vidal nu se topeste

of! cît de bine e să nu-ţi mai fie frig!
hai la mine cu căldurica! 37 de grade? ţucu-te-aş! 44? jubilăm!
se topeşte românia? îmi pare rău pentru dumneaei. eu voi păşi pe apă, ca să zic aşa.

amorta ciocica soska howgh!

’nă ziua.
deci!
traducerea e ochiul dracului, vă spun io. e scaraoschi. kali. omu’ negru, chupacabra şi dan voiculescu laolaltă!
trei săptămîni am turbat căutînd amorta. ce pălăriile şi dicţionarele şi pisicile mele înseamnă amorta?!
în fine, ca să nu lungim suspansul, după ce mi-a murit un sfert de creier am dat de urma amortei în limba quenya… da, chiar acolo. limba elfilor, inventată de tolkien. înălţare, ridicare, talaz, mare agitată, blablabla, d-astea.
&#%*>bip! bip! biiiiip!
am terminat cu amorta şi m-am întors la o mai veche iubire din textul ăsta, tchotchka. din idiş. acu’, problema nu era cu definiţia, era cu transliteraţia în română. ciocica? după nişte umblări pe net am depistat că în idiş nu există literele echivalente cu ‘tch’-urile englezeşti (ci-urile, dom’le). cică folosesc pentru asta literele Tet şi Shin. no shit? şi-atunci fata noastră nu mai e ciocica, e şoşca?
după îndelungi deliberări şi contraziceri la care am participat me, myself and I, într-un final glorios am decis că voi vota cu varianta şoşca. din două motive a căror logică n-o pot contrazice:
1. există un nene evreu autor de benzi desenate care are un personaj pe nume Shoshka, o madamă care beneficiază de următoarea caracterizare succintă: o femeie goală-goluţă şi extrem de sexi, care se pomeneşte mereu în cele mai imposibile situaţii … ceea ce se potriveşte cu una dintre definiţiile tchotchkăi: gagică sexi, da’ toantă; un fel de bimbo.
2. pe forumurile moldovineşti, soska/sosca înseamnă am dedus eu făcînd un intens studiu lingvistic comparat – ’ulă. ceea ce se potriveşte cu cealaltă definiţie a tchotchkăi: lucru nesemnificativ, jucărie ieftină
🙂
(şi toată învîrteala asta m-a costat după-masa de sîmbătă de pe la ora 16 pînă pe la miezul nopţii)
va să zică, şoşca îi va fi numele!

howgh!

(ultima oră: acu’, se pare că încă se mai studiază dacă tshatshke e cuvînt slavon intrat în idiş sau cuvînt idiş intrat în slavonă, că doar kievul fu sub khazari (care-au trecut la iudaism, nu mă-ntrebaţi de ce, că nu pot să-mi imaginez) înainte de-a fi sub ruşi, asta lăsînd la o parte că originea originilor lui de cuvînt e ebraica, aşa că pînă la urmă toată învîrteala în jurul cozii nu-i chiar pură fantezie… şi nici jucăria jucărie! 🙂
____
p.s.
tot din seria dilemelor: îmi place ceaiul de mesteacăn sau nu-mi place ceaiul de mesteacăn???
că am băut vreo două zile şi mi-a plăcut, dar am descoperit că expirase în 2005, deci nu ştiu dacă mi-a plăcut pentru că-mi place ceaiul de mesteacăn sau la doi ani de la expirare nu mai avea gust de ceai de mesteacăn şi ăsta e motivul pentru care mi-a plăcut…
no frakkin’ idea!…

oul sau gaina

m-am săturat să mă contrez pe subiectul religie. de fapt nu pe
subiectul religie, cît pe subiectul credinţe personale. am să spun acum
clar care este punctul meu de vedere strict personal şi aplicabil mie.
şi-apoi, gata. că nu-i nici frumos, nici – am observat – sănătos. 
am să pornesc de la o observaţie făcută de cobra_regală, cum că ‘lumea laicizată’ este ‘ahtiată după acumulare şi în goană’.
n-o să cad în facil să-mi amintesc de luteranism, de pildă (sporeşte
averea ta, pentru că astfel sporeşti averea Domnului), pentru că nu
asta e ideea, iar comparaţia oricum ar şchiopăta.
pornind de aici însă şi neuitînd sublinierile justificate ale cobrei (creştinii adevăraţi fac
aia sau nu fac ailaltă) ajung, după un şir de raţionamente, la o idee
simplă: cu ce e mai bun un creştin autodeclarat care însă nu-şi
respectă principiile decît un ateu care le respectă? mergînd pe aleea
asta, apare repejor întrebarea: de ce este mai important motivul pentru
care nu ucid, nu înşel, nu mă lăcomesc, nu urăsc decît faptul în sine
de a nu ucide, a nu înşela, a nu mă lăcomi, a nu urî?
mie
îmi plac principiile pe care le susţine creştinismul. mai mult, încerc
pe cît pot să le respect. de ce trebuie să-i ataşez acestui fapt
porunca de a crede în Dumnezeu? eu nu cred. îmi pare rău, dar nu cred
şi nici nu-mi imaginez că voi putea vreodată. pur şi simplu, este o
noţiune care-mi lezează logica şi pe care nu o pot îngloba în sistemul
meu de gîndire. e atît de grav? dacă eşti ateu şi nu dai cu piatra eşti
mai prejos decît un creştin care nu dă cu piatra? dar faţă de creştinul
care pune mîna pe piatră şi dă cu ea, cum eşti?
din punctul
meu de vedere, în acest moment al istoriei, religia este o convenţie
socială opţională. ce rol, bun sau rău, a avut ea în decursul istoriei
umanităţii, ce importanţă a jucat în existenţa umană, cum a modelat ea
oamenii şi lucrurile, acestea toate sînt… istorie. există şi o viaţă
a eticii în afara creştinismului, adevăr valabil nu de azi, de ieri.
adevăr considerat firesc cînd vine vorba de trăitori în alte spaţii
decît cele creştine. cînd însă vorbim de un trăitor într-un spaţiu
creştin, brusc judecata se schimbă, ca să nu zic că se strîmbă, iar
ateul, indiferent ce principii îl călăuzesc, ajunge în postura
ghiaurilor de pe vremea imperiului otoman.
evident, şi judecata asta este extremistă. creştinii adevăraţi,
îmi va spune cobra_regală, nu vor aluneca pe panta aceasta niciodată.
în acest moment al discuţiei noastre imaginare, probabil că voi întreba
cu ce e mai prejos ateul care la rîndu-i nu alunecă pe panta aceasta şi
nu condamnă tot ce nu-i ateu.
 
şi astfel voi constata că e mai
uşor să intri într-un cerc vicios decît să pui de acord două concepţii
coincidente în proporţie de 90%, cum sînt ateismul meu şi creştinismul
tău.
şi atunci, ca-ntr-un roman rotund rebrenian, o să închei cum am început, spunînd că m-am săturat să mă contrez pe subiectul religie.
neuitînd însă să recunosc că repetatele contrări cu oameni de calitate m-au ajutat să scap de înverşunări.
sper că nu-i doar un efect inerent al înaintării în vîrstă 

buna ziua am carcasa noua pa la revedere

îmi pare rău şi-mi cer iertări de la toţi blogatorii cărora nu le-am mai zis un buna ziua de-o vreme (văz că unul s-a supărat aşa de rău, că s-a şi dezabonat, pierderea matale, nene/tanti, unde te mai poţi plictisi aşa generos ca aici, la mine?), dar n-am timp nici să mor. doamne-fereşte să-mi vină moartea la uşă, că nici la interfon n-am timp să-i răspund!
aşa că am trecut pe-aici repejor să zic un bună ziua general şi să mă vait (căci face bine la ficaţi) că fix acum, cînd n-am timp, mi-am schimbat şi calculatorul, şi dă-i şi luptă cu reinstalatul…
…dar… oh, ah, uh-uh şi iar oooh! ce bine-i să te uiţi la biroul tău şi să vezi pe el o carcasă antec nsk 6500 negru-cu-argintiu nou-nouţă, cu un ventilator care şopteşte ca un rîu în depărtare, lîngă un monitor luat separat, la second hand, dar, iată potrivire, tot negru cu argintiu, şi cu tastatura albă pe care, iată potrivire, ţi-a înlocuit-o nenea de la firmă din propria-i iniţiativă cu una… neagră (fără argintiu).
şi, iată potrivire, tocmai apare şi-un motan negru cu trei fire argintii în coşul pieptului!
 
altminteri, traducerea e bine, mulţumim, merge, ea merge, eu mai încet
(măcar am mai învăţat ceva – pornind de la fraza
‘i thought evanston was dry’ am învăţat despre
amendamentul la charta oraşului-satelit evanston, prin care se interzicea, pe la 1855, fabricarea şi consumul de alcool pe o rază
de patru mile în jurul universităţii particulare abia
fondate. practic, era cam tot oraşul. prin 1975-1977, probabil – mă gîndesc io – ca să
înghită mai uşor ororile vietnamului, studenţii de la
northwestern university n-au mai suportat uscăciunea şi au cerut
baruri cu alcooale. li s-au dat. va să zică, autorităţile au
rezistat valului de proteste împotriva războiului, dar se vede
că nu te pui cu gîturile însetate!)

mi-am luat

mi-am luat de la tîrgul de carte un ceaslov de cîteva kile scos de coresi:

 
 
 
adică the great english-romanian dictionary of idioms. un milion opt sute, adică reducere grea de la două milioane jumate, preţul de librărie. îmi vine rău cînd mă gîndesc, după ce că împuşc francul…
 
cealaltă achiziţie recentă care-mi face inima să tresalte este o… găinuşă, sora mai mică şi mai neşcolită a ocarinei:
 
 
 
de cum am văzut-o, la tîrgul de moşi din piaţa obor, toată averea mea de copil de 7-8 ani care alerga sub imperiul a o mie de emoţii de la o tarabă la alta în bazarul minunat din constanţa turistică, toată averea aceea uitată şi devalorizată a redevenit preţioasă.
am pus apă în găinuşă şi-am triluit cu ea de-am înnebunit vecinii. 

angajare de corectori

ca să nu zic că n-am avut parte şi de distracţie în săptămîna asta de coşmar.

se dă anunţ pentru postul de corector. în decurs de… nişte zile se înscriu aproape treizeci de inşi. şi inse. ce citeşti în cv-urile alea e o comedie întreagă. zici că-i tabla de materii a lui caragiale. vînzătoare, politehnist, adolescentă, cu/fără experienţă în domeniu/în alte domenii, am maşină, îmi place muzica, ador călătoriile (a se insera aici emoticonul cu ochii bulbucaţi. călătoriile? madam, tre’ să stai în cur la birou şi să corectezi pagini!)…

o fătucă zice că vrea un job din domeniul biroticii – asta apropo de biroul de care ziceam?

un nene a terminat politehnica şi a lucrat ca barman. acum vrea corector…

o tanti a terminat… ooo, filologia. super-drăguţ, îmi creşte inima citind. master, limbi străine, alea-alea, tot tacîmul… după care, pleosc: ’să-mi valorific cunoştiinţele’. nu, serios? şi unde făcuşi filologia aia? în somalia? (culmea e că am chemat-o, gîndindu-mă că… cine ştie… era o greşeală din viteză. ei bine, nu era. oricum, între cele două probe, corectat-document-în-format-word şi corectat-şpalt, a plecat singură, văzînd ce-i înroşisem pagina.)

o scumpete de 16 ani, elevă de liceu, vrea şi ea. cum ‘ce vrea’?

(mă gîndesc că poate se plictisea. alţii de vîrsta ei cînd se plictisesc sună la numere de telefon necunoscute. ea trimite cv-uri, na.)

un nene care a mai lucrat aici, nu mai departe de anul trecut, dar pe alt post. pai, gagiule, ai uitat cînd îţi corecta corectoarea textele necorectate?

o mamzelă din satu mare. cu domiciliul în satu mare. slujba, v-aţi prins, e în bucureşti. la rubrica ‘v-aţi schimba reşedinţa pentru a obţine un job?’ mamzela a răspuns cu ‘nu’…

muuuulte fătuci care anexează şi scrisori de intenţie. de tipul: ‘As dori sa fiu luata in considerare pentru postul de Corector (…) am o experienta bogata in relatii cu publicul (…) Experienta mea cuprinde de asemenea relatii comunitare directe, relatii cu presa, incheiere contracte de parteneriate media si sponsorizari. Printre punctele mele tari se afla excelentele capacitati organizatorice si abilitati de comunicare puternice… da, adică tot ce se cere pentru postul de corector. sau ‘experienta: răspuns telefoane – 3-4 ani… brrr!

un gagiu student la informatică zice: ‘Aplic pentru acest job deoarece vine in intimpinarea dorintei mele de a lucra intr-un mediu concurential si performant’… adică? dom’le, tu ai priceput pentru ce post ţi-ai trimis cv-ul???

altcineva vrea numai slujbă part-time, dar cu salariu între 500 şi 800 de euro. zo? zise broscuţa.

o scumpete de 21 de ani, studentă la chimie, care n-a mai făcut altceva decît să vîndă cosmetice avon, cu traista pe umăr, din uşă-n uşă, timp de vreun an, vrea şi ea. cum ‘ce vrea?’

eeeeei… şi să vedeţi la probe ce frumos e. una cu master engleză-română mi-a lăsat graţios în text ‘s-a filmat în două locaţii, n-a recunoscut apoziţia care cerea virgule, n-a ştiut cum se face acordul cu predicatul al subiectului multiplu cu ‘sau’ etc. etc. studenţi la facultăţi tehnice, da’ n-au nici un pic de logică (de altfel, în ton cu redactorizda care a conceput mirobolantul text): ‘la fel ca şi pamela anderson, şi dvs. puteţi fi una dintre cele un milion de persoane din România infectate cu virusul C al hepatitei. nimic ciudat. trecem pe-aici ca nişte flori şi nu corectăm nimic.

vineri, ultima zi, trei redactori-şefi adjuncţi şi un redactor-şef (pe uşa nici unuia nu scrie corect, cu cratimă, nici în caseta tehnică a ziarului, nici la <contact> pe site) sar la gîtul meu… pardon, sar de gîtul meu să mă îmbrăţişeze cu drag şi să-mi urle cu disperare: ALEGE PE ORICINE!!

aşa că am ales pe cine-a mai venit. o fată de 19 ani care ţine să facă toate lucrurile corect şi profesionist, păcat că nu ştie nimic despre corectură şi aproape nimic despre gramatică, şi o tanti care a fost şi profesoară de română, dar nu ştie cum (nu) se despart cuvintele la capăt de rînd. asta e. eu le urez muuuultă baftă. nu lor. celor trei redactori-şefi adjuncţi şi redactorului-şef.


doctorita cacacioasa, sora mai mare a blogerului gigel

am o propunere pentru consiliul ăla care se ocupa cu discriminările, că_cam şomează de cînd nu se mai înjură nici un politician cu nici un ziarist.
tocmai am văzut la pro tv o madamă între două vîrste mai mult spre a treia, cadru medical, nu orice ştoarfă proastă de pe gard, care şi-a ţuguiat buzele şi a spus:
homosexualii nu pot dona sînge, ‘la fel ca şi prostituatele’.
dacă un medic e în stare să cace pe gură aşa ceva, la ce să mă mai mir de blogărul gigel care mai scuipă cîte o însemnare între două coji de seminţe?