.

blog închis. 
Anunțuri

o lume stupida si agresiva

albu scrie că pe englezi îi doare curul atît de tare de morcovul hipercorectitudinii politice, încît vor să-l ungă cu diverse alifii urît mirositoare: ca, de pildă, interzicerea brazilor de crăciun în instituţii sau chiar înlocuirea numelui crăciunului! toate, chipurile, pentru a nu leza sensibilităţile non-creştinilor. cobra chiar povesteşte (comentariul al doilea, cobra_regala) cum, culmea stupidităţii, un film despre povestea naşterii lui iisus hristos a fost interzis la un festival de crăciun!
eu propun să se interzică şi hanuka, si ramadanul, tot, absolut tot, ca nu care cumva să ne lezăm unii pe alţii. să stăm o veşnicie în case, mai precis fiecare în casa lui, cuminte, fără zgomot, fără manifestări exterioare, va să zică nici un deget scos pe geam ca să vezi dacă plouă, că se interpretează. fiecare la cutia lui, şi gata, morcovul va ieşi, curul se va relaxa, persoanele-cu-dizabilităţi-intelectuale-puse-în-posturi-de-decizie se vor linişti fără medicamente. pînă la următoarea după-amiază plictisitoare. cînd, cine ştie, se va decide scoaterea în afara legii a zilelor însorite, pentru a nu leza sensibilitatea deprimaţilor.
triştilor.
 
2. n-am înţeles nimic din asta cu zece pentru românia. adică, spre exemplu, trebuie să înţeleg că 17 milioane de români au votat cel mai competent avocat din ţara asta? şi n-a rîs nimeni? şi, potrivire miraculoasă, a ieşit cîştigătoare singura profesantă care apare toată ziua bună ziua la televizor? (dar în instanţă mai apare? mai are timp?) întreb şi eu că nu ştiu, nu de alta.
 
later edit: nu, vă rog, nu insistaţi cu icoanele alea. în continuare susţin că icoanele n-au ce căuta în şcoli. nu în cele de stat, desigur. o limită trebuie trasă undeva, iar demarcaţia dintre stat şi biserică/religie este cea mai bună… dintre limitele posibile (sic!).

64.397

bănuiesc că faptul de a alerga cu limba scoasă, prin librării şi anticariate şi tîrguri de profil, după cîte o carte bună pe care să dai o groază de bani ca să o cumperi şi s-o citeşti este un fel de simonie laică. nu? tentativa de a cumpăra (cu bani, va să zică) bunuri spirituale.
nu trebuie să mă băgaţi în seamă azi. scrie tastatura fără mine. aşa se-ntîmplă cînd ai 64.397 de cuvinte inutile şi te uiţi ca boul la ele întrebîndu-te cine le-a scris pe primele 20.000 aşa de proaste şi ce spiriduş nevăzut şi supertalentat ar putea continua cu celelalte 60.000 care lipsesc. 
(un măgar de motan nu mă lasă în pace. adică tu te joci şi cică munceşti, dar pe mine cine mă joacă? cine mă joacă pe mine, motanul nejucat?)
problema e că nu întinerim deloc. şi cîţi ani trebuie să treacă în total pînă să te hotărăşti să arunci 64.397 de cuvinte inutile, pe deplin lămurit că nu mai ai încă pe-atît ca să le faci utile la ceva?
(ca să cităm din clasici în viaţă, dacă mi-a secat?)
 
 
"Pe
mine nu mă pun la socoteală, eu nu exist aici, cu siguranţă, eu n-am ce căuta
în puşcărie, deci aceste două paturi sînt goale amîndouă – precum nişte
înţelepţi japonezi care ştiau a bea ceai din ceşcuţe goale, şi eu mă pot duce
de-aici doar prin puterea minţii. Încă n-am reuşit, dar sînt convins de asta." 
(asta o zice unul berger, eu n-am ajuns la atîta înţelepciune)

ce face un rahat de virgula

întrucît aşa e norocul meu.
mă apuc – şi-aşa cu oarecare spaimă – de ditamai cărţoiul de tradus, şi nu dau bine cîteva pagini, că mă trezesc cu rilke în faţă! cum mi s-ar părea cam stupid să-l traduc eu pe rilke din engleza în care l-a tradus cineva din germană, caut nişte traduceri deja făcute în română din germană. şi le găsesc, vai mama mea. sau a lor. inclusiv una a unui mare scriitor român de respiraţie europeană.
rog frumos pe cine are/ştie/poate/are chef ş.a.m.d. să arunce un ochi pe originalul german al elegiei a noua duineze de rilke şi să-mi spună dacă una din două (fără floricele, doar ideea):
o, nu pentru că există fericire
(adică nu din acel motiv – cum zic eu)
sau
o, nu, pentru că fericirea există
(adică… în fine – cum zic alţii)
 

restless

1. cizme căptuşite (adică pe dinăuntru, să fie clar) cu blană naturală şi mîndria vînzătoarei cînd mi-a spus asta?
mi se pare odios de excesiv. căptuşeala. căci vînzătoarea… e necomentabilă.
 
2. o melodie răscolitoare, care încă de la primele acorduri mi-a evocat cu mare forţă the hours.

ce inveti la batrinete…

1. dicţionarele sînt nişte tîrfe mincinoase. 
dex-ul e tont ştiai, iar abia cînd ajungi în al patrulea deceniu de viaţă (vă rog, nu după aceeaşi numărătoare care plasa începutul mileniului în anul 2000!) afli cît de tont e.
cică chimen şi chimion sînt tot aia. şi cînd colo, nu-s. primul e carum carvi, al doilea e cuminum cyminum.
(şi mai haios e dicţionarul de sinonime, care zice că chimenul e tot aia cu coriandrul! ‘ai la naiba! şi albastrul de metil e tot aia cu maimuţa verde.)
 
2. deoarece dicţionarele sînt nişte tîrfe mincinoase, iar eu aspir la pedanterie în bucătărie, deoarece am ajuns la vîrsta miraculoasă în care, brusc, acea încăpere nu mai este locul de unde-mi iau cafeaua-făcută-de-altcineva-care-a-uitat-să-mi-o-şi-aducă-lîngă-pat, deoarece a venit iarna şi pisica neagră doarme între doi motani negri într-un coş roşu, cu care sînt totuna conform punctului 1 de mai sus, vă rog să-mi răspundeţi, dacă ştiţi, la următoarea întrebare:
unde dracului găsesc de cumpărat un termometru de cuptor?!