(n-am rezistat)

32. 

ciobanu, cobuz, echidna

tanti ciobanu şi nenea cobuz, cine-or mai fi şi ei, trag un material
de vreo pagina în jurnalul naţional – despre birdwatching în cetatea
histria. cică ‘În ciuda faptului că Histria şi Vadu sunt localităţi
româneşti care figurează pe mai toate traseele birdwatcher-ilor şi pe
site-urile dedicate acestui hobby, în nici una dintre ele nu se vede
vreun semn de încurajare a turiştilor’
.

lasă că birdwatchingul nu-i doar hobby – da’ de unde să ştie Ziaristu’
Sportiv? că birdwatchingul n-are în clin sau în mînecă cu turismul –
da’ de unde să ştie Ziaristu’ Sportiv? că tot ce li s-ar putea întîmpla
mai frumos păsărilor din Histria şi Vadu ar fi să nu se întîmple turism
pe-acolo, fiindcă, se ştie (dar nu şi Ziaristu’ Sportiv), turismul şi
viaţa sălbatică pur şi simplu nu coabitează.

de fapt, de data asta, pornind de la subiectul ăsta şi crescînd pe dinăuntru ca
frustratul din Două loturi,
mi se rupe mai puţin de ziariştii fleţi, cît mă ronţăie supărarea pe
lumea asta, pe the world, care e veşnic gravidă, şi nu oricum, ci
precum echidna.

laaaaa, la-la-laaaaa…

 …aimă luză beibi, său uai donciu chil miiii…

get up, stand up!

 Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie,
colonelul Aureliano Buendia avea să-şi amintească de după-amiaza
îndepărtată cînd tatăl său îl dusese să facă cunoştinţă cu gheaţa.

m-am gîndit fix la asta cum 20 de minute, cînd s-a terminat pe
viasat history documentarul cu muzica pop şi politica, şi m-am dus
repejor la bibliotecă să copiez citatul, că nu ştiu de ce-l tot uit.
acum 14-15-16 ani, cînd mă uitam ‘pe video’ la superbele documentare
Queen făcute de Hannes Rossacher şi Rudi Dolezal, atunci era cunoştinţa
mea cu gheaţa – foarte pompos şi nemeritat trăgînd eu spuza vetrei
satului macondo pe proasta mea de turtă.
evident, nici nu visam pe-atunci că alde DoRo mai fac şi alt fel de
documentare, şi că astea de-acum o să mi le doresc pe suport digital
încă şi mai mult decît mi le doream pe alea de atunci pe bandă
magnetică. de mult nu m-a mai furnicat pe şira spinării la vizionarea
unui simplu documentar.
care în original se cheamă GET UP, STAND UP.

I don’t quite get it

tocmai am vazut Sex and the City, episodul ‘Sfîrşitul unei ere’.

ori m-am prostit eu (ok, ok…), ori, după 90 de episoade feministe,
serialul ăsta a devenit brusc misogin? simplificînd termenii, of course.

adică:

– ea e A NEWYORKER! no doubt about it! asta e ceea ce este.

– ea e scriitoare la ziar, vorba lui tudor octavian. asta e ceea ce face.

– el e artist universal, asta e ceea ce face ŞI ceea ce este.

bottom line

– lui nu-i mai place la new york, e un capitol închis, a fost suficient, se întoarce
la paris, cel mai frumos oraş din lume

– ea nu are de ales dacă vrea să rămînă cu el. trebuie să lase tot şi să se mute
la paris.

bottom of the bottom line

– ea lasă tot şi pleacă.

whatthefuck?