rapidsteaua’uiecarlos

‘uie Carlos! zic cu obidă, da’ mama – lasă-l, măi, n-ai văzut că a apărat după aia? păi, da, zic, sigur, cînd a dat rapidu’ gol n-a apărat! a apărat numai cînd n-au dat!
Anunțuri

din seria ‘noi muncim, noi nu gindim’

o tanti venită cică să-şi verifice dosarul la consiliul naţional pentru studierea arhivelor securităţii. în curte. înfiptă-n călcîie, fluturîndu-şi degetul arătător în nasul lui corneliu turianu, proaspăt ales şef în dauna lui ticu dumitrescu:
‘aicea n-avem nevoie de jurişti! aici avem nevoie de oameni!’

grrr, mai ca-mi vine sa-mi pun un maghi!!

primesc asta pe messenger:
 
‘A inceput super excrocheria nationala MAGGI! Lipeste o inima MAGGI pe geam si dovedeste ca esti cu adevarat roman fraier si ca orice castig iluzoriu te atrage cand e vorba de nemunca. Dovedeste inca o data al doilea an la rand ca prostul nu invata nici macar din propria sa experienta, si fa reclama gratuita unei firme mincinoase, in timp ce in alte tari spatiul publicitar pentru reclama se plateste gras. Deci pune botul inca odata la campania MAGGI si fa-ti ferestrele un kitsch pentru a da ocazia celor mai perfizi comercianti sa rada de naivitatea acestui popor hamesit de castiguri ieftine. Daca simti ca in jurul tau se desfasoara din nou o campanie abuziva mincinoasa si agresiva de promovare a unei firme de coloranti si “E-uri” de 2 bani,da acest mesaj mai departe, incearca sa ne anunti !’
 
ia, că iar m-am iniervat!
întîi de cît de tont, fonf şi agramat e mesajul ăsta de român deştept. (că eu aşa am înţeles, că mesajul ăsta e conceput de un român deştept, desţelenit la minte, prin comparaţie cu gloata cea tîmpă care-şi pune măgi în ferestre).
pe urmă, de aia cu românul fraier şi ahtiat după cîştiguri uşoare. de bine ce tocmai am văzut la ştiri, tot în seara asta, cum s-au călcat în picioare cincizeci de mii de sud-coreeni (aţi reţinut? cincizeci de mii, nu cei cinci săraci cît are seulul. şi sud-coreeni, nu somalezi) cînd directorul unui parc de distracţii a anunţat că se intră gratis… ‘aida, băi, oricine de pe lumea asta e – sau se poate dovedi – ahtiat după cîştiguri uşoare. ia, mai la loc comanda!
pe urmă, aia cu făcutul de reclamă gratuită unei firme mincinoase. măi nene, ţi-e ciudă că nu ţi-a venit ţie ideea, sau ce? bravo ei de firmă că se pricepe la marketing. şi de ce mincinoasă? că n-ai cîştigat şi tu o şapcă? mai vii şi cu prostia că în alte ţări se plăteşte nu ştiu cît pentru reclamă, de parcă asta cu campania maghi pe geamuri ar fi fost coaptă în românia. n-a fost! deşteptule! a ajuns şi la noi în al paişpelea rînd.
bomboana pe colivă, făcutul ferestrelor kitsch. îhî. ce ghinion avem cu maghi asta, dom’le! cum acoperă ea perdele de un bun-gust desăvîrşit, strînse cochet cu şnuruleţe şic, în spatele unor geamuri curate-strălucitoare… şi aşa mai departe. şi, în general, cum umbreşte chicioasa asta de maghi frumuseţea elegantă a blocurilor de beton! fir-ar ea să fie de perfidă!
 
măi, zău dacă nu-i ca pe vremuri. totul trebuie înfierat cu mînie proletară. şi precis că ăia care tremurau de emoţie în aşteptarea abţibildului redivivus o să se răzgîndească subit cînd vor citi mesajul tău, făcut ca să te simţi tu bine în papucii tăi, cu proletarii tăi mînioşi aşijderea. adică voi între voi. aşa. şi?
 

palpabila realitate virtuala

fin’că ne-am tot încruntat în ultimele două zile, să vezi ce rîdem acum:
casei de asigurări de sănătate a municipiului bucureşti (casmb) i s-a făcut milă de angajatorii care au angajaţi asiguraţi la ea, la casmb şi, ca să nu-i mai poarte pe drumuri cînd e vorba să-i declare ei, casei, asiguraţii cu pricina şi toate angaralele legate de ei…
ok, hai s-o luăm altfel: eu am o firmă cu 10 angajaţi. una e femeia de serviciu, care locuieşte-n voluntari, treaba ei. ăilalţi nouă sînt bucureşteni asiguraţi la casmb. pe ăia tre’ să-i raportez lunar la casmb. ca să nu mai fac lunar un drum la casmb cu acest scop, casmb, în neţărmurita-i milă, inaugurează un sistem de raportări online. ai net, ai scăpat de drumuri. şi faci în felul următor:
 
1. lunar, intri pe saitul casmb şi te autentifici, desigur, cu contul şi parola ta.
2. după autentificare, completezi direct pe sait tot ce ai de completat despre angajaţii ăia ai tăi.
3. cînd ai terminat punctul 2, ţi se trimite automat pe mail confirmarea de primire a raportărilor, în format pdf.
4. tipăreşti confirmarea în format pdf primită pe mail, o semnezi, o ştampilezi şi: ori a) o trimiţi prin poştă la casmb, ori b) te duci cu piciorele tale la sediul casmb şi o depui cu mîna ta acolo.
ta-daaaaaaam!!
adică apeşi pe buton şi-ţi sare sacu-n spate!

domnu’ dan a fost pe-aici. vorba cuiva, ‘in laturi!’ (sic!)

a intrat azi-noapte în blogul meu unul din categoria ‘dăştept’. (unul dintre ăia care scriu ‘băi rahatule, te mănînc, băi!’. eventual ‘cu fulgi cu tot’.) a citit ultima însemnare, aia cu campania maghi, şi mi-a trîntit un comentariu negativ (foarte bine, nu-i nici primul, nici ultimul din blogul ăsta!), după care m-a făcut în diverse feluri. pe mine. nu pe text.
băi tovarăşe, mă cunoşti de undeva? am mîncat ciorbă împreună? te-ai jucat cu motanul meu, la propriu sau la figurat? nu-ţi place ce scriu, ia-te, nene, de ce scriu, nu de mine! de-aia ţi-am şters comentariul.
ăsta fiind un aviz general, la panou, pentru oricine ar mai avea chef să intre aici şi, în loc să se ia de idei/formă/fond, ar avea chef să-mi adreseze mie diverse epitete. dăştepţi d-ăştia nu-mi trebuie, să se ducă să facă un club, că mai sînt cîţiva, îi ştie tot blogul, şi să-şi decerneze epitetele unul altuia în cadru festiv. hai pa.
 
ps. despre convenţiile de gîndire asupra unui subiect, din blogul ăsta, nu mai zic nimic, că n-am cui. adică unii n-au nevoie, unul n-are cum. (ăsta a fost un anacolut?)
 
later edit: dom’le, e aşa de greu? eu m-am ferit întotdeauna să mă duc în blogul cuiva – al cuiva pe care nu-l cunosc, nici măcar nu-l ştiu, nu l-am întîlnit, habar n-am ce mănîncă, vrea, fute, citeşte, ştie sau nu – şi să-i zic ‘eşti bou/prost/nefutut/isteric/tipic-pentru-categoria-aia-de…’ (asta de la urmă, mai ales, îmi place de mă-ndoaie! ‘eşti tipic(ă) pentru categoria aia de bărbaţi (femei) care…’ aşa şi pe dincolo. mda… noroc cu categoriştii…

rezolvarea corespondentei

domnu’ painkiller,
am luat la cunoştinţă faptul că nu mai daţi vina pe Sus-Numitul, şi în urma solicitării ‘mneavoastră am ras de pe faţa listei adresa de mail cu iblamegod.
 
dragă mamă,
al treilea bancomat bancpost, aflat la circa 10 kilometri distanţă de primul la care m-am dus dis-de-dimineaţă, funcţiona, minune mare. eşti fericita posesoare a unui împrumut de opt milioane de pe cardul euroline. să-ţi fi făcut şi tu card de credit la una dintre cele şaptişpe bănci de vizavi, nu la a optşpea, de la juma’ de bucureşti distanţă! 
 
domnu’ caghebe,
s-a primit plicu’. în fine.
 
tanti jen,
pe cînd căutai tu ursul prin oraş, el se juca la volan, în lipsa unui şofer adevărat. în ambele ocazii.  
 
maddish,
că nu ştiu ce apelativ să folosesc, de tare ce m-ai uimit cu comentariul:
‘si cum vad ca scrii cu î din i, ceea ce probabil inseamna ca esti din Iasi’
şi altceva nu mai am a zice.
 
ps: dragă domnule ministru sănătos, faptul că dom’ turcescu pronunţă ‘as-pi-ri-nă’, iar dumneata auzi ‘an-ti-bi-o-tic’ nu-l pot pune decît pe seama faptului că, dacă într-adevăr casa de asigurări de sănătate nu ţine de ministerul sănătăţii, după cum însuţi ai declarat, probabil de-aia te-au pus ăia în coada listei de aşteptare pentru aparate auditive.

U2

o directoare de ziar şi un redactor-şef au copt o idee. acu’, nu ştiu exact care dintre ei are patentul, deşi cam bănuiesc, aşa că o să zic că Unul-dintre-ei a avut o idee: să-şi transforme angajaţii reporteri şi redactori în cursanţi. le-a adus adică un domn profesor de comunicare la o facultate să le ia la puricat textele şi să-i lămurească de bine şi de rău, din punct de vedere atît lingvistic, cît şi jurnalistic.
mie nu mi s-a părut, în definitiv, o idee rea, dar mi s-a spus de-a dreptul – şi, la a doua gîndire, mi-am dat seama că aşa e – că angajaţii se simt umiliţi. intră în birou la domnul cu pricina, prin rotaţie, o dată la cîteva zile, o săptămînă, şi petrec ore în şir acolo. li se spun multe lucruri bune şi interesante, dar şi aiureli de genul (autentică): ‘de ce-ai pus U2 în titlu? cine-a auzit de U2? trebuia să spui o trupă care aşa şi pe dincolo’. la întrebarea cine-a auzit de U2, eu i-aş fi răspuns urgent toată lumea în afară de dumneata. dar persoana în chestiune, fiind mult mai civilizată decît mine, a tăcut şi-a înghiţit. lasă că domnul comunicare nu ştie cîte semne trebuie să aibă un titlu în pagina aia şi cîte urlete ies pe uşa departamentului tehnic dacă depăşeşti acel număr de semne. or, să dai un titlu cu trupa-irlandeză-care-nu-ştiu-ce, în loc de o-literă-şi-o-cifră, e… puţintel cam…
lasă că domnul cu pricina, am avut ocazia să verific, nu ştie, de pildă, să pună virgule. chestie esenţială în fond – desigur, dacă şi numai dacă vrei cu tot dinadinsul să te priceapă cineva; că, dacă nu, le poţi arunca prin text oriunde vrei.
cum spuneam, oamenii aceia sînt umiliţi săptămînal de domnul comunicare. sînt două variante aici. ori Unul-dintre-ei a considerat că angajaţii săi sînt nişte loaze ce merită să fie corectate şi îndreptate cu preţul oricăror umiliri, ori angajaţii aceia NU sînt nişte loaze – cel puţin nu toţi -, şi-atunci… 
oricum ar da-o, Unul-dintre-ei iese prost. dacă angajaţii nu-s loaze, e clar de ce iese prost. dacă sînt, nu trebuia să-i angajeze! adică, tăticu’, nu ştiai că-i loază cînd l-ai angajat? n-ai văzut că scrie mi-au ca pisica? n-ai văzut că începe ştirea cu data şi ora, continuă cu locul şi numele vecinilor, şi-abia la final pune cine ce-a făcut, dacă-şi mai aduce aminte?
şi-apoi, tălică, un angajat umilit n-o să se transforme într-un angajat mai bun. garantat. sută la sută.
nu mai bine băgai, Unule-dintre-ei, banii ăia cu care-l plăteşti pe domnul comunicare, nu mai bine-i băgai într-un departament de corectură mai bun? care s-o înlocuiască, de pildă, pe tanti corectoarea aia a ta, care nu ştie ce-i o apoziţie? şi pe care n-o mai umileşte nimeni-nimenea?
 
dar nu-i voi zice nimic din toate astea Unuia-dintre-ei, pen’că nu sîntem prieteni. sîntem doar amici.