Pisoi desproprietarit, astept restituire

Voi ştiţi, eu ştiu, toată lumea ştie: sînt multe case goale pe-acolo de pe unde citiţi blogul ăsta. Dintre cei care stau în ele, poate unii nu sînt alergici la pisici, la propriu sau la figurat. Dintre cei care stau în casele alea goale şi nu sînt alergici la pisici, poate unora le prisosesc să zicem vreo trei sute de mii pe lună pentru mîncare fără porcării şi nisip cu lavandă plus cîte un milion pe an pentru vaccinuri; desigur, trebuie cumpărate şi castronel pentru mîncare, castronel pentru apă şi stîlp de sisal pentru gheruţe. Dintre cei care stau în case goale, care nu sînt alergici la pisici şi cărora le prisosesc acei bani, se vor găsi cîţiva care se vor înduioşa ori li se va face milă/drag de pisoiul ăsta prăpădit, lipicios şi mîncăcios, găsit de Trainspot pe stradă şi se vor gîndi să-l împroprietărească.

(Se ştie, mîţele sînt proprietarele caselor şi ale oamenilor din ele; faptul că există mîţe fără proprietăţi este cauzat doar de nişte desproprietăriri abuzive.)

Dintre cei care stau în case goale, care nu sînt alergici la pisici, cărora le prisosesc acele sute de mii şi care se vor înduioşa ori li se va face milă/drag de pisoiul-fără-casă-dar-lipicios-şi-mîncăcios, precis, da’ precis se va găsi cineva care chiar să-l ia acasă. O singură persoană e de ajuns.

Persoana cu pricina este rugată să-şi cheme motanul acasă folosind adresa de mail

ion.borsan arond gmail.com.

(ultima poză e pentru studiu comparativ al dimensiunilor.)

Anunțuri

13 comentarii

  1. deci jean ramane! am zis!

  2. vidal happy!
    jean happy!
    the older boss happy!
    everybody happy!

    detalii pe mail, please!

  3. as lua si eu un pisic daca as sta la curte, dar asa sorry! Era oferta si la Luciat si abia m-am abtinut sa nu ma ofer… . Oricum e frumos din partea voastra ce faceti… Am crescut si eu candva in casa (garsoniera) un catel care abia facuse ochi saracu si era in pom…. l-am luat la 10 cm si l-am livrat la un stapan la vreo 40-50 de cm. Au fost niste zile tare frumoase , dar nu mai vreau sa imi aduc aminte ce alergatura prin casa cu ligheanul sa sterg dupa el, ce mirosea a clor de cat dezinfectam… folii de plastic intinse prin bucatarie cand plecam de acasa, vacinuri, deparazitare, mangaiat noaptea sa nu mai scheaune…. hi, hi, hi…. dar mi aduc aminte si acum cu drag de mutrisoara lui….a! si l-am luat desi eram si sunt alergica la imblaniti. Dar cand l-am vazut saracu ce pricajit era… si cum mieuna ca o pisica si tremura tot!…
    Eram mai tanara si eu si aveam mai mult suflet…. intre timp m-am mai inrait, deh…

  4. da’ iti dai seama ca dupa pisoi nu alergi prin casa cu ligheanul, nu? 😀

  5. pai cum n-alerg?! asta nu face si el bibi si cacao pe unde apuca intr-o prima faza ? Se naste disciplinat gata?! Mi-aduc aminte, cand eram copil ca pe maica-mea o pricopseam cu tot felul de pisoi si cand ii apuca vreo nevoie, luau ghivecele la rand, chit ca incercam noi sa ii momim la o cutiuta cu nisip in balcon… Dupa ce distrugeau un ficus, o limba soacrei, o muscata isi luau zborul automat! Barem eu acum nici macar flori nu cresc in apartament… atat am devenit de anti-talent la purtat de grija… nu… motivul este ca am sentimentul ca ghivecele atrag musculite , gandacei si am oroare de fauna de genul asta… frunzele si florile sunt super! Si o pisica coloac e super… desi eu una am inima indoita cu tinutul animalutelor in apartament… simt ca le-as rapi o libertate de care, indiferent ca au cunoscut-o candva sau nu , tot au nevoie si tot le e dor de ea…. nicaieri n-am vazut pisici si pisoi mai fericiti ca cele care se jucau – precum manjii in gradina bunicilor prin iarba de doua ori cat ele… care duduiau prin pod noaptea…

    Mai am cateva specimene f. libere si experimentate si la bloc… Traiesc in subsol si presupun ca se servesc copios tot felu de delicatese disponibile pe acolo… basca ce le mai dau locatarii… la urma urmei e un targ reciproc avantajos …. ele ne scapa de daunatori, noi le mai gratificam din cand in cand cu ceva….Problema e ca avem si doi caini …. dar nu am sesizat mari conficte interrasiale in ultimii 4 ani. Cred ca au semnat un cod de bune practici 🙂

  6. „pai cum n-alerg?! asta nu face si el bibi si cacao pe unde apuca intr-o prima faza ?”

    err… nu. 🙂

    „desi eu una am inima indoita cu tinutul animalutelor in apartament… simt ca le-as rapi o libertate de care, indiferent ca au cunoscut-o candva sau nu , tot au nevoie si tot le e dor de ea”

    da, si eu am convingerea ca le e extrem de bine afara prin oras, pe sub masini, prin subsoluri, mincind ce apuca si murind din ce n-ar vrea s-apuce. 🙂
    parerea mea sincera e ca fericirea animalelor libere prin oras e un mit… urban.

  7. nush ce sa zic…poate ai dreptate. Dar s-a ajuns la o situatie naspa si cu cainii si cu pisicile…
    Se cheama suprainmultire… si mie imi e mila de toate animalutele dezpropieparite… as contribui pesin la fericirea lor daca as stii ca sunt organizatii serioase care fac adaposturi si se angajeaza sa le distribuie pe undeva… le primesc pe alea gasite de binevoitori sau le aduna de pe strada si le sterilizeaza sa nu se mai inmulteasca…
    Pe de alta parte, gandeste-te cati copii sunt dezpropietariti, cati batrani sunt in strada sau nevizitati de nimeni in azile sau putrezind singuri si infometati in propria casa pe care nu mai stie cum sa faca administratorul sau vecinii sa i-o ia. Uneori ma intreb unde sa intind o mana mai intai.

  8. fixez eu o ordine de prioritati si ma tin de ea dar tot ramane o tristete , o sfasiere…

  9. io am deci sa intind o mana de ajutor acolo unde pot. iar treaba cu sterilizatul mi se pare una extrem de benefica pentru toata lumea. iar un program de genul asta ar trebui sa existe (dar unul serios). e vorba si de siguranta animalelor pana la urma dar si de cea a oamenilor.

  10. @scriitor-in-devenire: am impresia ca asociatiile de profil nu ne putem baza si ca numai initiativele private ce mai fac cite ceva practic in privinta animalelor.
    in alta ordine de idei, eu m-am prins de mult ca incercarea de a ierarhiza problemele din jur este contraproductiva, pentru ca pur si simplu nu se pot compara mere cu pere. cind am ocazia si pot sa ajut, ajut, si gata, indiferent daca problema e in fruntea sau in coada unei imaginare liste dupa importanta sau acuitate.

    @trainspot: ai mare dreptate cu sterilizatul!

  11. stiu. 🙂 discutam cu frate-meu pe chestia asta. si am ajuns ca asta-i cel mai bun lucru care s-ar putea intampla. si nu eutanasierea. dar oricum si cu sterilizatu asta e complicat. atata vreme cat exista inca oamei care dupa ce le nasc cainii/pisicile ei duc puii undeva intr-un parc si ii lasa acolo de izbeliste nu va fi rezolvata problema. sau atata vreme cat oamenii isi duc cainii „la futut” pe la astia vagabonzi / isi lasa pisicile sa zburde prin cartier fara sa le sterilizeze tot nu va fi rezolvata defapt problema.
    ce ciudat. dam vina pe animale. dar tot din cauza noastra ajung in situatia de fata! cu alte cuvinte e nevoie de o luuuunga campanie de educare si informare.

  12. ‘dam vina pe animale’ e tot din gasca lui ‘imi las ciinele sa se cotaiasca prin parc cu vagaboande ca-i in calduri si m-a-nnebunit’. adica acelasi tip de oameni dau pe gura si una, si alta.
    si pe linga luuunga campanie de educare si informare io as baga si niste luuuungi amenzi de sa-i doara curu’.

  13. uite, la amenzi nu m-am gandit. da nu le-as face lungi. ci mari! 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s