Idee de afaceri

recensămînt*.

deci vine un nenic la mine în casă. un oarecare. cineva. un nene care are nevoie de bani – a se reţine aspectul.

nenicului ăluia, care deja îmi ştie adresa completă, mă obligă legea să-i dau numele şi prenumele meu, CNP-ul, data naşterii, ocupaţia şi locul de muncă, starea de sănătate / dizabilităţile, cît anume sînt de grave, de la ce mi s-au tras, dacă pot să văd, să aud şi să ripostez cînd îmi intră hoţu’ în casă…

oare ce-ar putea el să facă cu toate datele astea cumulate ale mele? sau nu ale mele, poftim – ale tale.

ar putea, de pildă, să le vîndă. iată o idee pentru recenzori, că şi-aşa cîştigă prea puţin pentru cît au de muncit la referendumul ăsta.

(*care, altminteri, e un instrument normal de gestionare a unui stat, împotriva căruia n-am nimic, păcatele mele. – menţiune ulterioară, că mi s-a părut necesar s-o fac, dat fiind contextul internetistic cam inflamat…)

Anunțuri

Tara te vrea prost

2009 a fost Anul Internaţional Darwin. Se împlineau 200 de ani de la naşterea individului. Tot în 2009, România s-a hotărît să fie singura ţară europeană care nu mai studiază la şcoală evoluţionismul. Studiul religiei, în schimb, a fost betonat, ranforsat, înconjurat cu sîrmă ghimpată şi păzit cu dulăi nervoşi.

2010. Deputăţia română, for legislativ al unui stat laic, votează, prin noua lege a educaţiei, obligativitatea studierii religiei pînă în clasa a 12-a inclusiv. În paralel, speriată să nu-i dezumfle criza burta şi buzunarele, BOR bate şaua să priceapă iapa asta proastă de România că trebuie să-şi înteţească rugăciunile, mersul la biserică şi miluitul popimii dacă vrea să se îmbunătăţească lucrurile, să salte economia ca o capră capie şi tot românu’ să prospere. Pentru asigurarea acestui viitor sprinţar al ţărişoarei, neapărat trebuie grăbită construcţia mallurilor de indulgenţe – catedrala mîntuirii neamului şi catedrala din Voluntari –, pe lîngă orice altceva se mai poate construi în materie de bisericărie, din orice bani se pot obţine, prin orice mijloace.

Dom’le, jos pălăria. Pe patriarh ar trebui să-l pună prim-ministru în ţara asta. Ar scoate bani şi din piatră seacă şi n-ar avea nici o problemă în a convinge norodul să se sacrifice financiar pentru activităţile lui.

Hai cu vaccinarea

Dacă aţi terminat de stat pe canapea şi rîs la postarea anterioară, vă rog să treceţi şi pe aici şi să mai rîdem puţin împreună, după aia. (Linkul, după cum ştiţi deja, ni l-a furnizat A – care, prin grija platformei weblog.ro, nu mai are blog viabil în momentul ăsta.)

Lucrurile pe care le prezintă aşa frumos şi calm măicuţa din videoclip nu sînt noi. Pe mai toate le ştiam deja, completarea n-a făcut decît să întregească imaginea. Dar, mă rog, eu frec menta pe net toată ziua, nu-i obligatoriu să le fi aflat şi voi, deci vă rog să le aflaţi acum. Mulţumesc.

Ntz!

Dragi tovarăşi şi naşi Floreo,

Scriu asta pentru prima dată şi-mi asum ce scriu acum – ca întotdeauna, de altfel:

După ce i-am văzut pe toţi minţind de la obraz, deşi ştim cu toţii – ei, noi, cei care-i întreabă, cei care ascultă răspunsurile – că adevărul nu, nu, nu, nu e cel care le iese pe gură,

după ce i-am văzut scuipînd şi lingînd în acelaşi loc, şi iar scuipînd, şi iar lingînd, dînd şi la boboci în acelaşi loc şi mîncînd cu linguriţa ce-au dat, dînd din cozi de fericire să-i vadă şeful şi-n acelaşi timp bătînd nevricoşi din picior spre ştirea subversivă a supuşilor,

după ce i-am cîntărit cît sînt de tonţi, tăntălăi, îngălaţi la minte, neduşi la şcoală, neînvăţaţi şi necizelaţi, nepricepuţi şi nedoritori să priceapă, caraghioşi şi lipsiţi de simţul ridicolului,

după ce i-am văzut dîndu-şi mîna cu o presă neruşinată şi bălăcindu-se cu ea în talk-show-uri falsificate şi-n campanii jurnalistice pentru decerebraţi, pentru clienţii hipnotizaţi ai canalului fără emisie gibsonian,

după toate astea şi după multe altele, declar că nu, nu, nu, nu mă voi duce la vot. În cel mai fericit caz, dacă mai găsesc prin viscerele îmbolnăvite vreo urmă de simţ civic, mă voi duce să umplu buletinul de ştampile, ca să se înţeleagă că de fapt am avut o opţiune.

Pui umpluti

În continuarea puiului zburător, iată că veniră şi puii de umplut. Adică controooluuuu…

 

Şi apar două tăntici inspectoare, una şefă, ailaltă nu. Una mai pricepută ca ailaltă, una mai hămesită ca ailaltă. Şi-ntind ele controlul, şi-l întind, şi-l întind, şi se tot vaită că-s sărace, că n-au ‘nici măcar o monedă de un leu’ în portofel, că n-au cu ce le lua la copii una şi alta, că vai, că văleu şi că văleleu. Şi tot aşa preţ de două săptămîni. Cît să controlezi de păduchi o armată de rastafarieni.

Şi după două săptămîni, răguşite de-atîta văitat, îl iau ele pe domn’ director deoparte şi-i spun de-a dreptul, dom’le, ce să mai, noi avem o misie clară, să adunăm bani pentru partid.

— Care partid?

— Ei, acuma, ştiţi foarte bine care partid, cel care ne conduce. Pentru campanie.

Omul stă şi se cujetă. I se deschide larg în faţă perspectiva a încă două săptămîni de frecuş, terminat graţios cu plata a oricîtor amenzi în orice cuantum va dispune perechea de culegătoare trimise pe ogor, iar pe fundal, fîlfîind precum un cocor alb ce piere în depărtare în zboru-i lin către ţări mai calde, chitanţa pentru rambursarea TVA – bani care nu, încă nu au ajuns în contul firmei şi nu se ştie dacă vor mai ajunge vreodată.

— Păi, ce să facem, rosteşte el în cele din urmă, să dăm ceva să susţinem şi noi campania…

Şi se gîndeşte o vreme.

— Douăzeci de milioane…

Moment în care culegătoarei-şefe îi scapă cioara din gură:

— Douăzeci pentru noi sau pentru campanie?

Zboară, puiule, zboară!

Aeroportul Băneasa e plin de avioane care decolează nonstop cu materiale promoţionale pentru campanie, de răspîndit în toată ţara. O încărcătură de materiale costă 20.000 de euro. Un zbor – 60.000. Total – 80.000 de euro un zbor dintre cele multe. Banii ăştia trebuie adunaţi de undeva, executa-rea!

 

 

Domnul inspector contabil e tras de mînecă:

— Dumneata de la ce firme poţi să obţii cotizaţii pentru campania partidului?

Omul ia lista, se uită, se luminează la faţă.

— A, păi, de la ăştia, de la ăştiălalţi, de la ăia, e simplu, am mai obţinut de la ei şi la campania trecută, cîte 5-10 milioane.

— A, nu, domnule, minimum 100 de milioane!

 

Metoda: cele minimum o sută de milioane vor fi trecute pe o factură de prestări servicii către firma X, care la rîndul ei se va ocupa de livrarea unei sume către campanie.

 

Dacă n-ai cotizat, nu te aştepta să ţi se ramburseze TVA-ul pentru care ai depus toate actele şi care, culmea, ţi s-a aprobat şi e afişat ca atare pe saitul lui Pogea încă de acum trei săptămîni. În schimbul banilor care ar fi trebuit să-ţi intre în cont te vei trezi cu un control financiar. Care va avea grijă să-ţi smulgă contribuţia dintre degetele reci şi livide.

.

Oamenii de stat degeaba

Via bola de nieve aflu că ăştia de la Hotnews le-au pus nişte întrebări candidaţilor noştri la alegerile europarlamentare:

  • Sînteţi de acord cu căsătoriile homosexuale? Da sau nu? Dar cu parteneriatele civile? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.
  • Sînteţi de acord cu legalizarea drogurilor uşoare? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.
  • Sînteţi de acord cu sinuciderea asistată? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.

De pe urma răspunsurilor am aflat:

pesedeii Severin şi Paşcu au în curte un cireş suficient de mare să-i ascundă pe-amîndoi (chestie deloc uşoară!).

Rovana Plumb confundă sinuciderea asistată cu eutanasia, dacă nu cumva chiar cu împingerea soacrei pe scări („Dacă eutanasia ar fi legalizată, ar fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au dorit acest lucru“), adică, după cum ştim, dacă toţi bluncşii sînt blincşi rezultă că toţi blincşii sînt bluncşi.

Că în general alde ăştia se cred în amvon la Patriarhie, iar doamna Norica aghezmuieşte: „Sînt mamă, sînt o femeie născută şi crescută în spiritul unor valori creştine bine definite. Fata mea are 14 ani şi este la vîrsta la care descoperă marile provocări ale vieţii. Uitîndu-mă la ea şi gîndindu-mă la părinţii mei, îmi dau seama că, oricît de tolerantă aş fi, resping tot ceea ce este împotriva firii umane, tot ceea ce aduce atingere demnităţii umane, tot ceea ce este fals, sintetic şi imoral. (…) Şi tot Dumnezeu ne mai învaţă să nu-i judecăm pe cei care nu sînt ca noi. Ceea ce nu voi face nici eu.“ (Pasajul cu filmul SF cu muieretul infertil l-am sărit, că tremura chimeşa pe mine de rîs şi nu puteam scrie.)

Că pedelistul Cristian Preda n-a aflat, pînă la vîrsta dumisale, că_căsătorii se fac şi la starea civilă („Căsătoria trebuie să rămînă uniunea dintre femeie şi bărbat. E o chestiune religioasă. Nu ne stă în putere să redefinim doctrina Bisericii“), fapt pentru care e susceptibil de-a se fi însurat cu doamna Preda numai la beserică, fapt pentru care, doamnă Preda, aveţi grijă că nu sînteţi nevastă oficială, fapt pentru care domnu’ Preda v-ar putea face vînt pe uşă cu tot cu domnişoara Preda, nu zic c-ar avea de gînd, dar fiţi atentă, vă rog io!

Că udemeristul-zici-că-i-neamţ Iuliu Winkler îi reprezintă pe toţi românii în Europa. Pardon, numai pe românii creştini. Credincioşi. Practicanţi. Şi hetero. Nu prea mulţi, aş zice, dar, na, domnul Winkler e conştient că are limite şi nu se-aruncă să reprezinte tot poporu’, aşa, la grămadă, că-i prea mult de muncă şi domnia sa nu poate.

Că ălălalt udemerist, Sogor Csaba, le-ar interzice politicienilor să-şi mai desfăşoare activitatea dacă sînt fumători. (Nu-i nevoie, nenicule, stai liniştit pe curu-ţi. Şi-aşa înalţii noştri funcţionari de stat intră în shut down din tot soiul de motive, de la durerea de măsea a vecinei la telenovela de la ora 4. Dacă-i scoţi din producţie şi pe fumători, gata, tragem oblonu’ la Parlament şi facem clădirea guvernului jumi-juma, cazino şi farmacie.)

Panseul zilei: Cristian Preda, de la PDL, despre drogurile uşoare: „Cum a fost un chin să scap de fumat, mă gîndesc că nu e prea sănătos să încurajăm dependenţe de alt fel. Ar fi o limitare a libertăţii, iar eu cred că libertatea nu trebuie limitată pe această cale.“

De unde înţelegem:

– libertatea poate fi limitată pe celelalte căi;

– dacă libertatea ta se opreşte la uşa casei mele, atunci o să-mi trag un căsoi pînă la tine-n pat şi-o să-mi trîntesc uşa la tine-n braţe, na, să te văd cum te mai mişti;

– orice libertate care nu ne convine va fi numită, printr-o mică adăugire, limitare a libertăţii şi pe cale de consecinţă o vom putea interzice în numele libertăţii.

Panseul săptămîniiSogor Csaba, de la UDMR: „Nu sînt pentru căsătoriile homosexuale. Ca şi creştin cred însă că şi homosexualii ca şi persoanele care se nasc stîngaci sînt copiii lui Dumnezeu.

De unde ne ferim să spunem ce înţelegem.

.