Traduceri virtuale

• Nu voiam decît să mă lămuresc dacă şekeli sau sicli sau [altceva] şi în definitiv dacă şekeli sau shekeli.

„Însă şechelul, care e o pătrime dintr-o uncie, e o jumătate de statir, care are două zuzime. Iar o optime dintr-o uncie este o zuză.“

’ţi-ai dreacu’ cu melcii voştri.

 

• Fă Nemiro!

Pune, fă, osu’ la muncă, puturoaso, şi scoate Odiseea 3001, că-mi sîngerează ochii citind-o în versiunea de la Image din ’99 – şi-a avut două tute pe post de redactoriţe, două, nu una!

Io înţeleg că-ţi pleacă oamenii şi că viaţa-i grea şi lumea-i rea, da’ mi se rupe-n paişpe, să ştii! Ai promis, te-am crezut, mişcă şi scoate-o! Cu librăreasa, cu portaru’, cu nenicu’ ăla de la difuzare, treaba ta cu cine. Oricum o să iasă mai bine decît asta de care ziceam, garantat!

Anunțuri

Doi la sută pentru cascador

Reportaj din 2008.
Anul ăsta, ăia doi la sută din impozit o să-i direcţionez spre munca lui Szoby Cseh.

N-am ce să zic mai mult pe subiectul ăsta, că omul zice tot ce-i de zis. Norocul meu. M-am puturoşit la capitolul comunicare. Şi-aşa toată lumea-n jur comunică cu toată lumea, geme presa, crapă internetul pe la colţuri de cîtă comunicare se desfăşoară, comunicăm prea mult şi de pomană. Sau aşa mi se pare mie, na.

.

Lucruri vii

Suculentele mele fac prostii. 🙂

Sempervivum s-a umplut de boboci:

semper-boboci22

Haworthia attenuata, fiind ea attenuata, deci mai timidă, scoate o singură tijă:

haw-cu-tija

Alta, mai moţată, scotea două tije:

haw-boboci1

Care-au crescut ca vrejul lui Jack:

haworthia-inflorita22

Şi s-au umplut de flori:

haworthia-inflorita1

am plecat.

didlee, ţi s-a îndeplinit dorinţa, scapi de însemnarea cu mîţa-mărţişor.  🙂  
 
blogul meu s-a mutat la adresa
 
vidal2.wordpress.com
şi cum nu puteam să-l las de capul lui, m-am dus după el. :p
 
 
 
statistici finale weblog 
 
 
a fost frumos cît a fost frumos. e primăvară, gata, schimbăm hăinuţele. 

casa noua

bine-am venit pe wordpress.

blogul de pînă acum e aici: vidal.weblog.ro

.

pisica-martisor

Li 
 
am lăsat-o să plece, deja o chinuiam.
o chema Li. azi împlinise 17 ani şi 4 luni.
aş putea scrie o carte întreagă despre ea fără să mă repet nici cu o frază. dar vă rog să mă credeţi că acum nu mai pot să scriu nimic. 

skandenberg – 65 de lei sedinta

financiar vorbind, unul dintre cele mai
rele lucruri pe care ţi le poate face animalul tău este să nu mai
mănînce. după două, trei, hai patru zile de economii la
haleală, urmează decartatul de bani la perfuzii. două perfuzii pe
zi înmulţit cu şase sute cincizeci de mii înmulţit cu
cinci zile. dacă se întîmplă ca animalul cu pricina să
fie o mîţă de 17 ani jumate, cu rinichii în pioneze şi
cu ficatul cam ‘obosit’, mai adunaţi un milion analizele şi cîteva
sute de mii pe zi tratamentul injectabil.
dacă mîţa cu pricina a fost
toată viaţa o scorpie afurisită care a muşcat pe cine-a nimerit,
iar după prima perfuzie jumate şi-a revenit şi şi-a amintit de
tinereţi, la a doua jumătate dintr-a doua perfuzie te va muşca
sănătos, cu toţi dinţii din dotare (nelipsindu-i nici unul!) şi
cu toţi nervii acumulaţi după ţinutul cu laba întinsă timp
de trei ore. va să zică sport extrem, skandenberg cu pisica, la
imbatabilul preţ de 65 de lei şedinţa.
în schimb tu, stăpînul,
care la rîndu-ţi ai stat cu laba-ntinsă – pardon, cu braţul
încordat – trei ore ca să ţii laba ăleia întinsă trei
ore, eşti la capătul puterilor, deşi ar fi cazul să fii alert şi
odihnit, căci te aşteaptă acasă oareşce lucrări neterminate şi,
desigur, urgente.
ai face bine să te-nzdrăveneşti,
miţo!