…mamăăăăă, ce lene-mi eeeeeee! 
Anunțuri

cineva sa-i bata la talpi pe astia de la pro tv

ma uitam şi eu, ca tot omul cu nişte fixuri, la letal weapon, pe pro tv. the bad guys sînt cu armele în ceafa personajelor principale, odrasla lui glover e prinsa şi ea, gibson e cu mîinile la ceafă, totul se petrece în mijlocul deşertului şi e ziua-n amiaza mare. o secundă mai tîrziu, bad guys, glover, gibson, fata, poate şi regizorul, în fine, toată lumea se buluceşte pe un gang, seara tîrziu, în mijlocul oraşului luminat de reclame.
ce deduc eu de aici? ca obiceiul pro tv de a tăia din filme (n-or avea destul loc pentru recame) nu doar că n-a dispărut, dar s-a încetăţenit. nene sîrbule, ce rahat împrăştiat de televiziune conduci tu acolo? nevastă-ta de la paris nu ţi-a comunicat şi ea, ca o soaţă grijulie, cum se face televiziune prin alte ţări? că la angajaţi inteligenţi nu pot avea pretenţii, ăia-ţi sînt, cu ăia defilezi, dar măcar ia-le forfecuţele din mînă, să nu se taie la deşte într-o bună zi!

sa ne salveze cineva de specialisti, va rog

– nu, nu (mai)
citesc de mult academia caţavencu. îmi pare rău, dar sub măscuţa de societate
civilă militantă nu mă pot opri să văd că sînt şi ei tot nişte afacerişti
veroşi şi fără morală, exact ca aceia pe care îi bat la cur cu din ce în ce mai
puţin umor în revistă. multe pagini degeaba. ducă-se.

 
 
– îmi place tot
mai puţin corina dragotescu. observ tot mai acut că, după plecarea lui cristian
tudor popescu, şi-a asumat, mai puţin flamboaiant, dar, privit cu atenţie, la
fel de teatral, rolul acestuia; se consideră, mai pe scurt, atotştiutoare. deosebirea fundamentală pe care
am găsit-o la ea faţă de ctp este că ctp putea avea păreri complet eronate
despre o anumită chestiune, dar în mod cert cunoştea pe faţă şi pe dos
chestiunea cu pricina. corina dragotescu e de cele mai multe ori trasă la linia
marfarelor cînd se vorbeşte de trenul intercity de la peronul întîi. adică
habar n-are. dar vorbeşte cu atîta convingere, de-ai jura că ştie despre ce. ca
şi ieri, de pildă, la emisiunea pe care o face cu gheorghe la realitatea, de
data aia despre clubul poli timişoara. corina dragotescu a venit deja decisă că
zambon şi doar el are dreptate, de unde am dedus – clar, nene, la o studiere
amănunţită a vrafului de acte, cum declară că a făcut, a ieşit în fine adevărul
la suprafaţă. ei, lăsaţi. corina dragotescu ‘studiase’ cîteva hîrtii, nicidecum
pe toate, şi nici pe alea nu le pricepuse integral. de altfel, singurul care
părea a şti despre ce vorbeşte era emanuel terzian, căruia însă nu i s-a dat
cuvîntul, probabil fiindcă, dacă ar fi clarificat chestiunea, ar fi stricat
emisiunea. nu? o oră absolut inutilă. am plecat de la emisiune mai vaci şi mai
boi decît am venit. dar cineva îşi ia în continuare o leafă bună pentru că face
o emisiune inutilă.

 

 
 
– tot zilele
astea, la o dezbatere cu răzvan dumitrescu de la realitatea despre ideea
ministerului sănătăţii de a introduce pe piaţă obligatoriu numai pîine
îmbogăţită cu fier şi acid folic (să-i dea cineva o jucărie colorată domnului
ministru nicolaescu, că văd că se plictiseşte rău, amărîtul de el, neluatul în
seamă, neiubitul şi nejucatul, cel mai neiubit, mai neglijat şi mai nejucat
dintre miniştri), nişte specialişti în nutriţie explicau cum e cu supradoza şi
cu subnutrirea, iar val vîlcu, despre care toată lumea ştie că e specialist în foarte multe domenii, se trezeşte ţîfnos că nu,
domnule, nu mîncarea în sine poate fi toxică/primejdioasă/nefavorabilă, ci
cantitatea ei! nimic altceva.
desigur. are logică. şi e de bun-simţ. îmi
place. mai vreau. doar să nu-mi dea prea multă, că devine toxică. deocamdată e
doar iritantă!

 
 
– aseară la
turcescu a venit un nene, nu ştiu cine, care a spus că el nu-i de acord cu cei
care spun că temperatura globală va creşte cu nu ştiu cît. că ştie el că nu
poate fi aşa, doar are dovadă perioadele anterioare dintre glaciaţiuni… mie
mi-a stat sarmaua-n gît, şi asta în pofida faptului că nu mîncam nici o sarma
în acel moment. turcescu, şi el cam albăstrui, i-a amintit păi, staţi puţin, că în perioadele anterioare dintre glaciaţiuni nu
existau atîtea surse de încălzire ca acum
(mai pe şleau spus, în
interglaciaţiunile anterioare nu existam noi, oamenii!). răspuns-măciucă,
argument gaga, superbă logică a sinergiei faptelor: dar au axistat aceste perioade dintre glaciaţiuni! la ce dracului
ajung toţi nepricepuţii să-şi dea cu părerea la televizor despre lucruri la
care doar se prefac că se pricep? la ce trebuie să ne pierdem timpul cu ei? şi
nu, nu-mi spuneţi că pot să comut sau să închid televizorul. mă înteresează
anumite subiecte şi vreau să aud părerea unora sub care titrează ‘specialist în
cutare chestie’. şi mă trezesc că, unul după altul, specialiştii noştri ori nu
sînt de fapt specialişti în chestia cu pricina, ci într-una cu totul diferită,
deci cine i-a invitat a fost şi-a rămas bou, ori specialiştii cu pricina au
învăţat doar primele două capitole şi tabla de materii din specialitatea cu
pricina, şi-atunci cineva ar trebui să-i dea afară de pe unde profesează. şi
asta cît mai urgent!

 

urmare a povestii cu gaya, fara gaya

la scurtă vreme de la revoluţia din decembrie 1989, am citit o ştire. o muiere săracă de pe la ţară a născut doi gemeni pe care nu-i putea creşte. ea şi cu bărba-su au pus pruncii în cîte un sac şi au dat cu sacii de roata tractorului pînă a murit conţinutul. n-a durat mult, desigur.
în presa română apăreau multe ştiri anapoda în vremea aia (mă rog, mult mai multe decît apar acum), aşa că, după şocul iniţial al lecturii, m-am întrebat dacă nu cumva e o murdărie senzaţionalo-mincinoasă. n-am aflat niciodată, dar deja nu mi se mai pare important.
mai important este faptul că, o dată cu trecerea timpului, îmi pare tot mai posibil să se fi întîmplat o astfel de atrocitate. aici, în ţara asta din lumea asta a noastră.

elefantul gaya si raiul care era iad

citesc pe roportal:
"A adus bucurie pe chipurile a milioane de romani, copii si adulti
deopotriva. Vreme de 34 de ani a fost simbolul gradinii zoologice din
Capitala.
Acum
doua zile, a pasit in raiul elefantilor. Gaya, singurul exemplar de
elefant indian din Romania, a murit la varsta 48 de ani."
 
conform altor surse, nu chiar în raiul elefanţilor s-a dus biata gaya, ci într-un infern creat şi întreţinut din marea dragoste şi grijă pentru animale care se practică la grădina zoologică din bucureşti.
fără a pune mîna-n foc că aşa a fost (nu exclud niscaiva rîcă personală, a nu se omite în acest sens finalul comentariului lui m.b.), dar cu inima grea de prea multele detalii ale scenei în această hidoasă variantă:
 
"MATEI BOGDAN Says:

  1. November 1st, 2006 at 11:04 am

    din
    pacate ati fost dezinformati. gaya nu a murit de batranete ci hartuita
    de caini. am lucrat multi ai la zoo si pentru o vreme am fost
    raportorul asociatiei europene a gradinilor zoo si acvariilor in
    Romania-EAZA cand am monitorizat toate zoourile dintara. povestea e ff
    trista si stupida. toamna elefantul refua frecvent sa intre in adapost
    ptr ca stia ca nu i se mai da drumu afara. actuala conducere zoo numita
    pe criterii politice a decis sa o bage fortat. asa ca au adus un caine
    si l au asmutit pe ea, gaya se temea de moarte de caini. acesta s a
    repezit in ea si dupa ceva goana gaya s a impiedicat si a cazut in
    cadere fracturandu-si fie coloana fie bazinul, cert e ca nu s a mai
    ridicat, au adus si o macara dar degeaba, picioarele din spate nu o mai
    ajutau. nu stiu daca a fost sau nu eutanasiata. cer e ca toata lumea
    din zoo stie ce si cum a fost da nu au curaju sa zica. sa ramai somer
    la 50 de ani e ca si cum ai muri de foame de buna voie intrucat
    directoarea ancuta oprea E FFF razbunatoare. oricum, voi avera grija ca
    nici un elefant sa nu mai vina la zoo bucuresti"

cum am comentat şi în blogul unde a comentat persoana de mai sus, eu am fost întotdeauna de părere că grădina zoologică din bucureşti ar trebui desfiinţată, iar animalele ei vîndute sau donate unor habitate din ţările civilizate.

lucruri vii

mai dăunăzi mi-am dat seama că a venit primăvara fin’că iarba tîrnosită din faţa casei presei se albăstrise toată de nişte floricele mici, dese şi obrăznicuţe, iar de la autobuz pînă la intrare a trebuit să feresc două buburuze ieşite la plimbare pe caldarîmul călduţ, în schimb azi, mai pe după-amiază-seară, cineva care face educaţie sexuală la guguştiuci (dar încă n-a apucat să vadă buburuze primăvara asta) m-a luat de mînă şi m-a cărat cu maşina la pădure, pe la pustnicu, să iau nişte pămînt de neflorărie pe care să-l amestec zilele următoare cu nişte nisip şi pietriş de construcţii, după ce voi bate trei sferturi de bucureşti ca să găsesc nisip şi pietriş de construcţii, urmînd ca amestecul să hrănească o aloe fără rădăcină pe care o ţin de două luni într-o farfurie, unde altminteri a dat şi pui între timp, nehrănită şi neudată, doar cu ciotul de fostă rădăcină acoperit cu două linguri de pietriş mărunt adus de altcineva, proprietar de pisici iubăreţe, din curtea unei vile, dimpreună cu multe fire de păr din blana ciobănescului care s-a tăvălit multe săptămîni prin el, prin pietriş adică.
na, este că-i primăvară?

in fiecare zi de azi

azi e una dintre acele zile în care ţi se pare că totul e degeaba şi nimic n-are nici un sens.
probabil sînt două variante de motive pentru asta: ori e vorba de-o astenie de primăvară, ori azi e una dintre acele zile în care îţi dai seama că într-adevăr totul e degeaba şi nimic n-are nici un sens.
 
mi-au zburat trei abonati, ăilalţi 49 la ce mai stau?