sint geniul din lampa pe care n-o freaca nimeni

ca o consecinţă a titlului acestei însemnări… iată însemnarea. n-am nimic de zis, nici nu m-a întrebat nimeni de sănătate, dar mă mănîncă să scriu chestii absolut neinteresante doar aşa, ca să suflu praful de pe blog.
 
– am reuşit performanţa de-a avea doi furnizori de internet la aceeaşi adresă. două abonamente la două calculatoare. varianta ‘fiber link pe şest la al doilea calculator’ se exclude din motive de minim bun-simţ: nu poţi să întinzi încă un cablu pe sub nasul unui motan care abia aşteaptă prospătură de ros. iar wireless nu mi-am luat că n-am avut chef. uite-aşa.
– de remarcat că motanului sus-numit nu-i plac cablurile noi de la carcasa antec şi de la monitorul compaq. nici nu s-a atins de ele, premieră absolută în viaţa cablurilor din jurul lui. poate a căpătat respect pentru branduri, de cînd mănîncă numai de la royal canin şi se pişă numai în sanicat.
– am terminat de tradus. şi ce dacă? buzunarele, cardurile, portofelul, bine-mulţumesc, tot goale. 
– mi-am luat cearşafuri roz-cărămizii de damasc… 
– observ că însemnările mele sînt din ce în ce mai personale. semn clar că îmbătrînesc. nu vreau să îmbătrînesc.
– observ că pastilele prescrise de doctor cu tot cu anumite efecte secundare (certificate şi pe forumurile pe care am umblat să văz cum stă treaba) au exact, fix, completamente efectele opuse. semn că o iau razna? şi nu vreau s-o iau razna?
– a fost ziua lui painkiller şi nu i-am zis la mulţi ani, conform tradiţiei.
– oameni care-mi sînt dragi continuă să scrie în bloguri şi să creadă că nu-i mai citesc. îi citesc.
– n-am primit nici pînă în ziua de azi tricoul de blogăr cîştigător al concursului pentru voyeuri gurmanzi de care s-a ocupat kolonelul. ia, că mă supăr pe weblog şi nu mai scriu trei zile, na.  😮

pvc existential

sînt în mijlocul unei crize existenţiale, mă macină o depresie neagră-smoală cu porniri suicidale, viaţa este foarte scurtă, şi mai lungă de era tot aia ar fi fost, întrucît trece de pomană, deci voi închide balconul cu geam termoizolant low-e şi profile pvc veka cu cinci camere, nemaicontînd nici o cacofonie în contextul expus mai sus,

ca să scap astfel de ultimii bani buzunare/portofel/cont-cu-card-atasat şi să mă pot eleva din şi peste tristeţi telurice.
de vreo săptămînă oscilez fără putinţă de amă hotărî între firmele tevrom (e vizavi de liceul ‘iulia hasdeu’) şi casa noastră  (printre altele, are un sediu pe la carrefour colentina). pen’că despre tevrom am auzit că lucrează bine, dar casa noastră mă scoate mai ieftin cu vreo două sute de euro, motiv pentru care aştept orice părere avizată, va să zică de la cine a mai avut ocazia să se salute cu vreuna dintre cele două de mai sus, thank you kindly.
 
 
notă: nu vă îngrijoraţi, vor fi, evident, trei deschideri, dintre care una oscilobatantă, pentru a nu frustra suplimentar potenţialul sinucigaş.

i should be kept in a closet, wrapped around tight, insecticide all over me

remember
when i told you i was too busy to play around with you?
well…
the
shshshshshitty part is i somehow managed to save some third-level
file over some second-level (longer) file, so i lost tens of
translated pages. the work of a week at least.
now
i’m down to several pages left to redo and i simply can’t stand
it anymore. it’s screwing my f***ing idiot small brain up.
 
<beeps
here>
 
<more
beeps>
 
plus,
i’m not good at retroversions, not at all, but still – stupid stupid
vidal took the keyboard and began to lament… well, of course, in
english.