaca perla (rostită cu neascunsă mînie principială):
dacă vă uitaţi la programele ştiinţifice, o să vedeţi că e vorba numai de crocodili, de dinozauri, de animale mari, niciodată de furnici, de puişori, de
animale mici…‘ 
autorul ei este, desigur, tudor octavian