lucrurile

Răspuns pentru A, care la însemnarea anterioară, probabil exasperată de nişte persoane şi situaţii, mi-a cerut în glumă să scriu „ceva la fel de vituperant şi pe tema de ce noi oamenii secolului 21 nu mai putem nici dacă am vrea să trăim fără matematică”.

Acuma, A, singurul lucru mai de doamne-ajuta pe care l-aş putea spune pe subiectul ăsta e că pînă şi armoniile muzicale sînt echivalentele unor numere întregi aflate în relaţie reciprocă. 🙂

Lăsînd totuşi la o parte faptul că ultima dată cînd m-am priceput la matematică aveam 15 ani şi visam geometrie în spaţiu, de dragă ce-mi era, lăsînd deci la o parte amănuntul că nu mă pricep, o să divaghez puţin şi-o să mărturisesc că mi-e greu oricum să vorbesc despre anumite lucruri simple. Cînd cineva mi-a zis, şi nu chiar de mult, că nu merge cu maşina şi deci preţul petrolului nu-l afectează, iar eu i-am atras atenţia că cizmele lui de cauciuc anti-ploaie sînt făcute din petrol, m-a dezarmat privirea plutindă şi neîncrezătoare pe care mi-a adresat-o. Atunci mi-am amintit o privire similară, a cuiva căruia tocmai îi amintisem că lucrurile doar par nemişcate, că esenţa lor atomică este într-o vînzoleală continuă. Mă jenează şi mă face să mă simt… suplimentar o astfel de privire din partea cuiva căruia îi explic că existenţa culorilor nu e decît structură şi textură a obiectelor care reflectă o anumită lumină.

În faţa unor astfel de priviri mi-am dat seama (pe cuvînt, a fost ca o revelaţie…) că şcoala nu ne învaţă un lucru foarte important: din ce sînt făcute lucrurile.

De pildă, din numere, cum credea Pitagora.

Reclame