Medicina care nu s-a trezit decit ca sa se-ntoarca pe partea ailalta

Băi, am uitat să vă fac un update la finalul însemnării de-aici, în care vă povesteam de unchiu-meu şi problema lui nerezolvată, care s-a dovedit a fi minoră faţă de nou-depistatul cancer la plămîni. Nu, că merită, pe bune!

Deci l-au băgat pe unchiu-meu pe citostatice. A făcut citostatice de i-au ieşit şi pe nas, a rămas o hîrtie de om, alb, chel, supt, cu pielea ca pergamentul pe nişte mădulare ca de pui crescut fără hormoni. Suferinţa iniţială nu i s-a ameliorat, ba chiar, din cauza chimioterapiei şi-a sistemului imunitar aproape de zero, s-a agravat mai să-l răpună.

Ajuns în această fază relaxată a vieţii sale, doamna doctor de la spitalul Fundeni care l-a dus de mînă pînă acolo i-a zis la ureche, uşor jenată, că de fapt nu avea nici un cancer.

Mno, acuma, ghinion, se mai întîmplă. Doamna doctor i-a dat o trimitere la alţi doctori, care să-l învie din semi-morţi după citostatice, după care, în caz de oarece reuşită, alţi doctori vor încerca să revină la problema lui iniţială şi poate, cine ştie, s-o amelioreze. De-a lungul acestui drum sinuos, medicamentele de reparat greşelile altora costă multe sute de lei noi şi nedecontabile.

So: vestea bună e că n-are cancer. Vestea rea e că tratamentul pe care l-a făcut pentru cancerul pe care nu-l are e la fel de rău precum cancerul pe care nu-l are.

Anunțuri

Mai ieftin de-afara

Dragi tovarăşi,

Vremurile fiind căcăcioase, nu se poa’ să mai dai un milion pe-un jaf de cremă cu 80% substanţe de umplutură şi textură, 10% conservanţi şi 10% substanţe active de-o calitate imposibil de precizat. Aşa că e necesară niţică reorientare. Cu ingrediente de-afară (spre exemplu, în cazul meu concret, de-aici şi de-aici) şi-un mixer de pe la noi, două sute şi ceva de grame de cremă prima-ntîia, numai substanţă activă pînă la ultimul strop, te scoate la patruzeci-cincizeci de lei cu tot cu borcan. Pînă şi transportul din UK pînă la poşta mea e mai ieftin decît din Balta Albă în Colentina, să zicem. Şi uneori chiar durează mai puţin. Salutare, magazine româneşti.

Desigur, cu eBay-ul se iese încă şi mai ieftin.

 

.

Ce mai infloreste in ianuarie…

…pe balconul meu:

O muşcată…

 

şi-o azalee…

Dragă scriitorule român de SF,

 

Te rog frumos să mă ai în vederile-ţi largi cu două jalbe pe-un proţap.

Prima jalbă începe prin a-ţi aminti că literatură pe româneşte fără limbă românească nu se poate, şi-adică, dacă n-ai timp şi răbdare să mai înveţi diferenţa dintre miau şi mi-au, bine-ar fi să dai o bere la vreun amic sau un trandafir la jumătatea ta sau cu mătura prin casă pe la vecina de jos sau ceva cuiva care se pricepe să-ţi facă o corectură oarecare pe texte înainte de-a le răspîndi prin lume. Că-n loc de sense of wonder mă faci cu capul, vericule.

A doua jalbă zice te rog frumos, mai scrie şi despre personaje, că despre arhetipuri mi-a ajuns. Dacă se poate să le cheme în vreun fel oarecare, indiferent cum, Vasilică, Xenofon sau Jean-Paul, va să zică nu Poetul, sau Eroul, sau Vizionarul, ssau Cel din Urmă Visător, sau Gîndiriciul, da? Se poate, pliz?

Mulţumesc.

Update-uri

Update la suculentele noi-nouţe – lithopşii mei sînt gravizi, toţi trei:

Alte update-uri – Le-am cerut tajine pe roşu şi, poftim, mi-au dat pe negru:

Dragii mei,

Aş dori să vă urez din tot sufletul la mulţi ani şi un an nou frumos şi sănătate şi virtute şi fericiri şi împliniri.

Problema e că nu-mi vin din tot sufletul urările astea, fiindcă am impresia că şi 2011, la fel ca mulţi ani din urmă şi mulţi ani care vor veni, este unul în care fiecare om este împins tot mai adînc în slotul lui. Sîntem nişte stick-uri de memorie, ne înfigem în slot, primim informaţiile necesare, performăm acţiunile aşteptate, sîntem smulşi din slot şi reciclaţi în caz de uzură, apoi topitoria şi un stick nou pentru slotul vechi, nici un slot nu rămîne neocupat, nici un stick fără slotul lui, astfel fiecare stick va crede în echitate şi dezvoltare personală, şi-n acelaşi timp în viaţa de după moarte, ideal, ne-am asigurat şi hoitul, şi sufletul.