detergenti si scriitori

pornesc de la supărarea unei tinere
scriitoare, lorena lupu, pe faptul că editura la care a debutat nu
i-a făcut promovare. (bine, nici lansare la tîrg zice că n-a
avut, ci doar o prezentare pricăjită, după care revine şi spune
tot ea că ‘amploarea lansării’ s-a datorat exclusiv blogului său
personal – sic!)
că a avut sau nu promovare, că a avut
sau nu lansare, chestia care m-a nedumerit pe mine de fapt a fost
asta – adică senina comparaţie dintre, cred
eu, mere roşii şi prune mov.
 
întîmplător –
coincidenţa naibii – am un prieten care se ocupă atît de
cărţi, cît şi de detergenţi. mai exact, se ocupă de
detergenţi ca să mai scoată un ban cu care să editeze cărţi.
căci aşa merg lucrurile. detergenul este un produs de larg consum.
de foarte-foarte larg consum. oricît de împuţiţi am fi.
pe de altă parte, cartea, oricît ne-am crede de culţi, li se
adresează doar cîtorva. cam greu de comparat milioanele de
‘exemplare’ în care se vinde un detergent cu mia amărîtă
de exemplare ale unei cărţi. dacă iese şi-ntr-o mie. vorbim,
desigur, de piaţa românească, restul fiind teorie pură
garnisită cu struguri acri.
nu prea pricep eu cum se poate compara,
cu succes la logică, un produs de foarte larg consum cu unul de
foarte restrînsă circulaţie.
şi-apoi, cine-şi închipuie că
supermarketul îţi ia şaizeci la sută din preţul
detergentului ca să ţi-l pună pe raft la vînzare, acela e
mai mult decît naiv. comparativ cu detergentul, costurile
apariţiei pe piaţă a unei cărţi sînt foarte mari şi nu,
nu se amortizează suficient de repede.
supercampanie de teasing‘? cred
că o să mă culc la noapte şi-o să mă scol dimineaţă mai spre
prînz şi poate mîine mai pe seară o să-mi treacă
rîsul. ‘supercampaniile de teasing’ costă mai mult decît
încasările pe toată colecţia în care a apărut cartea
domnişoarei lorena lupu. poate mai mult şi decît încasările
pe o colecţie mult mai bine vîndută decît asta. dacă
un teaser într-un ziar de mare tiraj plus cîteva apariţii
plătite în alte publicaţii plus lansare la tîrgul de
carte plus ce-o mai fi fost nu sînt suficiente pentru că n-au
fost însoţite de supercampania de teasing şi de supercampania
ulterioară teasingului, singura soluţie este ca nemulţumitul să
scrie un roman de consum tot atît de larg precum consumul de
detergenţi. 😉
teoretic, desigur că toate astea nu
sînt suficiente, da-ţi mai pui şi capu’ la contribuţie şi
te uiţi la calibrul editurii la care ai apărut, la numărul de
cărţi pe care le-ai scos, la multe alte detalii. te întrebi dacă finanţele editurii cu pricina ‘ţin’ şi cît anume. altminteri, doar nu presupui că editura te-a publicat, dar n-are interesul să te şi vîndă? 😀
într-adevăr, aproape niciodată
nu e destulă reclamă, mai ales cînd e vorba de beletristică,
dar şi simţul realităţii pare a nu fi niciodată suficient. (mai
ales că el, simţul realităţii, se educă prin informare. adică e
suficient să întrebi: dom’le, de fapt cum merg treburile
astea? cum se fac, cît costă, cum se amortizează, care sînt
criteriile…? d-astea de bun-simţ…)
 
oricum, pe lîngă diferenţe de
lărgime a pieţei şi alte ‘fineţuri’, concluzia pe care o trage
scriitoarea lorena lupu e sănătos pe lîngă logică:
Concluzia celor de mai sus:
Abordaţi primii zece oameni de pe stradă, puneţi-i să vă enumere
cinci mărci de
detergenţi, şi cinci
nume de scriitori contemporani. Apoi, desprindeţi concluzia
singuri.
 
concluzia asta vrea să spună că din
cauză de lipsă de reclamă primii zece oameni de pe stradă nu vor
şti să-ţi zică cinci nume de scriitori contemporani. cînd
adevărul este că pe acei primi zece oameni de pe stradă îi
doare prin pixuri de scriitorii contemporani. cel puţin de ăia
români, nu mai zic de restul. eu de pildă nu spăl rufe şi nu
mă interesează reclamele la detergenţi. poa’ să-mi dea
televizorul reclame nu la cinci, ci la cincizeci de mărci de
detergenţi, că tot n-o să le observ. în cel mai rău caz,
voi ofta ‘iar detergenţi…’, dar nu voi reţine numele
detergentului promovat, îmi pare sincer rău pentru el. nu
reclamele agresive şi supercampaniile de teasing sînt
modalitatea de a aduce cartea la cititor, pentru motivul că
agresiunile şi supercampaniile au scopul de a vinde cu totul
altceva, la concurenţă cu alte produse din aceeaşi categorie. eu
nu cumpăr o carte SAU alta. tu?
oamenii interesaţi de cărţi nu află
despre ele în pauza publicitară dintre ştirile protv
şi prison break. eu nici nu mi-aş dori să aflu de acolo.
sînt locuri deja tradiţionale de unde cititorul interesat se
poate informa despre ultimele apariţii – reviste, internet,
tîrguri de carte. adică fix locuri unde cartea lorenei lupu a
avut parte de promovare. mă întorc iar şi spun: desigur că
nu e mult, dar comparaţia cu campaniile la detergenţi nu are
absolut nici o valoare de argument.
stephen king? of, iar m-a luat rîsul, şi încă nu mi-a trecut porţia precedentă. eu chiar îi doresc lorenei să ajungă să vîndă cît stephen king, dar pe de altă parte o pot asigura că nu poţi vinde cît stephen king decît în america. şi numai dacă te cheamă stephen king… 
 
____ 
cred că am să trag cît de curînd un cartuş despre on writing, a lui king. e o chestiune de atitudine de învăţat de acolo mai mult decît orice altceva. de fapt e o carte nu despre writing, cît despre being a writer. ceea ce e greu de tot. că de scris scriem mulţi, dar scriitori adevăraţi sînt puţini de tot.
 
între timp, vă poftesc pe cartuşe să mai citiţi de pe la tîrgul de carte, de nu v-aţi plictisit. asta aşa, ca să mă autopromovez. :))
Anunțuri

29 comentarii

  1. hm… pai nu-i bine, vidale, nici cind promovezi cum trebuie un scriitor, nici cind nu-l promovezi deloc, dupa cum se vede.
    ne-am obisnuit prea tare sa dam in editori si cind apare unu care vrea ca mareata opera a autorului sa se vinda, nu e bine nici asta.

    m-am bagat si eu ca detergentul in masina de spalat si sper sa nu fie prea multi bulbuci pe-aici, ca asta mai lipsea.

    salutam insa cu aceasta ocazie pretenul care-si sustine dragostea de carte vinzind detergenti, dar si pe cel care alearga precum bezmeticul sa-i promoveze pe autorii din ograda.

    si pe stephen king sa-i fie citite secretele, ca poate bagam la cap una alta.

  2. numai sa avem cap…

  3. imi aduc aminte de o reclama vazuta la francezi gen " asta e o carte patrata, forma buna, frumoasa, multifunctionala, o poti folosi si sub dus si pe post de picior de masa…", ideea fiind ca un produs cultural nu se evalueaza/promoveaza dupa aceleasi criterii cu detergentii.
    Pe de alta parte, nu ar strica ceva mai mult marketing als criitorilor romani contemporani. Ok, eu nu sunt entuziasta, dar daca mi-ar pica ceva in mana si as auzi ca e interesant, de ce nu? Pai, pentru ca daca te duci in librarii, cartile sunt asezate dupa edituri. Niciodata nu stiu editura. E imposibil sa gasesti un librar informat. Ii intreb carte/autor – ei ma intreaba de editura. Daca sunt binevoitori, dispar 10 minute sa vada daca au cartea. Un poster, niste intalniri cu cititorii in librarii, o aparitie de 3 minute la o emisiune de dimineata nu strica.

  4. sa nu uitam si potentialul pe care il are cartarescu. adica bagi bani, dar stii exact cit scoti. oricum, discutia era pe tema "scriitor debutant" (sau la a doua carte; dar intrucit de-abia a iesit din tipografie…)

  5. da, da, subscriu la tot ce spui, lb. si mai mult de atit, cum sa nu. doar sa nu uitam ca totul costa, ca un pirlit de poster intr-o diverta costa si ochii din cap, ca pentru o aparitie de trei minute la emisiunea matinala trebuie sa ai oarece ‘intrari’ la seful de departament, da, toate lucrurile astea trebuie facute, fara indoiala, doar ca nu poti pretinde de la un pitic financiar puterea unui colos. iar daca ajungi, promovat de un pitic, sa ai parte de tratament egal cu cei promovati de puteri mai mari, parca n-ar fi cazul sa te ratoiesti ca n-ai avut tratament special. atit voiam eu sa zic – pe linga nedumerirea cu comparatia carti-detergenti. 🙂
    sper sa fie totusi clar ca eu nu apar editurile in dauna autorilor, nici vorba de asa ceva.

    (cartea patrata-frumoasa-multifunctionala mi-a amintit instantaneu de cartea-masuta-de-cafea a lui Kramer 😀 )

  6. ah, iar asta cu librarii si aranjarile lor comode, pe edituri, e durere veche… librarii nostri sint puturosi. nu stiu nimic, nu fac nimic, nu-i intereseaza, e prea complicat. acum a patruns – incet, deocamdata doar la cluj – lantul ‘libri’, in care cartile se pun pe domenii, nu pe cumetrii. poate incep sa invete ceva si librarii nostri, macar de nevoie, daca de voie nu.

  7. of, am limbarita, dar mai vreau sa zic o singura chestie: multi dintre noi au ramas cu o idee infipta in subconstient: ca editurile sint un fel de institutii de stat, cu bani de nu se stie unde, care trebuie sa se sacrifice pe altarul culturii nationale. pai, imi pare sincer rau, dar editurile nu sint decit niste firme comerciale ca oricare altele, care se straduiesc sa nu iasa in pierdere. in conditiile astea, a spune ca editura nu si-a dat interesul sa te promoveze e ca si cum ai avea impresia ca editura nu vrea sa scoata bani din tine.
    cred ca sint intr-adevar in tara asta carti care duc lipsa de o promovare mai buna, dar de asemenea cred ca nu promovarea slaba/buna a cartilor este problema cea mare a pietei editoriale de la noi. deocamdata, promovarea se face in limitele posibilului, din ce in ce mai pronuntat totusi.

  8. asa reclama cred ca nici cartarescu nu si-a dorit, daca au ajuns gospodinele sa il stie pt o carticica de prostioare publicate prin elle.

    ca cititor obisnuit, atunci cand intri intr-o librarie si ei o carte in mana, o frunzaresti si capeti o idee. te atrage coperta, te atrage textul de pe ea, titlul, cateva randuri citite.
    ca cititor mai pasionat, cumperi dilemateca, cauti recenzii, stai pe pagini literare. eu personal nu m-as duce la lansarea cuiva de care nu am auzit, oricat areclama i s-ar face.am fost la prieteni, sa le faci bucurie. m-as duce la o lectura a autorului dar tot asa, sa fie cineva, sa fie un happening pe o idee etc. in rest. nimic nu e mai frumos decat sa stai printre rafturi, browsing for books…sa descoperi singur, sa te indragostesti sau sa urasti pe loc o carte…

  9. hnu: cu detergentii aia se spala si petele de pe creier ale scriitorilor? ca de-i asa eu vreau sa fac comanda… ai si de-ala de spala petele de pe suflet? scrie-l si pe ala pe lista… cit face? echivalentul a cite titluri? un sfert dintr-unul? mbine…

    eu vreau sa ma dedic literaturii romane cumparind detergentii lui hnu. cine e cu mine? (in afara de hnu, se intelege…)

  10. stiu ca problema cu librariile e veche si buba mare si ma enervez de cate ori ma intorc acasa si incerc sa caut carti de care am auzit si nu am notat toate datele. Pe de alta parte, mi se pare ca singura sansa de a promova cu adevarat scriitorii romani (altii in afara de personalitatile lansate in media, TV, etc.) este de a imbunati librariile. Nu e vorba neaparat de librarii "de lux", unde ai fotolii comode si poti rasfoi o carte, sau unde existe si o mica cafenea, etc. Inteleg ca spatiu e limitat si chiria scumpa. Pe de alta parte, detalii cu aranjatul cartilor, sau, ce am vazut de multe ori in librarii in strainatate – masuta separata cu ultimele aparitii, masuta/bucatica de raft cu top de vanzari sau niste post-it/biletele cu recomandarile librarilor (carora ar trebui sa le placa sa citeasca) cer putin efort/bani si fac mediul mult mai prietenos. Tocmai pentru ca nimic nu inlocuieste rasfoitul cartilor.

    Cat despre cumparat dilemateca, cautat recenzii, etc: eu citesc de placere si cam ce imi pica in mana/se potriveste cu starea mea de moment. Nu am un interes special in literatura romana contemporana, dar daca imi zboara o informatie la ureche despre o carte buna, o cumpar. Mi se pare ca editurile ar trebui sa inteleaga ca trebuie sa faca acest acces la informatii cat mai usor. Din cauza asta, NYT are mereu recenzii la filme si carti. Ca acest lucru e fie inexistent, fie facut aiurea in presa romaneasca e alta discutie – despre calitatea presei romanesti (nu mai vorbesc de recenzii la filme in care imi dezvaluie finalul sau alte "spoilere"). Dar treaba editurilor ar trebui sa fie, printre altele, sa aiba cat mai multe contacte la televiziuni, la radio si la reviste gen avantaje, ziarul financiar sau orice presa nespecializata. Pentru a-mi reduce mie costurile informatiei. Nimeni nu zice sa fie cate o intalnire cu un scriitor in fiecare zi. Una pe luna e mai mult decat suficient intr-o librarie, dar e o colaborare in interesul librariei si al editurii. La fel, imi place atunci cand editurile au pagina web unde e posibil sa citesti fragmente dintr-o carte – super practic. Tocmai pentru ca editurile sunt niste afaceri, care trebuie sa fie profitabile.
    A propos de Cartarescu – o modalitate de a oferi cititorului un fel palpabil de "incercare a produsului" este sa il faci sa se intalneasca cu publicul. Iar asta Cartarescu o face foarte bine. Eu una am auzit de el cand eram in liceu. Niste colegi l-au rugat sa vina si sa vorbeasca elevilor in biblioteca liceului. Habar nu aveam cine e si m-am dus pentru ca voiam sa chiulesc si aveam deja multe absente. Pana la urma, a fost eficient.
    Toata logoreea asta a avut ca scop incercarea mea de a convinge oamenilor ca literatura nu trebuie sa se adreseze elitelor. Asta si faptul ca m-au enervat comentarii de pe pagina lorenei in care oamenii ii spuneau ca ea trebuie sa scrie din pasiune si pentru binele omenirii si sa traiasca cu aer. Nu zice nimeni ca scriitorii sunt bogati, dar ideea ca "daca scrii, trebuie sa o faci doar pentru tine si din pasiune si sa nu te intereseze banii" mi se pare ipocrizie.

  11. am intrat pe blogul lui mike acum si am vazut intreaga discutie, acum mi-e mai clara povestea. ce este trist ca mike chiar nu merita reprosurile acelei primadone, si nici hrib, nici andreea. mi s-a parut de asemenea plictisitor sa citesc toate ratoielile domnisoarei in cauza, si aproape ca ma felicit ca am gonit-o de pe blogul meu atunci cind dupa ce i-am recomandat prima capodopera s-a gasit sa ridice vocea ca de ce-am facut-o, de parca ar avea dumneaei monopol pe ce citesc sau ce scriu. ok, n-o s-o mai citesc, am priceput asta.

    as vrea sa pot sa nici nu mai scriu despre ce se intimpla, dar ca de obicei cretinitatile se latesc pina rahatul devine praf. sint pur si simplu gituita de indignare. LL n-a avut, nu i s-a dat, nu i s-au ridicat osanale si nici statui, nici nu s-au intors buzunarele pe dos pentru ea… aloooooo, despre cine vorbeste in sila?? despre omul care i-a recomandat cartea pentru tiparire (respectiv mike), despre omul care i-a promovat-o (hrib) si despre toata echipa de la distributie la promovare care i-au si distribuit-o si promovat-o exact pe unde trebuie.

    vai ce noroc am avut (nu pot sa cred ca zic asa ceva) ca nu am fost bagata in seama deloc ca sa pot face diferenta acum si sa vb cu recunostinta despre cei la care altii se uita acum in sila si cumva de sus pentru ca li s-au publicat doua carti.

  12. v. – a propos, ce am scris, nu am scris in legatura cu discutia dintre michael haulica si lorena. Nu cunosc detalii si nu pot sa ma exprim. Erau mai mult niste frustrari legate de librarii, modul in care e perceputa literatura/cultura la noi si de un anumit elitism prost plasat (gen dispretul fata de bani si de literatura "digerabila").

  13. v – tu ai inteles, dar puck nu si de aia i-am explicat :))

  14. stochastic, sa inteleg ca nu inteleg cum e cu detergentii. pai da, eu duc hainele direct la rau. le bat cu maul si le mai arunc si in valtoare.

    despre carti, numai de bine, in schimb:))) (ma mai amuz si eu, v)

  15. @zully: adevarul e ca, desi avem o oferta buna de detergenti specializati (avem pachete de oferte pentru abatoare, pentru ateliere auto si spalatorii auto, pentru institutii, pentru firme care presteaza servicii de curatenie profesionale), n-avem nimic deocamdata pentru aria editoriala. o sa punem la lucru departamentul de cercetare. poate iese ceva

  16. @lb: a, mi-am dat seama, nici o problema. pur si simplu continuam pe un fir teoretic discutia inceputa pe un caz particular.
    "ideea ca «daca scrii, trebuie sa o faci doar pentru tine si din pasiune si sa nu te intereseze banii» mi se pare ipocrizie."
    nici macar ipocrizie nu-mi mai vine sa-i spun. e o prostie atit de mare, incit nici nu merita discutat cu emitatorii ei.

    @puck: io stiu ca te amuzi, dar corect e sa-i spunem si lui stochastic. 🙂

  17. Apoi… eu am un roman scris. E gata. Am şi-o culegere de povestioare ultrascurte. Am şi-al doilea roman în lucru. N-am publicat nimic (la Liternet, ceva, cu ani buni în urmă). De ce n-am publicat? N-am habar. N-am căutat edituri, nu mi-am trimis manuscrisul pentru evaluare pe nicăieri, nici nu ştiu cum se face 🙂 dar dacă m-aş apuca de chestia asta, m-aş duce la editură şi aş spune: "Tovarăşi, nu mă interesează profit, faimă, publicităţi. Nu mă aştept la nimic important, extraordinar, nu cred c-o să rup gura târgului cu mâzgălelile mele. Vreau doar să mă simt eu bine că am o chestie publicată. Fixu’ meu, tovarăşi…"
    De ce-aş face asta? Fiindcă nu trăiesc şi nu vreau să trăiesc din scris. Ar deveni o obligaţie, iar eu scriu când vreau, despre ce vreau şi de câte ori am chef şi vreme. Nu vreau să fiu scriitor, vreau să fiu eu, iar eu nu sunt scriitor 🙂

    Ce legătură are cu subiectul de faţă? Păi, are. Unii (precum Lorena) vor faimă şi reclamă şi promovare. Şi cred că scrierile lor sunt nişte detergenţi şi trebuie teaser-uiţi ca atare. Alţii sunt deja curaţi şi n-au nevoie de Ariel ca să-şi publice o carte. Pentru ăştia din urmă, o carte publicată nu e prima treaptă pe calea aurită a celebrităţii, ci punctul final al unui efort.

  18. Post Scriptum: La Gaudeamus, plimbându-mă prin "ciupercă", am ajuns şi la nivelul universităţilor. Cam pustiu… un nene declama ceva la microfon în faţa uneia dintre "gheretele" amenajate acolo, tocmai termina când am trecut cu perechea mea pe acolo; o tanti preia microfonul de la nenea şi zice: "îi mulţumim domnului T… pentru informaţiile[…]". Mă uit în jur. Nimeni, doar eu şi vrăbiuţa mea; în trecere; neatenţi; şi-acum mă întreb: Domnule T…, cum poţi să vorbeşti despre ceva unui public care nu există? Păi asta-i promovare? 🙂
    Scuze de offtopic… dar dacă tot se vorbeşte de reclamă…

  19. hehe ce dragut suna "Nu vreau să fiu scriitor, vreau să fiu eu, iar eu nu sunt scriitor "

    cred ca o sa citez.

  20. Pina una alta, chiar si producatorii de detergenti au problema asta, a ierarhizarii produselor nu dupa calitate, ci dupa cantitatea de reclama. Chiar si in vinzarea de detergenti, actul de vinzare trebuie sa fie insotit de un soi de ‘lansare’. Spre exemplu, pentru a vinde un detergent ultraspecializat, ca de exemplu un detergent pentru celule de afumare (utilizate in industria carnii), singura cale e sa iei matale, vinzatorul de detergenti, un bidon cu substanta respectiva si sa convingi un cirnatzar sa te lase sa-i cureti celula de afumare. Daca ii place cum iese, daca produsul e bun, poate te intreaba cit costa. Si, daca ai noroc, poate ti-l cumpara.
    La carti e la fel. Cititorul trebuie sa pipaie produsul, care sa-i fie adus mura in gura. Altfel spus: da, e necesara promovarea, dar produsul trebuie sa fie bun, iar tu, editor si autor deopotriva, trebuie sa fii in stare sa pui mina si sa ti-l promovezi. Din om in om, daca e nevoie. Chiar si la sediul clientului. Asadar, e nevoie de conlucrare intru promovare. Editorul nu poate promova de unul singur si nici autorul n-are voie sa se culce pe lauri dupa ce-a predat volumul spre redactare. Cine vrea sa afle cum e cu promovarea de catre autor, n-are decit sa ia la puricat blogurile unor Jeff VanderMeer sau David Louis Edelman. Le gasiti in blogrollul meu.

  21. Si tot in blogrollul meu, daca veti cauta indeajuns de bine, gasiti si date despre detergentul pentru celule de afumare pomenit anterior. Cine stie, poate ajunge si p-aici vreun cirnatzar. Iar reclama nu-i niciodata destula.

  22. Eu vreau sa intreb
    despre ce anume scria duduia care se ofusca,
    pt ca e ft important de stiut;astazi multi vor promovare, pt ca e bine sa se auda de tine pe mapamond fie si pt ca ai batut recordul absolut la aghioase;
    mi-e teama ca daca vreti ceva bun si consistent ar cam fi timpul sa cautati si singuri, o sa dispara si isteria asta publicitara; dragutz sa vinzi tampoane si alte necesitati pt a sustine cultura ( cand in realitate e pe invers, dar nu uitati, traim ca-n Matrix…)….:)

  23. Why, Thank you!
    Copyright: tot ce scriu aici sau aiurea poate fi reprodus, chiar şi în mod injurios, de oricâte ori, în orice condiţii, eu nerevendicând sume monstruoase sau minuscule de bani, bunuri sau servicii 😉

  24. @puck, v, fetelor – va amuzati pe seama mea? ca nu ati fi primele :)))

  25. @stochastic: nununu, ne-ver! ne amuzam cu matale-mpreuna, ca se poate. 🙂
    cu altii nu se poate 😦

  26. @puck – te inseli, reclama conteaza foarte mult, dar banuiesc ca pentru tine detergentii nu conteaza foarte tare, drept urmare reclamele la ei nu te influenteaza cind ii cumperi :)). de ce cartarescu vinde atitea carti? pentru ca in afara de faptul ca e scriitor bun i se face si reclama multa. altfel toate personajele care stau mai mult pe sticla decit in librarii nu i-ar fi cumparat in draci "De ce iubim femeile"

    @ratonul – nu cred ca publicitatea va disparea vreodata. cind citesti o carte pentru ca ti-a zis unul ca e buna nu e tot o forma de publicitate?

  27. acu´ pe bune, domnisoara Lorena Lupu e scriitoare? deci fetelor, dati-mi si mie cartea aia ca ma lamuresc imediat.
    si doi: cine naiba cumpara lucruri dupa reclamele de la tv:))))? ca se stie ca iti promovezi ce nu prea se vinde.

  28. reclama conteaza extrem de mult, dar era vorba despre comparatia dintre un produs de larg consum si o carte si despre cum le faci reclama la amindoua. si mai era vorba despre forta financiara care iti trebuie. humanitasul si-a permis sa faca reclama pe care a facut-o cartii lui cartarescu. pe de alta parte, cartea aceea e o culegere de texte publicate in reviste pentru femei. la ‘levantul’ n-a facut nimeni o astfel de publicitate, ceea ce nu dovedeste decit ca editura a inteles exact ce anume vinde in ambele cazuri.
    adica exact ce ziceam si io. nu?

  29. Lorena Lupu? Cine este Lorena Lupu? Mă opresc aici. Restul, poate la mine pe blog. Cândva. Dar să fim serioşi, "Rondo"-ul…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s