cartuse vechi si noi

am scris pe cartuşe despre două cărţi vechi. aici şi aici

 
mă enervează netul. dau prea des peste inşi furibunzi, de care mi s-a acrit pînă peste cap.
sau dau peste inşi condescendenţi care, deşi au imagini vagi legate de domeniul despre care îşi dau cu părerea, ţuguie buzele şi se exprimă.
sau peste comentarii de genul "am vazut "Flower-Power Tantra" de Claudia Golea, aparuta la editura
trei in niste conditii jalnice (hartia arata ca proaspat iesita din
fabrica de reciclat)
".
vă zic şi vouă părerea mea, pe care i-am comunicat-o persoanei indignate. eu personal aş prefera să cumpăr numai cărţi tipărite pe hîrtie reciclată. din
păcate, cumpărătorul român e fiţos. dacă nu-i dai hîrtie albă strîmbă
din nas. şi asta într-o ţară în care încă se mai aruncă gunoiul pe geamul apartamentului de la bloc.
 
constat că uneori e mai uşor să-ţi doreşti ecologismul decît să-l practici. cineva din casă a cumpărat brad. mi-a venit să mor cînd l-am văzut. un brad în plin elan, de un verde-închis atît de intens, cum n-am văzut în viaţa mea, şi cu absolut toate ramurile pline de muguri de conuri. pe cuvînt că mi-a venit să plîng. în ianuarie o să ajungă la gunoi.
m-am dus în obor cu hotărîrea luată. caut brad de plastic şi de la anul să nu mai văd brad viu ucis la mine în casă.
n-am putut să cumpăr brad de plastic. şi erau cîţiva chiar frumoşi, mai ales cei mici, de vreun metru. n-am putut. mă uitam la plasticul ăla şi mi se făcea rău. ar fi ca şi cum într-o zi mi-aş cumpăra şi mi-aş pune pe un raft din bibliotecă o reproducere de melamină a turnului eiffel.
acum, scriind asta, mă gîndesc că singura variantă rămasă e să nu mai fac nici un brad. nu-mi place asta. mie îmi place bradul. îmi încălzeşte casa.
dar cred că imaginea vîrfurilor de ramuri doldora de muguri mi-a ajuns.
:((

e-mailuri si coincidente

dintr-un motiv încă necunoscut
mie, plîngerile transmise prin e-mail au efect. în cîteva
zile, problemele se rezolvă aproape miraculos. nu ştiu dacă e o
reacţie directă la e-mailurile propriu-zise (cineva le citeşte,
‘aduce la cunoştinţă’ cui trebuie, iar ‘cui-trebuie’ rezolvă) sau
sînt doar gropi şi văi în curgerea universului,
adică_coincidenţe. ori poate existenţa unui astfel de e-mail
determină apariţia coincidenţei. sf curat.

marţi i-am scris lui videanu.
 
"Stimate domnule primar general,

E decembrie, au venit ploile, in curind vine zapada. Pe
strada mea […] au venit pe la sfirsitul verii niste muncitori care
au spart toate trotuarele ca sa puna borduri noi. Au pus… citeva.
Trotuarele au ramas sparte, inclusiv fisiile de acces la intrarile in
blocuri. Unde s-au pus borduri oricum nu se poate circula, pentru ca
toate mormanele de asfalt spart au ramas acolo, in mijlocul
trotuarelor. Iesim din bloc pe virfuri si circulam pe strada,
ferindu-ne de masini. De mai bine de o luna, nici picior de muncitor
n-a mai calcat pe la noi. Am convingerea ca nici n-o sa mai calce.

Pe linga convingerea aceasta, mai am si impresia ca cineva isi
bate joc de noi. Sper ca nu sinteti dumneavoastra acela. Nu de alta,
dar v-am votat…

Cu stima (in descrestere),

…"
 
azi pe la prînz, minune mare, se
umpluse de muncitori, după, cum spuneam, vreo lună jumate de
absenţă. puneau borduri, strîngeau mormanele de asfalt spart,
phii, ca albinuţele…
urmează să-i scriu primarului de
sector şi să-i trimit poza următoare:
 

cu explicaţia:
‘peisaj citadin. noaptea
în sectorul 2. decembrie 2007.’
 
 
deşi am impresia că şi coincidenţele
astea au o limită…