dedicatie pentru userul drog

poftim, drog, un citat especially for you – bine, nu doar for you, şi pentru
comentatorii
de la întrebarea cu teama:

‘Nu există hazard, există doar întîmplările dinainte gîndite şi
presărate în calea lumii, cale şi ea prestabilită între limite a căror
încălcare, dacă se produce, este de asemenea prestabilită între alte
limite; şi tot astfel, fiecare nouă încălcare a limitelor este
prestabilită pentru a conduce la alte limite prestabilite, creînd o
nouă cale, divergentă din prima, iar apoi, prin încălcarea prestabilită
a limitelor ei, alte căi, un labirint incomensurabil de căi
prestabilite, atît de multe, încît îi dau omului falsa senzaţie că
poate dispune de liberul arbitru pentru a alege o cale sau alta. Dar,
pe oricare ar alege-o, ea îi va fi prestabilită şi îl va purta spre o
soartă dinainte cunoscută de creatorul căii.’

nu se pune problema dacă votez cu sau contra. se pune doar problema.

limbi straine

 văzînd cu cine se reînsoară Mutu, m-am relămurit că învăţarea
a şase limbi străine nu-i de-ajuns să facă o femeie deşteaptă dintr-una
proastă.

vade retro, psiholoage!

dom’le, de la începutul ‘crizei ostaticilor din irak’ încoace, de
cînd au început televiziunile să invite psihologi în direct, mi-am dat
seama că lucrul cel mai important în vieţişoara asta e să-mi păstrez
echilibrul mintal, că dacă ajung pe mîna ăstora m-am ras! asta de azi
(Cristina Călărăşanu? dacă mă-nşel, care eşti psiholog şi te cheamă
Cristina Călărăşanu, iertare), adusă de Realitatea ca să ne zică vreo
două despre cum se rostogoleşte leul greu prin circumvoluţiuni, zice,
cu o guriţă strîmbă şi cu un aer de psihopată de-ţi venea să muţi pe
EtnoTV, unde maneliştii sînt mai în tipare, zice deci că omul se teme
de schimbare pentru că ‘e o fire a lui să se teamă’… iiiihaaaa! vezi,
dacă nu i-a plăcut cartea, psiholog în România a ajuns!

cred c-o să mă apuc de postat un roman, pînă nu mă lasă nervii de tot.

so

so:

n-am avut de gînd să privatizez blogul ăsta. dar fiecare cu pisicile
lui… cînd m-au apucat nişte anumiţi draci, de-mi venea să-l şterg –
pe el, pe blog – de tot pînă la ultima virguliţă, am zis că nu merită,
după atîtea sute de steluţe, să mă măgăresc la cititorii mei. aşa că
i-am tras o smetie blogului, să mă răcoresc, şi iacă-mă-s înapoi, sorry.

(oh well, nu toată lumea a avut răbdare. iar am 22 de abonaţi – aveam 23 înainte
de privatizare…)

jocjis

 vidal se simte jumătate-om-călare-pe-jumătate-iepure-şchiop.

da’ asta poate pentru că-i trei noaptea. mîine la prînz s-o simţi altfel

doom’s day

restanţă, pentru helicoidal – care-mi zice ‘din ce înţeleg există
nemulţumiri în legătură cu noua ediţie a DOOM-ului. eu trebuie să mi-l iau
oricum (mulţumesc de informaţia cu privire la preţ), pentru că trebuie să văd
care e norma’.

dragă helicoidal,
află despre noi că sîntem încă bine, ceea ce-ţi dorim şi ţie după ce-ţi vei fi
cumpărat şi răsfoit DOOM-ul.
iar dacă o să reuşeşti, citindu-l, să-ţi dai seama care e norma, să ne spui şi
nouă.

Disclaimer:

Urmează nişte răbufniri de nervi şi nişte răfuieli personale ale mele
cu noul dicţionar ortografic scos de Academia Română. cine nu-i interesat de
chestiuni de-ale limbii române să facă bine să nu citească. dacă prind
comentarii de genul ‘ce puii mei te freacă atîta prostiile astea cu gramatica?’
le şterg şi-i
înjur pe autori de nu-i mai spală toată apanova. cînd o da drumul la apă caldă.

le iau în ordine ‘cronologică’,
altminteri mi se face părul creţ.
 

– Eugen Simion, preşul
de la Academie, scrie Cuvîntul-înainte (că aşa se scrie mai nou, cu cratimă).
Preşul se întreabă retoric: ‘vor intra
definitiv în limba română literară a
accesa, acquis, broker, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, trend
?
Deocamdată (…) sînt folosite cu precădere de experţii noştri în
întegrarea europeană’
.

ok, dacă asta a
fost o glumă, proastă a fost, dacă nu, mă întreb ce folosesc mai des experţii
ăia
? itemul, dealerul sau
jacuzzi
?
– în finalul Cuvîntului (care e pe alocuri ţeapăn, pe
alocuri pompos, pe alocuri condescendent, pe alocuri toate acestea), preşul îşi imaginează că-mi dă lovitura
de graţie, mie, care scriu cu î-din-i-şi-sînt, spunîndu-mi să încetez cu
discuţiile şi comentariile, căci ignor ‘faptul că ortografia este o convenţie şi, dacă instituţia abilitată prin lege
stabileşte această convenţie, normal ar fi ca ea să fie acceptată
’. Dom’le,
NORMAL ar fi ca orice convenţie să aibă o logică şi un
pic de bun-simţ!!
 

– şi după ideea
asta nu mă mai mir că noul DOOM le-a dat cîştig de cauză tuturor analfabeţilor.
aşa, pur şi simplu! gata, de-acum trebuie să scriu odată cu şi odată ce, niciun şi nicio (Dumnezeule mare!). ba chiar şi clasa întîia e corect, mai nou!

(bai dă uei, mass-media e, mai nou, la singular!) şi,
desigur, desigur! de ce să învăţăm noi diferenţa dintre nivele şi niveluri,
lasă, că ni le bagă DOOM-ul la grămadă!

nene, eu sînt de
acord cu principiul că limba e un organism viu şi maleabil, că regulile
oficiale trebuie să se adapteze (de ce puii mei nu se adaptează şi î-din-i-ul
??) şi aşa mai departe, dar, la naiba,
lingvistica nu-i democraţie! una e să recunoşti şi să admiţi nişte fenomene,
alta e să cînţi în struna tuturor analfabeţilor de după blocuri, fără nici o
bază logică. în plus, fiecare generaţie de puşti are propriile-i greşeli de
limbă – uitaţi-vă-n gura ăstora de-acum, să vedeţi de mint! ce-ar însemna treaba
asta, un DOOM nou la fiecare cincinal
? terminaţi cu prostiile!

(auzi, bre, la
pagina XIV
‘noua echipă a încercat să facă din DOOM2
(…) expresia unei alte generaţii’
. ce generaţie, dom’le! ce lume! niciun,
auzi!)

– o singură
satisfacţie am avut în chestiunea asta de pe urma DOOM-ului
:

‚APLICAREA
HOTĂRÎRII
’ (aia cu î-din-a şi
sunt)
     ‘ESTE OBLIGATORIE ÎN ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI ÎN PUBLICAŢIILE
OFICIALE.’ atît! care mai vii să-mi cîrîi că nu scriu corect şi că-i
obligatoriu să mă suntizez şi îdinazez, piei din faţa mea! (sper c-a auzit asta
şi
‘scriitorul’ Cezar Mazilu, cu nevastă-sa cu tot, că doar am ţipat
destul de tare)

 

– va să zică, la începutul dicţionarului, pe vreo sută de
pagini, sînt nişte norme ortografice, ortoepice şi morfologice descrise tot de
autoarele dicţionarului. ce vrăjeli găseşti acolo, vai de mama ta de învăţăcel
curios! Eugen Simion zice ‘vedetele de la TV’, ignorînd regula de cîteva pagini
mai încolo, care zice că, dacă scriem un cuvînt cu minusculă, atunci şi
abrevierea lui tot aşa – în speţă, tv; Mioara Avram (Mioara Avram?!!
şi tu, Brutuse?!!) zice ‘abrevierile discontinui’
(corect, discontinue); o pagină mai încolo mi se zice cu bold să nu pun spaţii după sau înainte de linia de pauză în
compuşi ca ‘nord–nord-vest’, dar dracu’ să dea în ăla care respectă regula asta preţ de aproape o sută de pagini!
Fulvia Ciobanu îmi scrie Bulevardul 1848 la cîteva pagini
distanţă de regula conform căreia ar fi trebuit să-l scrie cu minusculă
; o pagină mai încolo îmi scrie şi jur împrejurul, fără cratimă, bre.


– se adaugă
ciudăţenii
de genul: se scriu
cu cratimă adjectivele compuse nesudate de genul bine-cunoscut, nou-născut
etc., deosebindu-se
‘de
îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare, care se scriu într-un
cuvînt cînd sînt compuse sudate (binecuvîntat)’
– ce ameţeală!, ultima dată
cînd am verificat, binecuvîntat era
PARTICIPIUL verbului a binecuvînta,
nu vreun compus sudat din nu ştiu ce adverbe şi adjective… de fapt cred că
doamnele acestea au ceva cu participiul, că-l boicotează constant: am odată
cu, odată ce, o dată/de două ori, mai terminaţi odată
etc. etc., dar o dată
+ participiu, ntz! cui află cum se scrie mai nou o dată + participiu şi-mi zice
şi mie… îi rămîn in debt.
 

– se adaugă o
tonă de greşeli de dactilografie.

– apropo
: TODEAUNA e greşeală de dactilo sau…?

– mai nou, înainte de punctele de suspensie se pune spaţiu.
de ce, mama mă-sii, cînd în română nu se pune spaţiu înainte de semnele de
punctuaţie, mister! ia luaţi o frază în mijlocul căreia sînt trei puncte urmate
de-o virgulă, puneţi spaţiu în faţa punctelor şi vedeţi cum arată…
 

– aaaa, era să
uit
: NOTELE DE SUBSOL, dragi tovarăşi şi naşi Floreo, notele de subsol,
un deliciu! parcă le-au trîntit la tipografie, cu largul concurs al portarului
beat-muci! cele mai multe îmi semnalează că nu ştiu ce lucrări mai mult sau mai
puţin cunoscute (Clasificarea ocupaţiilor, Localităţile din România etc.),
apărute cu ani în urmă, folosesc alte reguli decît noul DOOM… da, şi? ŞI? să repet întrebarea, că poate nu s-a înţeles: ŞI??

apropo: o să
reproduc aici o notă de subsol şi-l premiez cu recunoştinţă eternă pe ăla care
o să-mi descifreze sensul ei! Atansion, este o notă la textul care zice că se
revine la scrierea cu sunt, suntem, sunteţi
:

‘Conform unei tradiţii
latinizante întrerupte prin reforma ortografică anterioară, deşi nu provin din
formele corespunzătoare din latină, ci din conjunctivul latin, continuat în
formele moştenite scrise anterior sînt
etc. Redarea acestora din urmă trebuie făcută acum cu â:
sânt etc.

care pricepi, neamule?

dar chestia asta
de mai jos m-a dat cu cracii în sus definitiv
:

ÎN POEZIA
MODERNĂ, PRIMUL CUVÎNT AL FIECĂRUI VERS SE SCRIE CU LITERĂ MICĂ. băi, care mai
sînteţi poeţi pe-aici, băgaţi-vă minţile-n cap!

_________________
şi, da, mi-am făcut şi eu testul ăla din blogul lu’ Midori, şi sînt… o oaie
creaţă!


You are a –
Geek Sheep!
you’re one l33t g33|< 5|-|33p! No one
understands a word you’re saying, but you don’t care. Bespectacled geek
by day, fearsome DND warrior by night!
Geek power 😉

pentru Jen

 domnu’ scriitor: