Sictir, bă. Sictir.

Oamenii tind să fie mai degrabă răi şi proşti decît buni şi deştepţi – şi nu mă refer la IQ sau la alte variabile obiective, ci la dorinţa de-a gîndi şi de-a simţi.

Şi-am să vă dau un exemplu, poate prost… dar bun.

Am o vecină – genul mai retras, unii ar zice ciufut, mă rog, femeia nu prea socializa şi în orice caz nu stătea la bîrfe. Din partea mea, preferabil. Că nici eu nu socializez cu blocul şi să mă pici cu ceară dacă ştiu să zic vreo bîrfă din vecini.

Femeia asta, vecină-mea, avea un bărbat bun de pus pe rană. O blîndeţe de om. Ca mai toţi oamenii de treabă, a murit nemeritat – la 45 de ani, de-un cancer la creier. Din femeia lui, care şi-aşa nu făcea prea multă umbră, a rămas un ţîr negru şi trist.

Sălbatica, ciufuta şi ciudata, am aflat după o vreme, iubeşte animalele. Cum nu mai are altă bucurie pe lume de cînd i-a murit omul drag, s-a apucat să hrănească pisicile amărîte pripăşite în spatele blocului. Care, desigur, cu mîncare de două-trei milioane pe lună şi apă proaspătă zilnic, în nişte ani de zile s-au înmulţit. Dar nu mult. S-au făcut, cred, din trei, şase sau şapte, cu tot cu un pui pîrlit şi fără un ochi. Nu c-ar fi făcut pui, nu, pur şi simplu au mai venit şi de prin alte părţi, că s-a dus vestea de condiţiile de la cantina noastră.

Într-o zi frumoasă, nişte inşi inteligenţi s-au hotărît să scape de şobolanii din subsolul blocului şi-au dat cu otravă. Nu doar în subsol, ci şi pe-afară, să fie, să nu lipsească. Nu ştiu cîţi şobolani au murit, dar pisici nu mai sînt. Acum femeia aia plînge aiurea, iar eu aştept să văd cîţi şobolani vor fi în subsol şi pe-afară în primăvara asta lipsită de pisici.

(Şi-ntre timp mă uit la poze cu boxerul meu mort prin 2001, la vîrsta de opt ani, fiindcă alţi inteligenţi dăduseră cu stricnină în jurul blocului.)

Sictir, bă. Sictir.

Anunțuri

60 comentarii

  1. of saracii pisici! :(((

  2. uf, mi-ai adus aminte de pitic al nostru… mindrete de ciobanesc mioritic. murise bunicul, murise tata, divortase sor-mea… toate in spatiul unei jumatati de an. in tot timpul asta, piticu’ fusese linga maica-mea. statea ea pe banca in curte, trista, venea piticu’ si-si cuibarea capul in poala ei si o mai alina. iar maica-mea il rasfata, ca doar el ii ramasese pe linga casa (ca eu eram inca student, iar sor-mea isi facea specializarile).
    se darimase casa din vecini si se construia alta. sapaturile au scos la iveala sobolani. sute. omora piticu’ la ei cu duzina. pina intr-o zi, cind s-a saturat si el de ei si a inceput sa se-ascunda cind ii vedea. ca sa-i stirpim, am dat cu otrava. plasata strategic, in colturile curtii, pe unde navaleau sobolanii de la vecini. piticul a fost inchis intr-un tarc, cu consemn la toata familia sa nu-i dea drumul afara sub nici o forma in saptamina cit avea sa ramina otrava acolo (asa ne garantasera aia de la deratizare, ca intr-o saptamina se stirpesc de tot). era hranit la orele lui obisnuite numai de maica-mea si tot ea il scotea la plimbare, dar in strada, de vreo trei ori pe zi. si se trezeste timpita de baba (sora bunicului, o baba rea si acra care statea la noi in curte pe degeaba, desi avea pensie de 3000 de euro, dupa 50 de ani petrecuti in franta) intr-o dupa-masa, sa i se faca mila de piticul pe care, cica, il chinuiam tinindu-l inchis. si merge la piticangur si-i duce ceva de mincare si deschide laaaarg poarta tarcului. catelu’, nah… tzup cu labele din fata pe pieptul babei, baba se trage deoparte si piticu’ tzusti afara, atza-n coltzu’ cu potolu’ otravit. intre timp, maica-mea prinsese de veste si-a pornit in fuga intr-acolo. i-a bagat mina pe git, a dat fuga cu el in brate (si-avea vreo treizeci si ceva de kile nihalaul!) la veterinar, cale de vreo cinci strazi, sa-i faca ala spalaturi. a fost prea tirziu. pina dimineata s-a stins.
    cind am aflat, m-am dus la baba si i-am spus ca-mi pare rau c-a murit piticu’, ea ar fi trebuit sa o mierleasca. baba a mai dus-o insa vreo zece ani.
    pe comoda din dormitorul maica-mii sint mai multe poze: tata, bunicul, bunica, stefana in nspe ipostaze, noi… si piticu’. cu maica-mea impreuna, pe banca din curte, privindu-se ochi in ochi.

  3. Eu imi aduc aminte ca Ghishka al nostru era sa fie otravit in buna stiinta, in copilaria lui de pisoi vagabond. Ajunsese, Dumnezeu stie cum, in spatiul dintre 2 blocuri, lat de vreo juma’ de metru, bine inchis cu tabla si transformat de un vecin in magazie de scanduri. Era imposibil sa intri dupa el, nu venea cand il chemai, n-a iesit de acolo desi usa a fost lasata larg deschisa cateva ore. La mancare se repezea (daca tu te dadeai deoparte), dar o tulea inapoi imediat ce schitai gestul de a intinde mana spre el. In concluzie, proprietarul scandurilor vroia sa scape de sarmanul pisoi punandu-i otrava. Ideea mi s-a parut infioratoare. Cum sa otravesti o faptura atat de mica, de inofensiva si de dragalasa, care mieuna de ti se rupea inima? Probabil ca de-asta am reusit sa ma „mobilizez” intr-o asemenea masura incat sa-l insfac prin surprindere de ceafa (performanta care l-a lasat pe barbatu-meu cu gura cascata si pe care nu cred c-o sa mai fiu in stare s-o repet cate zile oi avea!) in timp ce infuleca niste bucatele de salam…

  4. Erata: am reusit sa stalcesc numele motanului: il cheama Grishka 🙂

  5. hmm….chiar daca sunt exact dupa o dimineata in care m-a blagoslovit motanu’ cu un kk mare si pucios egxact in sufragerie, cred ca le-as rupe picioarele idiotilor astora cu otrava…

  6. 😦 cretinii naibii…nimic mai periculos decat prostii pusi pe fapte mari…curatenie, dreptate, etc…pune-o si pe asta in categoria „prostii in actiune”…

  7. …prostii cu initiativa

  8. terrrribil! numa’ d-aia mă tem şi eu să-l las pe axi al meu prin curte. că sigur nu l-ar intimida gardu’ şi-ar lua-o hai-hui printre case. unde deocamdată nu pândeşte pericolul otrăvurilor, da’ am ginit nişte câini cărora li s-a dus deja faima c-au făcut victime în rândul suratelor lui.

  9. baii ce nu-i suport pe tampitii astia care nu gandesc, ma! nu gandesc deloc.
    oameni din aia obisnuiti sa inece puii…

    cum or putea?

    😦 saraca femeie. saracele animale…

  10. nu ca nu mi-ar parea rau de bietele matze dar nu inteleg de ce tanti, nu le-a luat acasa pe cele 3?! adica daca tot iti plac animalele asa mult…

  11. pen’ca erau mari si crescute pe strada, nu stateau in casa ca nu voiau. de-aia. incercari s-au facut, sezi blind.

  12. Dar ar putea lua in casa unu sau doi pisoi mici – pe stazile din tara asta se gasesc destui…. Ar avea si ea un sufletel alaturi (la adapost de otravuri) si ar face si o fapta buna…

  13. la noi nu prea sint pisici mici. avem un cabinet veterinar care se ocupa intensiv cu castrari si s-a redus drastic numarul pisoilor si-al cateilor din zona.
    din cite stiu, a luat deja un suflet sau doi de pe strada.

  14. pai zi si tu mah nene, ca incercat femeia sa-i ia acasa. ca atunci zic si io: Sictir bah!

  15. am zis, na. 🙂

  16. Sa ma ierte Dumnezeu, dar cand aud de din astea, nu pot sa nu ma gandesc ca le-ar trebui cretinilori alora stricnina sau altceva de la care se moare si mai chinuitor.

  17. „cretinilor” si „de la care se moare in chinuri si mai mari”. Nu mai stiu sa scriu, vai mie! Macar mai am o sansa daca-mi dau seama.

  18. adica de ce sunt oamenii mai degrabă răi şi proşti decît buni şi deştepţi , pt ca nu le plac sobolanii si s-a nimerit ca pisicile sa moara din cauza otravei pt sobolanii respectivi? adica am citti insemnarea asta de cateva ori, mie nu-mi plac pisicile dar nu am nimic cu ele, nu-mi plac sobolanii si dc as avea in jurul blocului cred ca as incerca si eu sa scap de ei, cumva, .. deci ziceam ca am citit insemnarea si nu inteleg de unde rezulta ca oamenii sunt rai si prosti, pt ca era odata o femeie careia ii murise sotul si ea iubea pisicile si apoi a avut loc.. un accident, nu? si pisicile au murit…
    ??
    oricum, mie mi s-a facut pielea gainii cand am citit ‘în nişte ani de zile s-au înmulţit. ‘. mai apoi, cand ai precizat ca nu cu mult, hai fie 6-7, m-am mai linistit, dar imi imaginasem un card intreg de pisici, cam ca in cosmarurile mele de dupa ce vizitez prietene cu pisici.
    eu n-as vrea in jurul blocului meu zeci de pisici si nu inteleg oricum ce e cu povestea asta siropoasa din care nu rezulta decat eventual ca oamenii sunt slabi.
    scriai lucruri mai interesante pe vremuri

  19. @g: nah, imi pare rau ca te-am dezamagit… daca tie ti se pare o dovada de bunatate si mai ales de inteligenta sa dai cu otrava in jurul unui bloc, te rog io frumos, nu mai citi chestii ‘siropoase’ de pe-aici, du-te sa citesti manualul micului manipulant de toxine.
    ca sa-ti linistesti cosmarurile cu pisici, nu de alta. 😐

    iar faptul ca ‘scriam chestii mai interesante pe vremuri’ ma lasa absolut rece. in jurnalul meu personal scriu fix chestiile care ma intereseaza pe mine. de pilda pisicile. sau boxerul meu care-a murit otravit de insi d-aia carora le dai tu credit de inteligenta. daca nu te intereseaza ce scriu… stii ce urmeaza. si oricum nu-mi mai lasa comentarii lungi si stufoase la insemnari neinteresante, ca arata ciudat, zau…

  20. da, si cred ca si mai ciudat arata pisica aia la avatarul meu, si nu stiu de ce ca nu eram logata
    e behemoth, tin sa precizez :p
    pai ma asteptam sa te lase rece, dar am simtit nevoia sa o spun oricum, asa, ca pt … mine. tocmai pt ca e jurnalul tau; e trist sa urmaresti cativa ani gandurile cuiva si sa realizezi ca interesele persoanei respective incep sa se limiteze la pisici.

    nu mi se pare o dovada de inteligenta. tocmai…mi se pare.. o moarte care nu dovedeste nimic:))
    bine, hai ca ma duc sa caut manualul micului manipulant
    thanks for the tip

  21. Ce-as putea sa spun, fara sa… stupesc pe nimeni, despre oamenii pe care nu-i induioseaza moartea unui animal nevinovat si care au cosmaruri dupa ce isi viziteaza prietenele cu pisici? Doar ca m-as ascunde cat mai bine sub pat daca ar intra in casa la noi! 🙂

  22. Asta aduce un pic cu gradina uriasului in care copiii nu mai aveau voie…si pana la urma ramasese pustie si fara farmecul de odinioara. Problema sobolanilor e la fel cu multe altele pentru care unii cauta solutii radicale. Din pacate, solutiile radicale nu prea mai lasa loc de nuantari: stai ca poate mai sunt si animale sau copii prin zona. Pot sa-i inteleg pe cei speriati de numarul mare de caini sau pisici de pe langa bloc. Spaima asta tine, insa, pana incepi sa ai grija de un animal, sa-l hranesti, sa-ti pese de el. E, de fapt, o chestiune de masura, tot ce-i in exces strica , fie haite de animale, fie solutii otravite pentru sobolani.
    Si depinde si de om, daca nu cumva a incetat sa vada dincolo de interesul lui. Sa-i para rau, sa se bucure de lucrurile mici, sa surada celoui de langa el. Adica lucruri care sunt, cred, tot mai greu de facut.

  23. @g: am spus-o recent – nu am timp de scris. asta cu interesele mele care se limiteaza la pisici e o prostioara rautacioasa. n-am chef de d-astea pe-aici, te rog frumos.
    iar daca tii neaparat, de dragul tau, uite, imi fac timp si mai scriu fo cinci insemnari cu pisici, una dupa alta, fara nimic altceva. ca sa ai ce citi.

  24. oricum, daca ti se pare, g, ca ti-am sarit la git… nu ti se pare. oi fi exagerat. trebuia insa sa iti dai seama pe cont propriu ca daca intri pe blogul cuiva pasionat de pisici si citit de o multime de alti insi carora le plac pisicile este, eufemistic vorbind, aiurea sa povestesti ce cosmar iti provoaca tie pisicile si indirect sa ne explici ce timpiti sintem ca tot vorbim de pisici.
    in alta ordine de idei, in patru ani jumate de blog, cele mai navalnice gilceve le-am avut (exceptind diversi troli cu diverse mincarimi) cu cei care se trezeau sa-mi reproseze ca scriu despre ce scriu sau ca nu scriu despre ce nu scriu. i-am poftit pe toti intotdeauna sa se ia de ideile mele, de cum am vorbit despre personajul x sau y, despre cartea cutare sau emisiunea lui cutarescu, despre culoarea de fundal sau widgeturile de pe margini. dar nu tolerez sub nici o forma sa intre cineva si sa-mi spuna ‘vai, da’ de ce nu (mai) scrii despre…” sau ‘vai, da’ nu te-ai plictisit sa tot scrii despre…? mai bine scrie despre…’.
    repet verbul, ca sa n-avem vorbe la judecatorul de pace: nu tolerez chestii d-astea. si, extinzind principiul, nici eu nu m-am dus in viata mea in vreun blog sa-i reprosez blogarului ca de ce scrie/nu scrie despre… chit ca de multe ori m-am plictisit, mi s-au inselat asteptarile, m-a frustrat ca lipsea aia sau ailalta sau ma enerva ca aparea aia sau ailalta. pur si simplu citeam ce ma interesa si comentam tot acolo, nu ma-nvalatuceam pe blogul omului explicindu-i in cinci mii de semne ca nu-mi place subiectul despre care-a scris…

  25. [la o adica ar putea scrie vidal pe blog despre chestii foarte interesante, atat de interesante ca ar mai intelege trei omi la ce s-a referit]

    btw, soarecii si/sau sobolaniii pot fi otraviti, DAR si omorati de pisici. bine, asta numai in cazul in care omii n-au omorat deja pisicile. interesanta treaba cu lantul asta trofic, nu? 😀

  26. pai, asta era ideea, ca de raul pisicilor se refugiasera ultimii sobolani in subsolul blocului – adica acolo unde pisicile n-aveau acces. solutia era sa se lase pisicile in subsol sau sa se dea cu otrava tot acolo. acum, ca nu mai sint pisici, au loc si bietii sobolani sa se extinda pe strazi, pe sub masini, pe la ghena si pe unde mai misuna ei de obicei in lipsa pisicilor.

  27. o lectie de ecologie de acum 5000 ani nu strica

  28. Intr-unul din campusurile de la universitatea la care lucrez, s-au plans mai multe „concerned mothers” ca ar fi pisici care vin la tomberoane si, vezi doamne, sunt periculoase pentru copii (le era frica sa nu-i atace!). Onor administratia a venit, a prins pisicile si le-a dus la shelter. N-a fost simplu, caci erau „feral cats” (salbatice), adica nu avusesera niciodata contact cu oamenii de care, in general, fugeau. Dupa ce au disparut pisicile, zona s-a umplut instantaneu de sobolani, care printre altele, nu mai erau asa sfiosi cu oamenii. Si asa au adus pisicile (cele nu apucasera sa fie eutanasiate) inapoi. De cate ori trebuie sa se intample povestea asta ca sa se destepte si oamenii putin?

    Imi pare tare rau de boxerul tau.

    Ce nenorociti.

  29. :))))
    Alt.L, ma cuprinde invidia pentru icanhazu’ ala, ale mele nu zic niciodata pardon cind ma trezesc din somn!

  30. zaraza a murit pentru că un isteţ s-a gîndit să dea cu otravă de şobolani pe plaja din 2 mai. so…

  31. ah, la dracu’, n-am stiut asta, credeam ca de batrinete a murit! :((((

  32. v: 🙂

    ce n-as da sa ma mai scoale si a mea fara sa zica pardon 🙂 si sa ma impunga cu labuta: „te scoli odata?” si, in general, sa faca ce vrea ea 🙂 of, nu vreau sa-ti transform postul asta in terapie…

    😦 pentru zaraza

  33. ba, transforma-l in ce poftesti, ca n-am nimic impotriva.

  34. era tînără! înţeleaptă, dar încă tînără, zaza mică… umbla cu mingea de tenis după mine pe toată plaja, doar-doar i-o mai arunc o dată, înnebunea letiţia strigînd după ea să mă lase în pace 🙂

  35. mersic. you iz help 🙂 – si cam pentru toata lumea pe-aici, dupa cate vad 🙂

  36. scuze pentru off topic, v, dar l-ai vazut aseara pe Clint Eastwood pe AXN?!? …cu ce expresie pe chip a spus :
    „78.”, drept raspuns la intrebarea lui Letterman:
    „Actually, how old ARE you?”… si cum l-a privit, cu fruntea sus, drept in ochi pe „Dave” in urmatoarele 1, 2 minute de siderare/tacere mormantala a tuturor sufletelor de pe platou – public, orchestra, tehnic…era si groaza in privirea aia, era si „I’ll manage”, era si „sa te vad si pe tine la varsta mea”…

    degeaba a incercat Letterman mai incolo sa destinda atmosfera spunandu-i ca arata doar 58 din cei 78…
    unii oameni reusesc sa te faca sa te gandesti foarte serios la propria viata, mai serios chiar decat unele carti…bine, e vorba si de un actor genial, evident…si, da, stiu ca atmosfera unor asemenea emisiuni este in mare parte regizata/ghidata, dar am sentimentul ca toti cei din studio au plecat de la emisiunea ASTA ca de la o slujba religioasa 🙂
    scuze daca exagerez…( trebuie sa recunosc ca am obiceiul 😛 )

    am zis sa impartasesc cu tine feeling-ul 🙂

  37. pai nu mi se parea ca mi=ai sarit la gat, si nu mi se pare nici acum 🙂

    mi se pare ca asa … merg lucrurile pe bloguri, cineva scrie ceva si altcineva comenteaza dc vrea si i se raspunde dc autorul crede de cuviinta ca trebuie sa i se raspunda si asa mai departe. n-o sa iau personal fiecare schimb de replici

    si in afara de remarca de la sfarsit, eu am comentat IDEILE TALE.
    Si imi mentin parerea ca inteligenta si bunatatea nu sunt direct proportionale cu dragostea pt pisici. de fapt, cred ca sentimentele pt animale nu spun nimic despre un om
    cat despre atitudinea ta visavi de bloguri… acum iarta-ma, dar nu cred ca e obligatoriu sa reactionez cum reactionezi tu cand citesti un blog

  38. „inteligenta si bunatatea nu sunt direct proportionale cu dragostea pt pisici”

    acuma, sper ca nu asta ai inteles ca as fi spus in postarea de mai sus… 😦
    iar din moment ce mi-ai spus ca „scriam chestii mai interesante pe vremuri” nu inseamna, dupa tine, un repros referitor la ce scriu acum? ca de-aia m-a pocnit scama in frunte.

    „acum iarta-ma, dar nu cred ca e obligatoriu sa reactionez cum reactionezi tu cand citesti un blog”

    alta chestie pe care n-am spus-o.
    chiar nu inteleg de ce e atit de greu sa ne intelegem in niste cuvinte simple. am spus ca nu e normal sa-i reprosezi blogarului subiectul despre care scrie. ce reactii ai sau n-ai cind citesti… fiecare cu reactiile lui. nici asta n-a fost clar?
    inseamna ca probabil pe vremuri scriam mai clar…

  39. @a&m: ee, daca stiam ca-i Clint invitat, ma uitam si eu…

  40. Un martisor pentru cei ce fac popas aci: http://www.descopera.ro/dnews/3938148-cele-mai-frumoase-pisici-din-lume

  41. multumim frumos, cosx. 🙂

  42. aoleeeu! nu pot să cred că nici postarea asta atât de impresionantă nu e scuutită de cârcoteală meschină şi nefondată! Săracele pisulici. 😦

  43. de-a lungul anilor am avut multe pisici, fiecare cu particularitatile ,cu ciudateniile lor.Negre, alba,tarcate,bicolore sau multicolore pe toate le-am iubit.Am crescut cu ele,…ei nu cu toate odata,… ci pe rind. Locuind linga o moara unde se stie sunt si sobolani, pe parcursul anilor, am avut parte si de „disparitii misterioase” ale unora dintre pisici. Lacrimi amare , durere si…promisiunea de a nu mai creste nici una… si totul era ok pina in momentul cind aparea o „ratacita” de prin vecini. Si uite asa incepeam totul de la capat. Se spune ca oamenii care nu iubesc animalele, sunt oameni rai.Chiar daca nu le plac, este ok, dar daca nu le poti iubii, macar nu le face rau. lasa-le in plata Domnului, ptr ca ele stiu sa supravietuiasca si singure.Iar cei ce au pus otrava trebuiau sa anunte, ca femeia sa ia masuri, si citeva zile poate le putea tine in casa .Intimplarea asta mi-a amintit de una de la tara, cind fara sa anunte satenii, cei de la primarie , au imprastiat insecticide pe cimp.Atunci au disparut milioane de albine din stupii satenilor.A fost o tragedie, care s-ar fi putut evita daca…omul era ma constient de efectele actiunilor sale…dar cum nu este… LUMEA incet, incet se duce la…vale.Nu iubim animalele, asta inseamna ca nu ne iubim nici pe noi …si incet , incet cu simt de raspundere ne distrugem .

  44. ciri, oricum activitatea de-a trinti otrava pe strada e de-o stupiditate greu comentabila.
    (ah, am uitat sa mentionez ca a murit, cu ocazia asta, si-un biet chihuahua din bloc.) poate f’un sobolan in trecere dinspre un cuib la altul s-ar opri sa vada ce-i cu otrava aia, da’ restul au alte treburi, despre care otravitorii de strazi n-au aflat.

  45. stii ce este mai rau?…ca suntem incalificabili de rai la suflet.Bineinteles nu toti, dar este deajuns sa fie unul singur intr-o comunitate, ca sa strice armonia celorlalti. Ce-ti povesteam eu se intimpla, deoarece in casa in care locuiam, pe linga birouri si camere mai era si un depozit mare de faina, deci , soriceii erau in floare.La bloc din cite familii sunt pe o scara, nu exista macar un sfert , sa nu zic jumatate ,sa nu aiba cite un animal. Ma mai intriga insa un lucru.Sunt unii,care zic ca-si iubesc animalul, dar pe cei de afara, fara stapin…nu-i pot suferii. Cum poti pretinde ca iubesti animalele, daca nu o faci in egala masura cu toate.Iar daca nu poti sa ai mila de un biet catel sau o biata pisica, care nu-ti cere nimica decit citeva resturi de mincare( care si asa se arunca cu duiumul la cos sau in wc) si o mingiiere pe crestet, atunci lasa-le in plata Domnului.Omul e parsiv, mincinos, uneori ca sa-si atinga scopul te invaluie in cuvinte mieroase, dar un animal te iubeste ,pentru ca te simte, nu -l poti pacali. Daca o face ,o face fara interes. Niciodata nu vei putea sa sa vezi un ciine ca vine la tine si se gudura si da din coada, , numai ca sa primeasca ceva in schimb..Si sa nu uitam ca pina la urma si noi suntem animale, dar cu gindire…animale intelectuale….dar ce folos, daca unii dintre noi uita sa mai gindeasca!!!

  46. ciri, io zic asa: nu le pot reprosa oamenilor care nu iubesc animalele ca nu iubesc animalele. dar le pot reprosa gesturile stupide si crude. si-mi pot da seama de nivelul lor de dezvoltare personala in mare masura dupa comportamentul fata de animalele cu care intra in contact.
    sa stii insa ca si tentatia de a antropomorfiza animalul e o capcana care duce la (un alt gel de) abuzuri fata de el.

  47. sigur,ai mare dreptate.Recunosc ca cele tinute in casa, ma refer mai ales la pisici , sunt de fapt niste animale handicapate, deoarece nu se pot (nu le este ingaduit) sa se comporte ca in libertate.Ori cit le iubim, tot la obligam sa traiasca asa cum vrem noi.Am avut o pisica, care avea in ea atit de tare inradacinat simtul de vinatoare, incit, cu toate ca era foarte harnica (prindea sobolani,hirciogi) de nu misca nici un rozator in gradina, totusi nu facea diferenta dintre ei si puisori.Asa ca in decurs de o vara a omorit trei rinduri de puisori.A trebuit dusa ca nu se mai putea.Era urmasa unei siameze, cu instincte de conservare foarte puternice.Cele de casa in marea lor majoritate si-au pierdut aceste instincte,s-au mai bine zis s-au diminuat.Este trist, dar noi oamenii (unii dintre noi) din singuratate, din prea multa iubire si multe altele motive, trecem peste linia care delimiteaza liberetatea unor animale…si toate astea deoarece si noua oamenilor, ni s-a delimitat aceasta libertate. Suntem inchisi in cutiute de beton, pe care uneori le mai insufletim si cu cite un animalut.

  48. a, nu, sa stii ca nu la tinutul in casa ma refeream. parerea mea sincera este ca in oras este inuman sa lasi animalul pe strada in virtutea unei utopice ‘libertati’. pe strazile orasului nu exista nici o libertate pentru animal. exista numai pericole mortale. aia care-mi freaca nervii cu teoria despre libertatea animalului, despre cum i-ar merge mai bine pisicii mele afara, pe strada, decit la mine in casa, aia sint din exact aceeasi categorie a comozilor vorbitori pe negindite.
    deci bunul-simt imi spune sa nu-mi las animalul pe strada si tot bunul-simt imi spune ca el continua sa fie un animal complet diferit de mine, cu alte nevoi si alta structura interioara decit a mea. imi spune sa nu-i dau mincarea pe care o maninc eu, sa nu-l imbrac in dantela si sa nu-i atribui diverse ginduri umane, ceea ce m-ar scuti de a mai incerca sa-i inteleg modul sau particular de gindire si simtire. pentru ca antropomorfizarea este cel mai comod fel de-a te purta cu animalul, cu consecinte proaste pentru el.
    nu sint propriu-zis la subiect cu toata teoria asta, doar ca mi-am amintit ce li se face animalelor adesea in numele ‘binelui’, cu rezultate la fel de proaste ca ale timpitilor astora care arunca otravuri pe te miri unde.

  49. corect…dar ce sa faci cu animalele care bintuie pe strazi. ?Tot omul a declansat si aceasta, tragica situatie. S-au demolat in anii mii de case, au disparut strazi, iar oamenii care s-au mutat in comunistele blocuri si-au abandonat animalele, pentru ca nu mai aveau loc cu totii in cutiutele de beton. si uite asa, incet, incet s-a ajuns ca ele sa traiasca si sa se inmulteasca pe strazi, devenind uneori agresive, dar tot din vina noastra. Intotdeauna am fost de parere, ca cele care nu au stapin ar trebui sterilizate si aduse inapoi pe domeniul lor. Si uite asa , timpul ar rezolva problema.Ar fi o utopie sa credem ca altfel am rezolva problemele Imi doresc ca si la noi sa se ajunga sa existe tribunale pentru apararea drepturilor animalelor, asa cum exista in alte tari civilizate.Prefer in momentul de fata, sa vad animalele pe strazi, decit sa fie dusi spre exterminare in „lagarele mortii”.Haide sa-ti povestesc o intimplare reala (dar cite nu am).Un catelus de talie mica a fost lovit de o masina si era tras la marginea soselei. Nu murise.l-am luat, l-am pus pe iarba si m-am dus acasa.La bloc,bineinteles.Am luat o cutie si l-am dus in parculetul dintre blocurile vecine.Al meu da direct in strada .O zi am reusit sa-l oblojesc, ca am fost gonita de niste batrini de la parterul respectivului bloc.Precizez catelusul era intr-o cutie, si l-am pus sub un arbust sa fie ferit.Asa ca l-am mutat in alta parte.L-am doftoricit, dar intr-o zi din neatentia mea l-am atins la piciorul bolnav.M-a muscat, am facut injectiile contra rabiei si mai departe l-am ingrijit.Cind a inceput sa se faca bine, venea in ‘naintea mea si era atit de fericit, pina intr-o zi cind la prinz (eu eram la servici) pe la blocurile vecine au trecut hingherii.Un pensionar binevoitor, a chemat doi baieti, au prins catelul si dus a fost.De cite ori il vad pe acest, asa zis om, sincer l-as transforma in ciine si doar pentru o zi (in ceea cind vin hingherii) l-as lasa la mina lor.Si nu numai pe el, el este exponentul a milioane de oameni care nu respecta natura cu tot ce ne ofera ea..

  50. Ah, ca de mult nu m-am mai incins pe tema: ala care castreaza animale NU este un iubitor de animale

    :)))))))))))))))

  51. dadada, teoria asta am mai auzit-o si este, desigur, falsa. 🙂
    ceeeel putin la oras, intre betoane. alternativa ar fi sa dau pisica afara, nu? atunci as fi iubitor de animale.
    :)))

  52. O batrana statea amarata pe un balansoar, tinand in brate motanul ei, Gicuta. Deodata apare o zana care-i spune:
    – Fiindca ai dus o viata cinstita si ai un suflet bun, iti voi indeplini 3 dorinte!
    Sta batrana, se gandeste si ii spune prima:
    – Vreau sa fiu foarte bogata!
    Zana da cu bata magica, transforma casa in palat si o umple pe baba de bani.
    – Acum vreau sa fiu tanara si frumoasa!
    O face zana bunesa.
    – Si ultima dorinta: vreau sa-l transformi pe motanul Gicuta in cel mai frumos barbat din lume!
    Zana ii indeplineste si ultima dorinta si dispare.
    Cateva minute bunesa si Gicuta se privesc in ochi.
    Bunesa e tulburata de cat de frumos poate fi Gicuta. Gicuta se ridica, se apropie de ea, se inclina si ii sopteste la ureche:
    – Iti pare rau acum ca m-ai castrat, desteapto!!!
    _________________

  53. 🙂
    dada, pentru ‘cunoscatori’ 😀

  54. as vrea totusi sa lamurim parerea mea in chestiunea asta.
    sa zicem ca am o pisica. vagaboanda. ca io n-am pisici de rasa. n-am cu cine s-o imperechez. iar daca as avea, n-ar avea cine sa ia puii. deci pisica ramine neimperecheata. dar in calduri intra. nonstop, fiindca locuieste la bloc in oras, nu in natura. in doi ani, pisica face cancer si moare. sau poate in trei, iata o veste buna. banuiesc ca asa s-ar manifesta mindria si libertatea la pisicile vagaboande de oras. ori poate ar trebui s-o duc la marginea padurii si s-o las libera. :))
    nais. cind va veni cineva cu o alternativa sanatoasa si logica la castrarea pisicilor de oras, promit sa ascult cu luare aminte. mai devreme de-atit, sa ma scuzati.

    altminteri, sint la al doilea ciine. ma rog, la al treilea, da’ la primul nu depindea nimic de mine, ca eram copil. ciinele anterior, ca sa zic asa, a fost un boxer. nu l-am castrat, nu i-am taiat urechile ca sa fie mumos pentru expozitii, nici coada nu i-as fi taiat-o de n-ar fi ajuns altii inaintea mea la coada lui. 🙂 daca era femela si n-as fi avut cu cine s-o imperechez si-ar fi fost in situatia de-a se imbolnavi, pe cuvint c-o castram cit ai bate din palme.
    ciinele de-acum n-a suferit deocamdata decit taieri de blana pe timp de vara. si nici ca-i voi taia ceva vreodata :D. asta in pofida faptului ca n-am cu cine sa-l imperechez si e cam nevricos uneori din cauza asta. dar mi s-a spus ca nu exista pericol de imbolnavire in cazul lui, asa ca… sa fie sanatos.
    ceea ce va dorim si dumneavoastra.

  55. Nu discut in contradictoriu printre altele fiindca n-am timp, fac bagaje.

    Totusi singura casa cu adevrat prietenoasa cu pisicile am vazut-o undeva prin Bucuresti – imi scapa numele, strada paralela cu bulevardul in spate pe la Scala, Scoala Aldo Moro, Dalles

    Acolo era o sala de baie cu o fereastra deschisa. Din strada se vedea numai faianta alba pe pereti si zidul pe care sareau pisicile – aveau bulevard pe zid, cu libera intrare si iesire in/din casa. Curte, copaci, etc.

    Si bunicu avea pisica si era utila ca prindea rozatoare – si avea liber (pe linga tot spatiul din jurul casei si de la vecini…) acces in camera mica, unde se gatea si unde era cuptorul – nu insa in „camerele din fata” 🙂

  56. si zici tu implicit ca necastrarea+imperecheatul pe strazi ar fi solutia cea mai omenoasa, nu?

  57. O matusa de-a mea are 2 pisici. Sunt castrate, stau numai in casa, au cel putin 10 ani si, pana una alta, n-au facut cancer 🙂
    Si motanul meu Grishka sta numai in casa – apartamentul nostru e la etajul 5, mi s-a parut complicat sa-l invat sa iasa pe-afara (ar fi trebuit sa se deprinda si cu interfonul ca sa poata intra in bloc 😀 ); castrat nu e, are 2 ani jumate dar nu i s-a facut chef de matze decat o singura data, asta-primavara. Imi pare rau de el, fiindca are teritoriu restrans si e lipsit de una dintre placerile vietii, dar toata lumea care vede cum il rasfatam spune ca e norocos…

  58. vero, cind am zis de cancer era vorba de pisici femele necastrate si neimperecheate.

  59. @v: Scuze, inseamna ca m-am grabit si n-am citit cu suficienta atentie 🙂
    Oricum, daca riscul de cancer nu apare in cazul asta, inseamna ca e de preferat sa fie castrate. Ale matusii sunt femele castrate si, cum spuneam, o duc bine merci 🙂

  60. Vero, nu te scuza, ca n-ai de ce, la cum s-a stufosit discutia nu-s toate zise clar 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s