atei nemernici

via cinabru, citesc un lucru foarte inteligent scris de hotnews:
 
Chiar daca
toti cei care l-au cunoscut pe Flueras inainte de 1948 marturisesc
faptul ca era un om extraordinar, de o cinste si demintate rar
intalnite, abia in temnita sufletul lui Flueras se va deschide catre
Dumnezeu si va descoperi Adevarul si Calea.
‘ 
 
adică, în mod ciudat, deşi era ateu era cinstit şi demn! vă puteţi imagina aşa ceva?! 
 
Anunțuri

40 comentarii

  1. da

  2. cred ca ai abordat acest subiect intr-un mod dur si total nepotrivit. ori nu am inteles eu bine.
    de unde aceasta concluzie radicala de "atei nemernici"? si doar la atata lucru a fost bun articolul mentionat? imi vine greu a crede asta…

  3. Discuţia se poate purta la nivelul de absolutisme şi la nivel de relativisme. Pentru că în al doilea caz tu ai dreptate, cum nu există nici un credincios pur, nici cinstea şi nici demnitatea nu sunt în conformitate cu credincioşia lui, aşadar neexistând un nex cauzal, după cum afirmi. Dar la nivel de absolutisme, cred că am putea să privim lucrurile şi altfel. Te rog, dă-mi şi mie exemplu de un ateu pur!

    Bine, mergem mai departe şi te întreb: persoana care neagă existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi (şi eu am afirmat că nu ştiu să existe persoana care să nege absolut acest lucru, dar să presupunem că ar exista) faţă de cine este demn şi cinstit?

  4. eu personal nu pot masura cinstea si demnitatea fata de (un) dumnezeu. eu personal masor cinstea si demnitatea in valori pamintene (trebuie sa fii cinstit cu tine si trebuie sa fii cinstit cu cei din jur). iar demnitatea nu imi poate fi data/luata de vreo entitate superioara in a carei existenta nici nu pot crede. faptul ca o religie sau alta codifica niste valori morale in legi si dogme nu o face proprietara sau sursa acelor valori morale. pot pur si simplu sa am niste valori morale in afara religiei si in afara conceptului de fiinta superioara care sa mi le impuna. presupun ca umanitatea a evoluat suficient ca sa nu mai aiba nevoie de mitologii decit pentru a-i bucura mintea, nu si pentru a o tine intre hotare de etica si civilitate.
    sau cel putin a evoluat suficient pentru a se recunoaste posibilitatea individului de a nu avea aceasta nevoie.

  5. Eu unul nu-mi pot imagina ca un ateu să fie cinstit şi demn. Are doar aparenţele că ar putea să fie aşa, dar sigur nu este!

  6. A nu crede în nimic, înseamnă a nu crede nici în tine şi nici în cei din jur. Şi dacă crezi că poţi crede în tine şi în cei din jur (ca valori pământene la care te raportezi), atunci deja ai făcut din tine şi din ceilalţi dumnezei! Ori, ca atare, nu mai poţi fi ateu!
    Apoi termenul de "evoluţie" este deja perimat. Omul şi-a multiplicat posibilităţile de manifestare, nu există însă o îmbunătăţire la nivelul mentalităţii şi a capacităţilor spirituale. Plus de asta mai există şi falsuri în istoria care ne-a fost ingurgitată automat.
    Credinţa într-un Dumnezeu absolut este altceva decât o mitologie care îngrădeşte, după cum crezi. Dimpotrivă, eu cred că eliberează.

  7. "dacă crezi că poţi crede în tine şi în cei din jur (ca valori pământene la care te raportezi), atunci deja ai făcut din tine şi din ceilalţi dumnezei! Ori, ca atare, nu mai poţi fi ateu!"

    asta e un exemplu foarte bun de sofism. 😀
    sau, si mai bine, de "tragere la tema" ca in rebus.

    eu nu cred ca ma elibereaza de nimic credinta intr-o entitate absoluta. poate doar de responsabilitati…

  8. a nu crede in nimic e terenul curat pe care poti sa iti pui intrebari intregi si nu jumatati de intrebari, si ai sansa sa iti raspunzi de-adevaratelea.

  9. vai cata filozofie (asta e deja ironie)

    eu am un ex de ateu dar cu ce rezolva asta?

  10. nu cred ca rezolva nimic. deja am aflat aici ca atei nu exista 😉

  11. Imi permit aceeasi judecata abrupta pe care o aplicati ateului: Dle Florin Tupu, sunteti de o aroganta strivitoare, fara NICIO legatura cu crestinatatea.

  12. Asta in cazul in care nu este o glumitza. Atunci, imi permit sa ma amuz alaturi de dumneavoastra.

  13. Înţeleg ce vrei să spui, de aceea şi consider că nu există ateu pur pe pământ. Mă refeream la etimologia cuvântului din greceşte a – fără, theos – zeu, “a” însemnând deopotrivă şi împotriva (lui Dumnezeu şi a omului însuşi). Glumiţa, dacă vrei să-i spui tu aşa, este doar în sensul unei ironii (asta mi-a fost intenţia) că folosim cuvintele (care nu sunt altceva decât nişte convenţii, deşi purtătoare de încărcătură energetică) fără să aprofundăm semnificaţia lor.

  14. Poate fi şi nu poate fi sofism, depinde cum vrei să priveşti. Nu mi-ai răspuns însă la ce-ţi raportezi valorile morale, dacă nu crezi în nimic. Şi cum au apărut aceste valori morale ale tale?

    E dreptul tău să te consideri ateu, dacă tu crezi că asta te caracterizează. Voiam să-mi demonstrezi doar că eşti un ateu pur, pentru că eu nu cred că ai fi aşa ceva, cum nici tu nu crezi că dacă eu cred în Dumnezeu, lucru acesta mi-ar fi benefic. Credinţa într-un Dumnezeu absolut şi personal (şi numesc astfel Dumnezeul creştinilor la care eu mă raportez, că mai pot fi şi alţii) nu văd cum ar îngrădi punerea întrebărilor întregi. Dimpotrivă, aş reduce acest aspect la vorbele lui Voltaire: "Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar,/ că poate exista ceasul, fără un ceasornicar".
    Ţi-aş sugera să cercetezi ultimele descoperiri din fizica cuantică, teoriile lui Basarab Nicolesco şi ale lui Ştefan Lupaşcu (privind transdisciplinaritatea şi nu numai), relaţia dintre ştiinţă şi religie ale unui Jean Guitton şi a fraţilor Bogdanov de pildă, şi-ai să vezi că toate converg către o nouă configurare a ştiinţei în sensul concluzionării că Dumnezeu există!
    Dumnezeul creştinilor spune aşa: "caută şi vei afla!", aşadar nu îngrădeşte cu nimic, dimpotrivă, împinge spre cunoaştere. Cunoaşterea cât mai absolută.
    A spune că nu există Dumnezeu e ca şi cum te-aş întreba eu ce este dincolo de infinit. Chiar te întreb: ce este dincolo de infinit?

    E o întrebare bună şi pentru un stalker: dacă universul ăsta este Zona, ce este dincolo de toate universurile şi dincolo de toate infiniturile? Hai răspunde-mi Vidal!

  15. puck: Eşti cumva Puck din piesa "Visul unei nopţi de vară" a lui Shakespeare?
    (hai c-am glumit! :))))

    Ia zi-mi şi mie de ateul ăla!

  16. nu stiu ce sa raspund la asta. trebuia sa fac o recenzie la tot articolul daca problema mea era fraza asta? in plus, e o problema mare cu felul cum se exprima multi redactori de la hotnews in general. trebuia sa mentionz si asta?
    daca scriu despre o greseala de traducere dintr-un film trebuie sa recenzez tot filmul/toata traducerea?

  17. ca sa fie mai clara ideea mea: nu stiu daca e o deficienta de exprimare sau o chestiune de ideologie. in primul caz, e o prostioara de care imi permit sa rid. in al doilea caz, imi permit sa ma revolt.

  18. eu am opinat mai sus in situatia in care ar fi fost vorba de "o chestiune de ideologie". in rest, sunt de acord cu tine. in presa romaneasca exprimarea lasa de dorit. si loc de interpretat.

  19. pai, si daca era o chestiune de ideologie era de bine???
    adica intr-adevar se presupune ca daca esti ateu esti lipsit de numitele calitati?
    sau cum, ca eu nu inteleg.

  20. nu e o prezumtie absoluta, ca sa zic asa. e relativa 🙂
    lasand gluma, eu doar spuneam ca ai atacat "problema" intr-un mod prea personal. sau ai tras o concluzie prin anumite rationamente logice ce-mi sunt straine ori de neinteles.

  21. imi pare rau. chiar nu stiu de ce ti-e de neinteles rationamentul facut pe baza acestei fraze.
    dar cred ca incep sa inteleg pornind de la chestiunea cu "prezumtia relativa"…

    din punctul meu de vedere, este o prezumtie falsa si atit. fara nici o legatura (logica) intre asta si vreo chestiune personala…

    🙂

  22. conform unei conventii foarte simple, folosesc cuvintul in sensul lui din dictionar: persoana care neaga existenta lui dumnezeu si a oricarei divinitati. in acest context consider ca afirmatia ca ateul prin faptul ca e ateu nu poate fi cinstit si demn este demna de multe caracterizari negative, neexistind nici un nex cauzal intre astea doua.
    asa cum nu exista un nex cauzal intre conditia de credincios si cinste+demnitate.

  23. vai de tine si de aroganta ta, v

  24. trei puncte, iar ai inviat? ai mult timp liber si n-ai cu ce sa-l umpli, de tot vii sa-mi plingi mie de mila? :))

  25. "cum nici tu nu crezi că dacă eu cred în Dumnezeu, lucru acesta mi-ar fi benefic"
    nici vorba sa fi zis eu asa. nu am de unde sti ce iti e si ce nu benefic tie personal. ceea ce nu te-a impiedicat sa afirmi cu tarie ca mie nu-mi e benefic faptul de a nu crede. de aici incepind mi s-a parut ca discutia s-a stricat iremediabil. nu pot discuta de pe pozitii de egalitate cu cineva care considera ca sint o persoana necinstita/fals-cinstita doar pentru ca nu cred in dumnezeu. iar daca premisa este gresita, la ce bun restul demonstratiei?
    altminteri, te-as fi rugat sa-mi definesti despre ce anume dumnezeu vorbim, ca sa stiu ce sa raspund. daca cred in dumnezeul definit de scripturi? in mod cert, nu. daca cred intr-un dumnezeu ca entitate suprema, dominatoare a universului? in mod cert, nu. cu asta, cred ca m-am cam inscris in ateismul despre care spui ca nu exista. poti sa continui prin a ma intreba daca cred in legile naturale si in conditiile astea nu consider ca natura este dumnezeu. nu consider ca natura este dumnezeu in sensurile despre care am amintit mai sus. natura nu este o entitate, oricit am personaliza-o.
    intrebarea ‘ce este dincolo de toate universurile si dincolo de toate infiniturile’ nu mi se pare logic sa mi-o pui mie. de unde vrei sa stiu eu raspunsul? si cu ce ar putea sa ma convinga de existenta lui dumnezeu faptul ca mi-ai raspunde tu ca dumnezeu este dincolo de toate universurile si de toate infiniturile? pot sa-ti raspund si eu ca, in lipsa raspunsului real, imi pot imagina diverse raspunsuri, dar printre ele nu se numara dumnezeu. din moment ce nu cred in dumnezeu, nu voi crede nici ca el se afla ‘dincolo de…’ asa si pe dincolo. in plus, eu n-am spus ca dumnezeu exista sau nu. am spus ca nu cred (deloc) ca exista.

    cit despre "Nu mi-ai răspuns însă la ce-ţi raportezi valorile morale, dacă nu crezi în nimic. Şi cum au apărut aceste valori morale ale tale?"
    intii ca eu n-am spus ca nu cred in nimic. am spus ca nu cred in dumnezeu. una-i una, alta-i alta.
    in al doilea rind, hai sa nu ne ducem foarte departe, sa luam o definitie a moralitatii de-alaturi, de pe wikipedia. "…a code of conduct held to be authoritative in matters of right and wrong, whether by society, philosophy, religion, or individual conscience." de remarcat, religia ca generator de morala este doar unul dintre elementele unei enumerari. ceea ce am mai si subliniat cu alta ocazie. morala nu e inventia religiei. valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei intr-o autoritate suprema. toata lumea are dreptul la viata. toata lumea are dreptul la libertate, la integritate corporala si mentala, la bunurile personale etc., raul este decelabil si in absenta ‘nu’-urilor dogmatice – si asa mai departe, deci nu imi trebuie (mie personal) nici o entitate care sa imi ofere de-a gata toate astea. pot pur si simplu sa le rationalizez. pot sa-ti dau exemplul cu sexul inaintea casatoriei. religia il condamna categoric. rationalizind conceptul insa, descopar ca nu am nici un motiv sa ma opun lui. printre ‘pacate’ exista si o serie de concepte ramase in vigoare inca din vremurile cind erau folosite pentru a struni cetatea sub conducerea bisericii. dar sa ma scuzi, deja am alunecat de la discutie catre o critica a dogmei si nu despre asta vorbeam. (e problema fiecaruia daca alege sau nu dogma.)
    ca sa ma intorc acolo unde s-a rupt discutia 😉
    daca as spune, Florin Tupu, ca nu-mi pot imagina ca unul care crede in scripturi este o fiinta inteligenta, ca are doar aparenta unei fiinte inteligente, dar in realitate n-are cum sa fie astfel, ce discutie am mai putea purta noi doi dupa enormitatea asta?

  26. Vidal:
    Vreau să lămurim câteva aspecte:
    1. Cred că (m-) ai înţeles greşit. Am afirmat că numai ateul pur este fals-cinstit, dar totodată că eu nu cred să existe un ateu pur. Prin urmare, atât timp cât eu nu te consider un ateu pur, n-am crezut şi nici n-am afirmat vreodată că eşti „o persoana necinstita/fals-cinstita”.
    2. Omul are libertatea alegerii şi aceasta este marea sa calitate. Respect opţiunea ta de a nu crede în (nici un) Dumnezeu – este alegerea ta. Ceea ce am vrut să-ţi demonstrez doar (şi ţi-am spus iarăşi că ateu [-l pur] în viziunea mea înseamnă a nu crede în nimic), a fost faptul că totuşi crezi în ceva, ceea ce ai recunoscut: „intii ca eu n-am spus ca nu cred in nimic”.
    3. Ţi-am pus întrebarea ‘ce este dincolo de toate universurile si dincolo de toate infiniturile’ nu pentru a-ţi demonstra (vai mie!) că dincolo s-ar afla Dumnezeu, nici vorba, ci din două considerente: a) nu putem să dăm un răspuns niciodată datorită faptului că suntem limitaţi; şi b) dacă nu crezi în adevărul afirmaţiei de la punctul a), atunci înseamnă că raţiunea ta („raţionalizând”, cum spui tu) şi logica ta, care nu are nevoie de Dumnezeu, poate să rezolve această dilemă (şi oricare alta), ca atare îmi poţi răspunde.
    4. Nu vreau să reducem aspectul moralităţii la o definiţie de dicţionar. Nu te-am întrebat nici dacă morala este o invenţie a religiei ori nu, ci altceva. Spuneai că „valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei intr-o autoritate suprema”. Eu asta voiam să-mi spui: cum a apărut această “autoritatea supremă” în care tu totuşi crezi?
    5. Într-o discuţie, nu inteligenţa este cea mai importantă (are şi ea rolul ei, în sensul logicii argumentaţiei), ci comunicarea/ comuniunea (bunul simţ, empatia etc.).
    6. Nu că ar avea vreo importanţă, dar am şi eu o curiozitate. Am observat că apelarea ta a fost făcută de unii ca şi cum ai fi femeie, de către alţii ca şi cum ai fi bărbat. Ai putea să-mi destăinui şi mie identitatea ta, ca să ştiu cu cine stau de vorbă? Că este ca şi cum aş sta de vorbă cu cineva impersonal. Oare nu ai curajul să-ţi dezvălui public identitatea?

  27. Florin:
    – "eu n-am spus ca nu cred in nimic" nu trebuie echivalat cu "cred intr-o fiinta superioara", deci discutia ramine unde am lasat-o in privinta asta. cred in niste valori umaniste, la ele m-am referit. asadar, in continuare, ma consider o persoana atee.
    – ‘omul are libertatea alegerii si aceasta este marea sa calitate’ – nu, libertatea alegerii nu este o calitate, ci un drept. este o greseala comuna care a dus la multe abuzuri in istorie. calitati incepi sa ai abia cind stii sa te folosesti de acest drept, cind stii sa faci alegeri si, desigur, cind stii sa le respecti pe ale celorlalti.
    – raspunsul la intrebarea despre ce este dincolo de toate universurile si infiniturile, ca absolut orice alt raspuns, nu poate fi dat exclusiv prin rationalizare si logica, in lipsa informatiilor. pur si simplu nu am informatii, deci nu am ce rationaliza. din nou, acest fapt, din nou, nu vad sa aiba vreo legatura cu credinta sau ateismul. tu insuti ai spus ca ‘nu putem sa dam un raspuns niciodata datorita (sic!) faptului ca sintem limitati’. corect. sintem limitati de lipsa de informatii in primul rind si poate si de dezvoltarea intelectuala din prezent. sa ne amintim ca folosim doar citeva procente din capacitatea creierului. cita vreme propriul nostru creier e nefolosit, sa incep sa caut raspunsuri si justificari in supranatural si supraomenesc nu mi se pare calea potrivita. pentru mine, desigur, nu pentru toata lumea.
    – cum a aparut "autoritatea suprema" in care nu cred? ca toate autoritatile supranaturale din istorie, zei, divinitati mai mari sau mai mici. prin incercarea oamenilor din trecut de a-si explica, in lipsa informatiilor, lucrurile din jurul lor. ulterior, prin institutionalizare s-a intretinut si o forma buna de strunire si stapinire a populatiei.
    – sigur ca nu doar inteligenta este importanta intr-o discutie! n-am sustinut asa ceva. altminteri, incerc sa-mi pastrez bunul-simt, incerc sa comunic cit mai clar ce gindesc si… hmm… cu empatia, mai greu :), in contexte ca acesta, in care ne aflam pe pozitii atit de diferite. si mai incerc sa nu jignesc, desi uneori nu-mi iese, iar pentru asta imi pare rau.(adesea 🙂
    – "oare nu ai curajul sa-ti dezvalui public identitatea?" – sa inteleg de aici ca sexul este identitatea mea? :))))) ca despre alte date personale nu m-ai intrebat. numele, spre exemplu… tin sa-ti amintesc ca stai de vorba pe net cu o sumedenie de nick-uri difuze, dar nu-mi amintesc sa le fi cerut astfel de detalii. (nu e nici un repros!, doar o… mirare.)
    (lasind la o parte ca_curajul sau lipsa lui nu e singura, nici macar prima motivatie pentru a-ti face un blog pe numele personal sau pe un nick. n-am sa inteleg niciodata insistenta cu care mi se spune ‘da’ ce, n-ai curaj sa zici cine esti?’ (pe drept sau nu, acum te includ si pe tine printre acestia 😀 ) valoarea acestui ‘curaj social’ o consider indoielnica, iar in contextul asta, cu mare regret, sufar de lasitate incurabila.)

  28. Vidal,
    Reiau câteva aspecte pe care nu le-ai înţeles cum trebuie, sper că nu dintr-o dorinţă tendenţioasă:
    1. “"eu n-am spus ca nu cred in nimic" nu trebuie echivalat cu "cred intr-o fiinta superioara"”. Nici n-am echivalat, am vrut să demonstrez doar prima parte a explicaţiei, ceea ce ai adeverit. E ok! Aşadar nu am lăsat discuţia aici, ci chiar am încheiat-o.
    2. M-am referit la libertatea alegerii ca o calitate din perspectiva superiorităţii de conduită existenţială, dacă pot s-o numesc aşa. Adică eu nu cred că ţi-ai fi dorit să fii un robot care să fie programat să facă numai binele. Consider că nu libertatea alegerii a dus la abuzuri, ci alegerea în sine de a face abuzul. Ai pus astfel accentul pe libertate, eu îl pun pe alegere.
    3. “cum a aparut "autoritatea suprema" in care nu cred?”. Te rog mai uită-te odată, că te-am întrebat contrariul, nu aşa ceva. Ai văzut un “NU” acolo care nu exista. Te întrebam despre o afirmaţie, nu despre o negaţie. Aşadar reiau întrebarea:
    Spuneai că „valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei intr-o autoritate suprema”. Eu asta voiam să-mi spui: cum a apărut această “autoritatea supremă” în care tu totuşi crezi? Altfel spus, cum au apărut aceste “niste valori umaniste” în care tu crezi? Ok?
    4. Sexul tău era doar o curiozitate, ca să ştiu cum să mă adresez de pe principiul bunelor maniere incluse în “valorile umane”, adică unei doamne ori unui domn. Nimic mai mult. Identitatea (nume, vârstă, studii, locaţie etc.) ar puteam să-mi indice doar faptul că nu eşti un robot. Dar eu cred că eşti totuşi un robot. (Hai că am glumit! :))))
    Tu ce crezi, “laşitatea incurabilă” face parte mai mult decât “curajul social” din “valorile umane”?

  29. – eu tot nu pot sa inteleg chestia asta. cind am spus ca nu cred in existenta nici unui dumnezeu ca fiinta superioara ordonatoare a universului, ce inseamna asta, daca nu faptul de a fi ateu? iti repet, faptul de a crede in niste valori umaniste nu poate fi trecut la categoria ne-ateism decit daca tii cu tot dinadinsul sa tragi la tema niste notiuni. prin trageri la tema putem demonstra adevarul/neadevarul a absolut orice, fara sa mai aiba vreo noima discutia noastra.
    in plus, faptul ca eu cred in anumite valori umaniste nu inseamna ca ele sint universal-valabile. "valorile umaniste" nu sint o entitate imuabila, nici vorba de asa ceva. a nu se uita nici ierarhizarea diferita pe care o fac oamenii in cadrul aceleiasi liste de valori. asadar, iti repet, apropierea pe care o faci intre ‘autoritatea suprema’ din credinta religioasa si un set de valori la care se intimpla sa ader mi se pare foarte, foarte fortata.

    (deci, da, ai dreptate si sa ma scuzi pentru asta, am citit gresit prima data. probabil ca producem texte prea compacte si ar trebui sa scriem mai spatiat, pentru usurinta lecturii de pe ecran. 🙂

    – valorile umaniste au aparut in urma experientei nemijlocite, rationalizate ulterior.

    – am scris si in propriul meu blog, la un moment dat, ca sint femeie. oricum, jocul intelectual al ‘genului neutru’ pare sa nu convina (nu vorbesc de tine acum, imi amintesc doar de niste caraghioase de comentarii, de-aici si de-aiurea) si mai mult de atit, pare sa fie inclus in categoria… pacatelor sociale(iata… :)), mai ales de catre indivizi cu mari carente in domeniu. caci, na, asa se intimpla de obicei. 😀

    – curajul social la care m-am referit nu e de fapt un curaj social. de-aia l-am si pus intre ghilimele. 😀 e doar o pretentie aiuristica. curajul social inseamna cu totul altceva, dar tu deja stii asta.
    🙂

  30. 1. N-am făcut nici o apropiere între termenul folosit de tine ("autoritate suprema") şi "’autoritatea suprema’ din credinta religioasa", ci am folosit exact termenul din exprimarea ta: „valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei intr-o autoritate suprema”. Asupra acestei autorităţi te-am întrebat, nu a alteia.
    2. "valorile umaniste au aparut in urma experientei nemijlocite, rationalizate ulterior". Mi se pare cam vag răspunsul. Cum, când, de ce, pentru ce?
    3. Mulţumesc de răspunsul privind declinarea genului.

  31. pai, nu poti sa ma intrebi despre autoritatea suprema adaugind ‘in care crezi’, din moment ce eu afirm contrariul. ori mie imi scapa ceva aici… ori tie. 🙂
    se prea poate sa-mi scape mie, dar nu vad cum as putea sa ma lamuresc, din moment ce am incercat ambele variante si la ambele ai spus nu.
    revin si reformulez: ‘valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei intr-un dumnezeu’.

  32. (valorile umaniste au aparut pe rind in decursul istoriei, in urma experientei contactului indivizilor la nivel personal si social, asta era varianta mai largita. ‘cum, cind, de ce si pentru ce’ reprezinta un intreg tratat de istorie totusi…)

  33. Cred că mie mi-a scăpat ceva, dar acum m-am lămurit. Am văzut o virgulă inexistentă la tine (vechea poveste din antichitate). Suntem chit. Văzusem expresia ta astfel: „valorile umaniste exista bine-mersi si in afara credintei, [virgulă] intr-o autoritate suprema”. De asta mi s-a părut suspect.

    Mă interesa viziunea ta despre istorie pentru că istoriile despre începuturile umanităţii sunt pline de ambiguitate.

    Te mai întreb un singur lucru: crezi în evoluţionismul lui Darwin?

  34. Mulţumesc! Acum ştiu totul despre tine! 🙂

  35. dap. 🙂

  36. desigur ca sint ambigue, ca orice intimplare de o asemenea complexitate si atit de indepartata in timp. studiile avanseaza mereu.
    inclin sa cred in teoria lui darwin mai mult decit in oricare alta. cu siguranta are nevoie de corectii, dar in principiul ei de baza cred.

  37. sas

  38. eu nu stiu de ce crestini ne numesc pe noi ateii,satanisti sau ceva de genu de asta,atei adevarati nu cred in nici o asa zisa creatura divina,deci si ei is oamenii ca toti ceilalti dar numai k ei si-au deglezat acea "batista" de la ochii si vad altfel viata.

  39. interesant. cum am ajuns eu aici? am scria "atei" pe google. am citit pana jos si acum postez. o fi vre-un automatism? stiu ca nu voi mai ajunge niciodata pe aici cu toate ca mi se cer date de contact.

    "atei nemernici"? pai poate doar "atei". "nemernicia" este o pozitie axiologica, un atribut. prin urmare apartine celui care o afirma si nu celui caruia i se aplica. eventual "ne-atei nemernici".

    ce chestii de prost gust. cata Evaluare!

    cred ca nu merita comentarii

  40. :))))))))))))
    maestre care-ai comentat adineauri, mata ai citit insemnarea inainte?
    si daca ai citit si zici ca nu merita comentarii, la ce-ai mai dat cu mucii-n fasole?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s