„Psiholog. Doctor in psihologie. Lector universitar. Psihoterapeut”

“Thomas Lobel, care acum se numeşte Tammy, se află într-un tratament hormonal controversat la Berkeley, California, pentru a fi împiedicat să treacă prin pubertate ca băiat. Mamele băiatului spun că primul lucru pe care l-a spus Thomas atunci când a învăţat la vârsta de trei ani limbajul semnelor din cauza unui impediment de vorbire a fost “Sunt o fată”, informează Daily Mail.

La vârsta de şapte ani, după ce a fost tratat pentru auto-mutilare genitală, psihiatrii l-au diagnosticat pe Thomas cu deviaţie de identitate sexuală. La vârsta de opt ani, a început tranziţia. În această vară a început să ia medicamente care îi blochează dezvoltarea hormonală şi îi vor amâna apariţia părului pe faţă, a lăţirii umerilor şi a îngroşării vocii.”

 

Multe ar fi de dezbătut în cazul ăsta. Copilul e cu adevărat o fată în trup băieţesc sau e doar… dezorientat? Cît de devreme se poate manifesta conştientizarea transsexualităţii? L-au influenţat sau nu cele două femei care-i sînt mame adoptive? I-au făcut bine sau rău? E posibilă sau doar fantezistă ideea că, nesupus transformării, micuţul prezintă un risc crescut de sinucidere cu cît înaintează în vîrstă? Au făcut bine medicii permiţînd transformarea atît de timpuriu? Se complac ei, cum ştim că se întîmplă de atîtea ori, sau acţionează spre binele micuţului?

Sînt lucruri grave şi grele, nu te joci cu viaţa copilului, dar în acelaşi timp sînt lucruri care nu s-ar fi dezbătut cu nişte decenii în urmă, cînd transsexualii încă nu aveau altă şansă de evadare decît sinuciderea.

Desigur, nu se pune problema la noi. La noi lucrurile sînt limpezi. La noi Patriarhia domneşte peste tot şi toate, îşi întinde labele hrăpăreţe peste mediile de informare în masă, înfiinţează şi unele noi dacă cele existente nu s-au dovedit pe gustul Preafericitului de obediente, iar în urma popimii înaintează cătinel, cu capul plecat şi laţul de gît, medicina oficială. Şi din cînd în cînd cîte un gurist din cortegiu se mai opreşte pe marginea drumului şi măcăne la noi ăştia care ne uităm cum trec stăpînii absoluţi ai gîndirii în România.

Azi a fost rîndul psiholoagei Mihaela Săhlean („Psiholog. Doctor în psihologie. Lector universitar. Psihoterapeut” – după cum se recomandă domnia sa) să se oprească pe margine, la Realitatea TV, şi să măcăne cum că, fără urmă de îndoială, femeile alea distrug copilul. Ştie ea prea bine, ea n-are nici un dubiu. Nici un psihiatru care a evaluat puiul acela amărît şi l-a diagnosticat nu se pricepe mai bine ca ea din studioul Realităţii. Desigur, nu ratează ocazia de a deplînge faptul că acel copil nu are tată în nenorocita de familie cu două lesbiene, deci nici un model masculin, deci… nu? (După cum ştim prea bine cu toţii, băieţii înfiaţi de cupluri homosexuale masculine sfîrşesc prin a deveni pedofili, fetiţele înfiate de cupluri homosexuale masculine pretind să devină băieţi, fetele înfiate de lesbiene devin la rîndul lor lesbiene, iar băieţii înfiaţi de lesbiene, iată, îşi doresc să devină ca ele. Interesant cum copiii cuplurilor normale nu-şi doresc să devină androgini. Şi nici băieţii crescuţi doar de mamă n-am prea auzit să-şi mutileze cocoşeii din lipsă de model masculin. Dar, na, ştie doamna Săhlean ce ştie, că ea are diplomă.)

Cu vocea în crescendo şi tremolo şi alte efecte audio sintetice, doamna Săhlean ne explică_că “acele două femei ar trebui ele însele să fie supuse unui examen psihiatric”, fiind clar că şi ele au trecut prin viaţă neavînd o busolă morală şi criterii şi valori, altfel n-ar fi ajuns lesbiene, ştie toată lumea acest lucru!

Şi, într-un final glorios, doamna Săhlean îşi leagă şorţul în brîu şi boneta pe cap şi ne serveşte desertul: „Lucrurile astea sînt pînă la urmă împotriva lui Dumnezeu” – iată cum ajungem pînă la urmă la fundamentele psihologiei şi psihiatriei. În România.

Anunțuri

49 comentarii

  1. Nu-i mai bine ca la evrei? Omorât şi ăla şi „mamele”. Cu pietre!

  2. păi, şi ăştia ce mai aşteaptă de nu-i omoară odată?
    nu dai tu o fugă să le-arăţi cum se face?

  3. Intr-un articol de pe alt site se mentiona destul de clar ca cei doi frati ai lui sunt mult mai baietosi… ce chestie, chiar daca au avut tot doua mame lesbiene.

  4. probabil ca m-ar fi infuriat doamna psiholog. chestia cu mon dieu ma inerveaza de n-am aer.
    pe de alta parte, sunt niste lecturi pt beginners in domeniu. la varsta de trei ani, cel mai probabil dpdv statistic, este ca infantul (ah, ce-am evitat cacofonia!) sa posede o centrare „anala” a sexualitatii. am avut-o cu toti, sa nu ne inervam. organele sexuale propriu-zise se constientizeaza ceva mai tarziu, pe la 6 – 7 ani.
    cum-necum, am oarece dubii vizavi de decizia respectivului cuplu de lesbiene. in primul rand, nu mi se pare corect sa supui unui tratament hormonal o persoana minora, care nu are inca suficienta maturitate pentru a se exprima fata de un subiect intr-atat de delicat. se poate astepta pana la majorat, zic eu, astfel incat fiinta impricinata sa decida in cunostiinta de cauza.
    dar, toate astea le spune un ins cam conservator, care nu e de acord cu procedeul respectiv de adoptie. un copil, imi imaginez eu, din batatura mea de la tara, un copil trebuie sa aiba in fata, cat timp se dezvolta, niste engrame verificate natural, adica acelea care au permis speciei sa-l aduca pe lume, să-l procreeze.
    poti sa ai un comportament gay si daca cresti in familie hetero, de fapt, cam asta a fost fimul pana acum. mi se pare cam discutabil, insa, sa oferi pana la pubertate, o engrama nevalidata natural. in fond, noi alegem, oricum, funciar as zice, sexul de loisir – dar sa nu-l prezentam, din start, ca pe singura optiune valabila.

  5. dar de ce spui că îi prezintă din start copilului o singură opţiune ca fiind valabilă? pînă la urmă, copilul ăla nu trăieşte legat de căpriori în pod. io dac-am crescut doar cu un părinte nu mi-am imaginat nici o clipă că alţii n-au doi. şi încă de sexe diferite. :p
    cît priveşte sexul de loazir… s-ar putea să vorbim totuşi de lucruri diferite. ştii că gemenii univitelini, spre deosebire de ăilalţi, tind să adopte aceeaşi „tabără” amîndoi/trei sau cîţi or fi. dovedit.
    şi sintagma „engramă nevalidată natural” parcă ar fi de discutat. homosexualitatea în natură are şi ea rostul ei uneori. ‘social bonding’ şi alte lucruşoare de genul ăsta care menţin o anumită coeziune a grupului şi favorizează comportamentele ocrotitoare faţă de pui ale tuturor indivizilor din grup. pentru supravieţuirea speciei, degeaba puiezi dacă nu ocroteşti odraslele. zici c-ar fi mai bine să stea prin instituţii decît să-i ia două mame sau doi taţi? ăia din instituţii au rezultate slabe la învăţătură şi socializare, ăia adoptaţi de familii gay au rezultate în parametri normali la ambele. mai multe probleme tind să fie la copiii din familiile hetero disfuncţionale, la o adică.

  6. inseamna ca am evoluat ca niste prosti pana acum… 🙂

  7. oricum, problema fundamentala pe care o ridicam era: au doua lesbiene dreptul sa supuna un minor unei terapii hormonale care ii orienteaza evolutia sexuala dupa cum vor ele, in conditiile in care la varsta data copilul nu si-a desavarsit o evolutie sexuala intr-un sens sau in altul?

  8. io cre’ că am evoluat aproximativ egal tot timpul, e doar chestie de percepţie din interiorul evoluţiei… 😀

  9. (nu ştiu de ce-ţi tot intră comentariile la moderare, akismetu’ e un idiot, parol!)
    problema fundamentală pe care o ridici tu îmi pare într-adevăr de discutat, dar nu înţeleg exact cum se pune ea pe-acolo. în definitiv, ăia care au pus copilul pe terapie hormonală au fost medicii, deci problema mea ar fi: la ei orice ins cere terapie hormonală o primeşte? sau medicii plus psihologii au stabilit ca e de preferat să bage copilul de-acum în terapie? mi-e teamă că nu ştim. pe daily mail nu te poţi baza mai mult decît pe realitatea tv, deci…

  10. Doamne si Domni, adica vidal si impri (accent pe prima silaba),

    io, prin fortza imprejurarilor, am cunoscut nenumarate persoane trans. Si am avut exposure la tone de informatzie. Sistemul folosit in unele tzari europene, avansate in modul de abordare a chestiunii, este cam asha: daca baiatul/fata (impri, iata ce patriotic evit eu cacofonia. Mai ales pentru o evreica…), pe o perioada de citziva ani sub supraveghere psihologica, dau constant semne indubitabile ca STIU CLAR ca apartzin sexului opus si nu pot trai asha cum i-au facut parintzii, atunci, cu acceptul parintzilor, copilului, pshihologului si psihiatrului, se incepe tratamentul hormonal, care NU schimba sexul copilului, ci doar ii intirzie pubertatea, pt. evitarea aparitziei caracterelor fizice specifice fiecarui sex (voce, sini, chestii). Daca lucrurile pozitzia copilului ramine aceeashi, dupa un numar de ani se face un alt tratament care, de data asta, este baza pentru schimbarea de sex a persoanei.
    Mie mi se pare o abordare absolut civilizata, ratzionala si umanitara. Nu stitzi ce traiesc oamenii astia. Doctore, daca pina si tu, care…, si care…, si nu-i asha? care…, zici asha, pai ce mai zicem de totzi Sahlenii et al.? Gindeste-te ca ingerasha ta ar avea aceasta problema si ar fi suicidara, sorry ca te atac asha dur. Cum tzi s-ar parea sa existe solutzie, dar sa nu fie aplicata. Din motive. Mai mult sau mai putzin timpite.

  11. Eu am impresia ca in zona asta e o politically correctness care sare putin peste cal. as vrea sa stiu in CE mod stabileste cineva (psiholog, psihiatru, sexolog) CE orientare sexuala are un copil care nu a apucat sa-si desavarseasca procesele biologice de maturizare care, acestea, tin cont fundamental de PROFILUL GENETIC si nu de meditatiile mai mult sau mai putin moderate de corectitudinea actualei atitudini publice, care, din ce in ce mai mult, imi aduce a bigotry.
    sa fim intelesi! nu am nimic cu comunitatea gay, cu dreptul lor la libera exprimare si viata, la their choice etc. sunt doua chestii, insa, peste care imi este extrem de dificil de trecut:
    a) comportamentul ostentativ al unora dintre gay (in treacat fie spus, am cunoscut numerosi gay rezonabili, care nu-si transforma orientarea sexuala in mars perpetuu, chestie care aduce, mai degraba, cu exhibitionismul validat de ratingul jurnalistic decat cu „lupta pt. drepturile indelung calcate in picioare”…)
    b) adoptiile copiilor. in context, v afirma undeva mai sus ca „homosexualitatea are un rol in natura”, ca social bonding etc. chestiile astea le-am citit, de mult, ce-i drept, in carti de psihiatrie si de fiziopatologie, care carti NU au fost redactate in Ro, ci in tari cu traditie stiintifica solida. acolo erau discutii serioase pe tema sex genetic vs. sex comportamental, iar lucrurile erau cu mult mai complexe decat le prezinta activistii gay. printre altele, exista teorii serioase care privesc homosexualitatea ca putand avea SI un determinism educational sau/si de mediu. exemplele furnizate curent sunt mediile inchise (inchisori, cazarme, colonii, izolare pe mare etc.) in care anumite persoane imbratiseaza un comportament homosexual TEMPORAR.
    un copil, insa, nu este un adult care, odata iesit de sub influenta factorului provocator al comportamentului homosexual, sa aiba optiuni clare in strafundurile sale. un copil este educabil si influentabil – in fond, asta se intampla in familii: exemplele vazute, la care se adauga limbajul gesturilor si, nu in ultimul rand, educatia propriu-zisa, programatica, sunt cele care determina in mare masura complexitatea unui suflet.
    cu alte cuvinte, nu gasesc fundamentul stiintific care sa-mi permita sa afirm cu certitudine ca un simbol deosebit de potent, cum este familia standard, poate fi baipasat doar de dragul corectitudinii politice. in fond, polarizarea familiei in barbat-femeie nu reprezinta altceva decat reproducerea in microunivers a principiilor opuse generale, noapte-zi, pamant-cer, bun-rau, deschis-inchis, plus-minus. pana si noi discutam acum pentru ca niste idioti au stabilit ca opozitia 0 – 1 poate fi baza unui limbaj.
    mai este un text frecvent intalnit si care ne spune noua ca familia homosexuala ofera mai multa caldura decat familia heterosexuala betiva, drogata etc. n-am vazut asemenea studii, dar as fi foarte curios sa le vad. de ce? pentru ca toate aceste argumente imi prezinta cuplul homosexual ca un parteneriat intre mari intelectuali, intre care nu curge decat lapte si kere, care nu se drogheaza si nu beau, care citesc Kant la pranz si Marx noaptea, care se uita doar la Bunuel, care nu se cearta, care nu fumeaza si care plutesc intr-o cascada mirifica de bunatate empatica. un studiu de genul asta ar trebui sa-mi raspunda unor intrebari: cum a fost selectionat esantionul de familii homosexuale? exista vreun bias in selectie si interpretarea datelor, cumva? cuplurile in speta oare n-or fi jucat comedia unei captatio benevolentiae publice, cu care i-a antrenat trecutul dificil al culturii lor? si, last, but not least, CUM au fost facute asemenea studii cand SUBIECTII ERAU COPII? Cine a semnat pentru ei? Ce discernamant aveau copiii ca sa poate fi inclusi in respectivele studii? Cum au fost inclusi in asemenea studii copii INAINTE de a exista cercetari valide stiintific? Sunt asemenea cercetari, in primul rand, validabile?
    in fine, treaba e ca la Nurnberg s-a platit pentru mai putin de atat…
    Intreb toate chestiile astea pentru ca, daca vine vorba de gay, ni se aminteste doar de Ceaikovski si Rimbaud, dar nici un dictionar homosexual nu-l trece la loc de cinste pe Roehm si pe altii asemenea lui, de parca a fi gay ar insemna, automat, make love not war!
    hai sa fim seriosi! prea mult circ pentru un amarat de comportament sexual care e ceva ce tine doar de alteritatea ludica! in fond, cu zoofilii ce facem? – saracii de ei, se indragostesc de ovine, porcine, caprine… Probabil ca daca s-ar regula doar la ei in staul, n-ar mai face prima pagina.

  12. cat despre ingerasa, ca la asta nu ti-am raspuns, am invatat o chestie la limba germana: puii nu au sex, ca de-aia primesc articolul DAS. das kind, das fohlen, das katzchen, das hundchen etc.
    puilor li se induce sexul in timp, pentru ca asa vrea ADN-ul. restul e mediu, adica educatie.
    probabil ca aceste pro and cons nu vor inceta decat in clipa in care se va carta cumsecade harta genetica, cu conditia sa se poata carta vreodata.

  13. of, hai totuşi să nu combatem nişte clişee cu alte clişee. iar în final, dacă se poate, să nu aducem în discuţie vechiul sofism cu zoofilia, care e pur şi simpul altă mîncare de peşte, fără nici cea mai vagă legătură cu subiectul, dar dă bine la impresia artistică.
    nu în ultimul rînd, vă rog să vă abţineţi de la a face referire unii la copiii altora. vă rog insistent.
    *
    studiile la care m-am referit eu luau în considerare strict rezultatele şcolare ale copiilor adoptaţi de familii gay în comparaţie cu copiii crescuţi de familii hetero.

  14. vidal, o chestie cu zoofilia…
    care este backgroundul biochimic (recte, genetic) radical deosebit dintre variile comportamente sexuale? de la cati „mega” de informatie genetica diferita putem sa consideram un comportament sexual deosebit ca fiind condamnabil?

  15. si inca o chestie, hi, hi, hi!
    daca e cliseu, inseamna ca exista, nah! 🙂 ne-a spus pana si Flaubert treaba asta.

  16. păi, ultima dată cînd am verificat, în zoofilie lipsea consimţămîntul părţilor. despre ce şlapii mei vorbim aici?

  17. da, dar nu lipseau comentariile tertilor, hi, hi, hi! io ma intrebam doar asa: de la ce nivel incolo nu mai sunt lucrurile acceptabile. se poate cuantifica „cat” din mesajul genetic „altfel” e OK, sau nu? merita discutat aspectul, sau nu? facon de parler, tu sais…

  18. merită discutat, da’ mă oftici! :))
    şi eu mă întreb, dar din păcate mie îmi lipseşte baza ştiinţifică pentru a duce o asemenea discuţie. (nici nu ştii cît regret…)
    însă oricum discuţia ontopic se poate purta doar după ce se curăţă masa de balast. zoofilia, necrofilia, pedofilia sînt balast în discuţia asta. ca şi drepturile sau nedrepturile homosexualilor, la o adică.
    adică ce mă supără pe mine este cînd profesionişti ca madam săhlean fac lucrurile să alunece dinspre partea raţională şi ştiinţifică, dar şi de bun-simţ, sigur că da, către vechi marote care întreţin artificial diverse spaime şi revolte. nicăieri nu e paradis pe lumea asta. nici hetero, nici homo, nici o comunitate nu deţine cheia spre bună înţelegere şi dreptate şi adevăr. dar le poţi cere tuturor să judece cu măsuri egale. (pînă şi faptul că homosexualii au ajuns în situaţia de a avea o comunitate datorată strict orientării lor sexuale spune ceva despre cum merg lucrurile pe lume.) un copil crescut de două mame sau doi taţi are aceleaşi şanse de a se dezvolta ca unul crescut de un cuplu hetero? probabil că asta e singura întrebare la care trebuie să se răspundă. este irelevant dacă mie sau ţie sau vecinei sau deputatului nu-i place ideea asta. pe urmă, şi mai la subiect, vine discuţia medicală despre transsexualitate şi cum trebuie să ne ocupăm de ea. să zicem mersi că măcar în secolul 21 se recunoaşte existenţa ei? că în anii ’60, la recensăminte, încă mai treceam aborigenii la capitolul „faună şi floră”.
    de-aia le recomand tuturor să citească ‘never let me go’, a lui Ishiguro.

  19. Tulburările de identitate sexuală sunt suficient de rare ca să nu știm prea multe despre ele. Am întâlnit și eu, în practica mea (sunt psihiatru), câteva cazuri.La noi, nu e ușor să îți schimbi sexul, e nevoie de ani de zile, jdemii de expertize și dosare medicale groase. E din ce în ce mai greu să o faci, și asta din cauză că din când în când un astfel de caz a evoluat către psihoză francă, Psihoza este, bineînțeles o contraindicație de schimbare de sex, și de fapt, exclude diagnosticul de tulburare de identitate sexuală, fiind de fapt vorba despre o idee delirantă ce privește identitatea sexuală. DIferența constă în faptul că o idee delirantă nu vine niciodată singură și se însoțește de deteriorare nasoală a vieții omului, de rupere de realitate.Dacă ai apucat să faci ceva IREVERSIBIL (i.e., histerectomie sau tăiat penisul), și se dovedește că persoana avea de fapt o psihoză incipientă, apăi e nașpa, se cheamă că ai nenorocit-o (suplimentar),
    Și cazuri din astea au fost, în RO. Unele sunt arhicunoscute și tragice

    Tratamentul hormonal NU este ireversibil. Dacă pui un diagnostic de tulburare de identitate sexuală, nu poți să NU faci nimica. Un tratament hormonal este varianta soft, Îi dai timp omului ăluia să vază ce înseamnă viața la sexul fenotipic opus, Majoritatea – ce să vezi, fie se răzgândesc, fie, mai frecvent, rămân la un stil de viață gay.
    Așa că în cazul de față decizia medicală mi se pare corectă. Amâni apariția caracterelor sexuale secundare mai greu de reversat, și aștepți să vezi ce se întâmplă.

  20. astea sînt nişte informaţii foarte interesante pentru mine.
    în plus, deduc din ele că doamna săhlean nu doar are o retorică deplasată, dar nici nu-şi cunoaşte instrumentele profesiei. (chiar dacă psihiatrul şi psihologul urmează facultăţi diferite şi se ocupă diferit de om.)

  21. vlad, imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, dar in Tratatul de Fiziopatologie Sodeman & Sodeman, nu mai tin minte acum editia, in capitolul de Endocrinologie, sectiunea hormoni sexuali, ne este prezentat urmatorul experiment. Se ia o populatie de soricei care sunt „temporar castrati” pe o perioada de 4 zile. Respectivii soricei devin activi sexual la varsta de 21 de zile, iar castrarea are loc INAINTE de maturizarea sexuala. Castrarea temporara de 4 zile se refera la faptul ca dupa castrarea propriu-zisa, chirurgicala, se intervine cu tratament hormonal substitutiv, care replica secretia naturala a respectivei populatii de soricei. Ei bine, la 21 de zile, cand populatia cu pricina ajunge la maturizare sexuala, se constata ca o cohorta semnificativa de soricei dezvolta un comportament homosexual. Diferentele de comportament homosexual intre populatia supusa experimentului si populatia martor sunt semnificative dpdv statistic.
    Chestia asta este scrisa negru pe alb intr-un tratat fundamental de Fiziopat. In aceste conditii mi se pare putin hazardata afirmatia conform careia tratamentul hormonal NU induce modificari ireversibile.
    Las la o parte exemplele unor alte tipuri de terapii, unele chiar banale, care se asociaza cu dezvoltarea unor efecte secundare persistente. Doar trei exemple am sa dau:
    1) povestea trista cu Talidomida si aparitia Phocomeliei, poveste care a dus la retragerea Talidomidei de pe piata,
    2) povestea cu Vybramicina injectabila care, desi antibiotic dupa cum bine stim, a fost retrasa de pe piata de FDA pentru ca respectivul tratament determina… complicatii septice determinate de fluxul de productie al Vybramicinei,
    3) Tratamentul substitutiv cu estrogeni, administrat femeilor trecute de varsta menopauzei, pentru combaterea osteoporozei – acesta se asociaza cu aparitia semnificativa a cancerului de endometru, motiv pentru care respectiva terapie se administreaza, actualmente, numai in conditii verificate.
    Toate cele 3 exemple de mai sus au capatat proba dupa MAI MULTI ANI de utilizare, perioada in care respectivele medicatii au fost considerate ca fiind devoid de efectele secundare catastrofice amintite.
    Dar, chiar daca tratamentul hormonal n-ar induce modificari ireversibile, problema pe care am ridicat-o ramane aceeasi: nu gasesc baza morala si stiintifica prin care expunerea unui copil la un cuplu homosexual ar fi lipsita de … contraindicatii.

  22. bai, iar a furat akismetul!

  23. n-a furat akismet nimic! iar ishiguro e un tip supermisto. ma bag si io la cartea aia, vidale, mama! 🙂

  24. „nu gasesc baza morala si stiintifica prin care expunerea unui copil la un cuplu homosexual ar fi lipsita de … contraindicatii”

    lăsînd la o parte întrebarea cu baza morală, care mă-ndurerează de-a dreptul, eu, ca neofit, aş vrea sincer să cunosc contraindicaţiile ştiinţifice ale adopţiei în cupluri homosexuale. integrarea şcolară am înţeles din pomenitele studii că nu-i cu nimic mai prejos. dar în rest?

    ***
    deci io UCID AKISMETU CU O LAMĂ RUGINITĂ!

  25. V, am si eu o curiozitate: E vreo lege in Ro care interzice adultilor sa isi schimbe sexul daca vor asa ceva?! Sau medicilor sa prescrie tratamente sau operatii pacientilor care solicita asta?! Nu ca m-ar bate gindul, zau… dar asa cum scrii tu mie imi suna – dar poate nu auz eu bine sau fac asocieri gresite, caz in care imi cer iertare de eroare, dar mie imi suna de parca daca medicii din Ro vor sa faca o operatie de schimbare de sex sau sa prescrie tratament hormonal cuiva ptr trebshoara asta vine sau a venit patriarhia sa-i opreasca: „iar în urma popimii înaintează cătinel, cu capul plecat şi laţul de gît, medicina oficială” ; a fost vreodata interzis asa ceva la noi?!.Cred ca pur si simplu multa vreme nici nu au existat medici specializati in asa ceva in Ro.

  26. @Simona, ca să nu mai stau să repovestesc cu alte cuvinte însemnarea, nu mai bine o mai citeşti tu o dată?

  27. cresterea unui copil are SI o componenta morala.
    sau, nu?
    nu mi se pare moral sa expui un copil, inainte de a se maturiza din toate punctele de vedere, unui simbol doborat DOAR pentru a face pe plac unei comunitati care cere mai mult decat poate oferi dpdv al…. „economiei” speciei.
    cand vorbesc de „oferta”, ma refer la copii naturali. asta nu pot oferi cuplurile homosexuale. in schimb, ofera un simbol deturnat. e dreptul lor, repet, sa-si traiasca viata cum vor si sa faca ce fel de sex vor ei (de aici si comparatia cu zoofilia care, conform carui mecanism nu are aceleasi drepturi ca homosexualitatea?) dar nu mi se pare corect sa oblige copiii sa traiasca intr-un mediu cu tipare fundamentale spulberate si, eventual, sa INDUCA un anumit tip de comportament.
    in absenta unei modalitati de diagnostic biochimic, poti tu, mon cher (ma chere) Vidal, sa-mi argumentezi ca respectivul copil nu si-a descoperit orientarea sexuala la 3 ani (!!!) datorita unei inductii externe? nu spun ca lesbienele ar fi actionat deliberat in acest sens (desi, si asta e discutabil…), dar simplul fapt ca un copil vede zi de zi un anumit tip de cuplu, ca le remarca gesturile de tandrete inerenta (fireasca in ce le priveste) – oare nu cumva expunerea la tiparul lor comportamental este cauza pentru care se crede, si el, fata?
    copiii sunt extrem de imitativi, cred ca suntem de acord cu asta.
    in ce priveste tiparele fundamentale, ei bine, fiind eu cam necredincios in alea sfinte, cred in schimb in aceste tipare, in „engrame”. cred intr-o ecologie a simbolurilor din jur, fata de care comportamentul sexual imi pare doar o componenta colocviala. homosexualitatea trebuie permisa, dar nu mi se pare corect sa take over the whole fucking world si sa impuna unei populatii cu ALT comportament sistemul lor de recompensare in alcov.
    pana la urma, alcovul e o problema intima, nu o forma de protest.

  28. cresterea unui copil are SI o componenta morala.

    sigur că da, că doar n-am căpiat să zic nu. sînt perfect de acord pînă aici. de aici încolo nu mai sînt. pur şi simplu, avem opinii cu totul diferite în chestiunea asta.

    DOAR pentru a face pe plac unei comunitati care cere mai mult decat poate oferi dpdv al…. “economiei” speciei.

    dacă din punct de vedere al facerii propriu-zise a unui copil este adevărat că n-ai ce să ceri aici, din punct de vedere al adoptării şi creşterii unui copil abandonat nu se cheamă că un astfel de cuplu oferă şi el ceva… „economiei speciei”? după părerea ta nu, pentru că…

    …ofera un simbol deturnat.

    sînt de acord cu termenul ‘denaturat’ în măsura în care el implică raportarea la modelul general-valabil. atît că nuanţa de dispreţ superior şi aia de revoltă în faţa ‘abominaţiei’ lipsesc din percepţia mea asupra a ce este denaturat aici. aici.

    de aici si comparatia cu zoofilia care, conform carui mecanism nu are aceleasi drepturi ca homosexualitatea?

    violul este în definitiv un act sexual heterosexual, conform cărui mecanism n-ar avea aceleaşi drepturi cu celelalte acte sexuale heterosexuale? ce naiba, împricinatule, eşti un om cu o minte uriaşă, nu te coborî!

    dar nu mi se pare corect sa oblige copiii sa traiasca intr-un mediu cu tipare fundamentale spulberate si, eventual, sa INDUCA un anumit tip de comportament.
    in absenta unei modalitati de diagnostic biochimic, poti tu, mon cher (ma chere) Vidal, sa-mi argumentezi ca respectivul copil nu si-a descoperit orientarea sexuala la 3 ani (!!!) datorita unei inductii externe?

    propun să mergem la proces şi să spunem aşa: în absenţa oricăror dovezi ale vinovăţiei celui din boxa acuzaţilor, poate să ne dovedească cineva nevinovăţia? nu? atunci, desigur, omul este vinovat.
    pînă acum a eşuat toată lumea în a produce nişte dovezi ştiinţifice în acest sens. în lipsa lor şi în contextu în care studiile despre integrare şi realizare şcolară plasează copiii crescuţi de homosexuali pe aceeaşi treaptă cu cei crescuţi de heterosexuali, ceea ce spui tu se cheamă proces de intenţie. tu nu pari a avea nici un dubiu. pentru tine lucrurile sînt hotărîte. ele au influenţat copilul. crezi că poate exista totuşi riscul să te înşeli? ia-i în considerare şi pe ăilalţi doi fii ai ei, care n-au nici o treabă cu schimbarea de sex. ori,te pomeneşti, şi-au ales o victimă din trei şi s-au concentrat pe ea să-i schimbe sexul?

    dar simplul fapt ca un copil vede zi de zi un anumit tip de cuplu, ca le remarca gesturile de tandrete inerenta (fireasca in ce le priveste) – oare nu cumva expunerea la tiparul lor comportamental este cauza pentru care se crede, si el, fata?

    nu cred. dacă aş crede ar însemna că acea caracteristică imitativă a copiilor pe care o evoci este de fapt extrem de rară, mai mult o excentricitate decît o normă. 🙂
    în altă ordine de idei, gesturi de tandreţe inerentă există în toate cuplurile. important e să nu expui copilul la gesturi sexuale. or, din punctul ăsta de vedere, nu mai contează orientarea. nu ştiu de ce rezidă în mentalul colectiv impresia că homosexualitatea predispune la exhibiţionism – şi la agresiune.

    pana la urma, alcovul e o problema intima, nu o forma de protest.

    oh, cîtă dreptate ai! aşa este, aşa este! şi nici culoarea pielii n-ar trebui să fie o formă de protest! nici „genderul”!
    🙂

    la trebuşoarele cu take over the whole fucking world şi sistem de recompensare în alcov nu-ţi mai răspund, ştii deja de ce.

  29. violul presupune o agresiune: e alta mancare de peste. nu stiu de ce e o suparare asa de mare ca dintre toate optiunile sexuale non-majoritare, numai homosexualitatea este ok. cu ce te supara un zoofil? doar pentru ca nu practica sex consensual? daca homosexualitatea merita sa fie considerata ALTCEVA fata de tendinta majoritatii, de ce nu merita si zoofilia sa impartaseasca acelasi tratament fata de homosexualitate? toate aceste comportamente fac parte din multimea comportamentelor sexuale. cine, cum si in ce fel stabileste cine e ok si cine nu? de la ce limita incolo pot sa consider ca un anume comportament este aberant? cine stabileste aceste limite? care este substratul lor?
    te deranjeaza zoofilia? dar, si zoofilii sunt minoritari. ei de ce sa nu aiba aceleasi drepturi, acum pe bune?
    simbol deturnat sau denaturat – e mai putin important cum ii spui. dar este un simbol. in ultimul timp sunt tot soiul de simboluri si de comportamente care sunt date deoparte si nu prea a iesit bine.
    nu intelesesem ca au 3 copii in ingrijire. cum-necum, insa, un copil care nu si-a atins varsta maturizarii sexuale va fi supus unui tratament hormonal care, in ciuda celor sustinute de vlad, POATE sa induca modificari comportamentale, conform experientelor medicale pe care le-am expus mai sus.
    iar asta, chiar ESTE o problema. cand s-a prescris talidomida, ani de zile de-a randul, ca tranchilizant, nimeni nu-si imagina ca dupa un alt numar de ani se vor naste copii fara membre. talidomida trecuse, si ea, prin faze de experimente clinice serioase si, cu toate astea… nu prea mi-e clar de unde atat certitudine ca tratamentul hormonal nu induce modificari a la longue, avand in vedere povestea din Sodeman.
    in rest, sunt sigur ca discutam despre un subiect asupra caruia, pur si simplu, nu avem aceeasi opinie. minoritatile, oricare ar fi ele, trebuie tolerate, acceptate si nurturate. nu mi se pare corect, insa, ca aceleasi minoritati sa-si puna amprenta asupra mainstreamului.
    poate ca asa cum pe tine te deranjeaza zoofilia, pe mine ma deranjeaza homosexualitatea.
    de ce sa fiu obligat sa-i vad rufele puse la spalat? tu mananci chiar orice ti se pune in fata, sau sunt mancaruri de care ti se face sila? si, daca ti se face sila, le mananci, totusi, si pe alea, doar pentru ca e politically correct?

  30. hai mai bine sa-ti arat ceva cu adevarat frumos:

  31. cu ce te supara un zoofil? doar pentru ca nu practica sex consensual?

    acuma, pe bune, ţi se pare puţin lucru? mie mi se pare esenţial. de aia ţi-am dat exemplul cu violul. singura diferenţă dintre sex şi viol ţine de consens, şi strict pe baza asta primul e-n regulă, al doilea e puşcărie. nu?

    te deranjeaza zoofilia? dar, si zoofilii sunt minoritari. ei de ce sa nu aiba aceleasi drepturi, acum pe bune?

    cum spuneam…

    nu intelesesem ca au 3 copii in ingrijire. cum-necum, insa, un copil care nu si-a atins varsta maturizarii sexuale va fi supus unui tratament hormonal care, in ciuda celor sustinute de vlad, POATE sa induca modificari comportamentale, conform experientelor medicale pe care le-am expus mai sus.

    aici văd două probleme. dacă luăm în seamă existenţa celorlalţi fii, care sînt bine-mersi, toată discuţia cu lesbienele care au influenţat ceva pică şi rămîne doar discuţia cu corectitudinea tratamentului instituit de medici. aia da discuţie. mutîndu-ne la ea însă intervine problema a doua, compusă din două jumătăţi: jumătatea mea, care spune că nu mă pricep, deci la revedere, n-am ce vorbi; şi jumătatea ta, în care invoci „exemplele unor alte tipuri de terapii, unele chiar banale, care se asociaza cu dezvoltarea unor efecte secundare persistente”. păi, nu mai bine să nu mai facem nici un tratament, ştiut fiind deja că toate medicamentele au efecte secundare, unele mai drăguţe decît altele?
    de fapt pe tine te deranjează faptul că acel copil care a manifestat un comportament de transsexual este în grija unui cuplu homosexual. ce înseamnă asta? că familia e de vină? păi, cu ceilalţi fii cum rămîne? că diagnosticul e greşit? dar nu i l-au pus nişte medici de specialitate? că nu trebuie tratat? păi, nu ştiu, nu e tratamentul standard la momentul actual, indiferent dacă eşti crescut de gay sau de hetero? nu ştiu, întreb. dacă era un copil dintr-o familie heterosexuală ce se întîmpla cu el? care era cursul ulterior al lucrurilor, după diagnosticare? că nu înţeleg de fapt de ce mutăm problema de la nesiguranţa în privinţa tratamentului aplicat acestui copil la orientarea părinţilor adoptivi. nu înţeleg, pe bune.

    ***
    linkul cu zburători este… este… într-un maaaare fel!
    măcar aşa să apuc şi eu, care nici la munte nu mă pot duce, că intru într-o panică viscerală cînd mă aflu pe o pantă cu cerul liber deasupra capului. mai ţii minte poiana izvoarelor? la urcare a fost perfect, că mă uitam în jos. la coborîre am înţepenit, erau porţiuni bune fără copaci, în care mi se deschidea cerul deasupra, iar mie îmi venea să mor acolo pe loc… :)))

  32. teama mea tine de faptul ca un cuplu homosexual poate sa INFLUENTEZE, voit sau nu, comportamentul sexual viitor al unui copil, in contextul in care copiii, si nu numai, sunt influentabili din acest pdv in CIUDA zestrei lor genetice.
    la asta ma refer cand zic cu simbolurile deturnate. si cu terapiile necontrolate. medicii, si asta e o mare problema, daca se tin doar de protocoale…
    dar asta e, deja, alta discutie.

  33. ok, citesc, citesc si iar citesc.

  34. Păi…

    Citat:

    „…zoofilia, necrofilia, pedofilia sînt balast în discuţia asta…”

    Hai, serios?
    De ce? Nu-s preferințe secsuale?
    Dacă n-ai probleme cu 2 tați… ori cu 2 mame… că, deh… e secs de comun acord… ce zici de un tată și șapte mame?
    Ori doi homosexuali bărbați și 4 homosecsualițe femele?
    Constituite ca familie?
    Nu contează în ce fel de familie te dezvolți, ca individ… apropo de identitatea secsuală proprie?

    Hai și mai și: cămine de copii orfani, abandonați… care cresc FĂRĂ nici un fel de familie.

    Ăia cum se orientează?

    „…nici hetero, nici homo, nici o comunitate nu deţine cheia spre bună înţelegere şi dreptate şi adevăr…”

    Poate nimeni nu deține cheia spre adevăr, dreptate și bună înțelegere; da’ ultima dată când am verificat… comunitatea hetero deține cheia reproducerii.
    Da… știu… lucrăm la asta, avansăm științific…

  35. Citat:

    “…zoofilia, necrofilia, pedofilia sînt balast în discuţia asta…”

    Hai, serios?

    Hai, serios.
    Tocmai am explicat – şi de mai multe ori – de ce. Îţi recomand lectura comentariilor din urmă. Inclusiv pentru restul de răspunsuri.
    🙂

  36. teama mea tine de faptul ca un cuplu homosexual poate sa INFLUENTEZE, voit sau nu, comportamentul sexual viitor al unui copil

  37. Ce simplu e să micționezi pe ce nu-ți convine… ca argumente.
    E simplu… spui că alea nu-s valabile, deci, nu e nevoie să le discuți.
    În realitate… sunt subiecte „neplăcute” fiindcă introduc probleme care demolează premiza.
    Deci… e clar… ne facem că nu există.

  38. Faptele sint fapte, indiferent cum vrei sa le interpretezi.
    Prin urmare, e greu sa nu constatzi ca aparatorii fermi ai familiei traditzionale heterosexuale – in aceasta discutzie – sint ambii barbatzi.

  39. @blegoo: dom’ne, nu pricep de ce-mi faci procese de intenţie.
    la întrebarea ta am răspuns deja cu argumente în comentariile anterioare, vrei tu musai să ţi le repet şi ţie? pe bune?

  40. @vera: uite c-a apărut şi-o persoană de sex feminin.
    oricum însă nu înţeleg legătura pe care o faci, cred că va trebui să-mi explici.

  41. Uuuu, oameni care discuta pe un subiect foarte interesant fara a utiliza ciomage. O sa mai trec pe aici. Bine te-am regasit vidal.

  42. 🙂
    bine-ai revenit, Ana.

  43. Cred că ar fi corect să se aştepte până când copilul ajunge şi trece prin pubertate. Abia atunci, când corpul său va fi invadat de hormoni şi aceştia îi vor schimba corpul şi gândirea vom afla adevărul. Dacă hipotalamusul lui este setat feminin nici cu o tonă de testosteron nu-l mai schimbi… Dar dacă nu e aşa? Am văzut în practica mea medicală atâţia copii băieţi care în copilărie erau feminini, se jucau cu fetiţele şi cu păpuşele, care nu suportau fotbalul, etc, dar pe la 14-15 ani, când au ajuns în pubertate au devenit brusc băieţi şi au început să iasă cu fetele la întâlniri, să se bărbierească, în fine … să se comporte ca bărbaţii. Nu sunt exagerări, e adevărul. Dacă i se dă credit unui copil de 10 ani e o mare eroare. Să fie lăsat până la 14-16 ani şi atunci, după o evaluare corectă psihologică se poate decide. Dacă se simte fată şi după ce corpul îi este invadat hormonal, atunci e clar şi trebuie începuţi paşii pentrua face schimbare de sex sau în fine … ceea ce se va decide. Aceasta e părerea mea. Acum e prea devreme …

  44. „păi, ultima dată cînd am verificat, în zoofilie lipsea consimţămîntul părţilor. despre ce şlapii mei vorbim aici?” @vidal

    privesti dintr-o singura directie (acum as putea sa-i spun cliseu feminist) aceea din care masculul speciei noastre agreseaza/violeaza femelele altor specii. exista de cand lumea spectacole erotice in care masculii altor specii sunt mai mult decat dornici sa intretina raporturi sexuale cu femelele speciei noastre. marturie stand membrul erect si actul sexual in sine. plus ca nu putem discuta despre consimtamant, sau lipsa acestuia, intre doua entitati dintre care una singura este general recunoscuta ca avand discernamant.

  45. yeah, right, matale mai bine ai răspunde la mailuri… 😀

  46. pacatele mele, da’ io raspunsei la toate 😦

  47. mai puţin la ultimu’ 😀

  48. ntz-ntz, eu ma feream sa spun acelasi lucru, da’ cu alt adrisant (cunoscut)… si acu’ ultimu’ a devenit penultimu’…

  49. Sînt lucruri grave şi grele, nu te joci cu viaţa copilului, dar în acelaşi timp sînt lucruri care nu s-ar fi dezbătut cu nişte decenii în urmă, cînd transsexualii încă nu aveau altă şansă de evadare decît sinuciderea.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s