cu ce ma jucam in copilarie

am primit o leapşă de la cezar paul bădescu. o onorez cam cu întîrziere (că mă cam strînge timpul zilele astea), dar cu mare drag.
 
jucatul în copilărie era o
schizofrenie întreagă. jucatul afară şi jucatul în
casă nu se potriveau de nici un fel.
afară era leapşa (cel
mai adesea, ‘pe ouate’), era ţară-ţară-vrem-ostaşi (două
cordoane dintr-un număr egal de inşi, faţă în faţă;
‘ţară, ţară, vrem ostaşi’, zbiera un grup. ‘pe cine?’ răcnea cu
inima cît un purice grupul celălalt. ‘pe cutărescu!’ şi
cutărescu trebuia să-şi ia avînt şi să încerce să
rupă cordonul de ostaşi din armata adversă; dacă reuşea, se
întorcea în ţara lui cu un ostaş advers la alegere;
dacă nu, se făcea expat, ca să zic aşa), era ‘faţea’
(de-a v-aţi ascunselea, desigur, dar încearcă să le spui
asta lu’ petrică şi lu’ mugurel, că te ignorau ca pe un gîndac
de colorado), era ‘calupuri’ (se stivuiau, după o metodă
progresiv aritmetică, nişte ‘cartonaşe’ – feţe de cutii de
chibrituri decupate – pe care, de la distanţă, trebuia să le
razi cu calupuri de smoală desprinse din asflatul care era şi pe
vremea aia la fel de bun ca şi pe vremea asta), era alergatul
de nebuni în jurul blocului, care ajunge primul sau care
rezistă mai mult (cînd în spatele blocului a apărut şi
un ‘buzunar’ de nisip, asta a fost! am organizat o olimpiadă!
săritură în lungime, aruncat cu calupul, alergare viteză,
alergare rezistenţă. am pus afişe, ghirlande de hîrtie,
baloane, am pictat diplome şi am împărţit vaze pe post de
cupe. nu eu. noi.).
în casă, datul din
copite care-mi ţinea nivelul de endorfine la un nivel acceptabil
social dispărea ca şi cînd n-ar fi fost. în casă era
joaca nesfîrşită cu cărţile din bibliotecă
(aranjatul, răsfoitul, cititul, mutatul de pe un raft pe altul, pe
mărimi, pe autori, alfabetic, pe teme, pe teme-şi-autori, pe
români-şi-străini, pe beletristică-nonbeletristică), erau
diverse tipare (numerice, geometrice, combinate) de observat,
de memorat (tiparele covoarelor, ale mozaicului din baie, ale feţelor
de masă, ale dungilor din lemn, de pe tocurile geamurilor, de pe
perdele, de pe blogurile lămpii, de pe ramele tablourilor, din
faldurile celor trei graţii de pe perete) sau de speriat (de fapt,
de speriat era lipsa tiparelor clare; am crescut cu o scîndură
în laterala patului îmbrăcată într-o tapiţerie
brodată cu un nontipar care îmi provoca pavor cu ochii
deschişi de cîte ori trebuia să mă culc pe lumină cu nasul
la el.
în casă erau infinitele rostiri
în gînd ale cuvintelor în sens invers (srevni)
şi gruparea literelor două cîte două obligatoriu
într-o mulţime pară, de care n-am scăpat nici pînă în
ziua de azi (nu că de multe altele aş fi scăpat 😀 ). în
casă erau alfabetele depistate (scrierea runică, descoperită
într-un jules verne, din care mai ştiu şi azi nişte litere)
sau inventate (pe asta, în mod cu totul excepţional, am
extins-o în afara casei. fiind pînă în ziua de azi
o treabă hush-hush, tot ce pot să vă destăinui este că,
dintr-un grup de trei (prichindei), eu eram 411, că toţi aveam cîte
două cifre identice în coadă, că nici unul dintre ceilalţi
doi nu s-a lămurit vreodată de ce şi că pînă în ziua
de azi păstrez credinţă numărului 411, sau el mie, căci de cîte
ori e nevoie, de dragul unei anume retorici, să rostesc un număr la
întîmplare, el şi numai el îmi răsare pe buze –
desigur însă, în variantă srevni: 114).
în casă era minunata joacă de-a
mnemotehnica – dacă auziţi pe cineva vreodată recitînd
‘tălpi, lacune desecate / cu bine, raniţă de tobă…’, să ştiţi
că nu e nici un dadaism, sînt primele 19 cifre ale numărului
pi – căci prefer să nu mă fac de basme şi cu restul de 21. (din
nenorocire, în enciclopedia matematică pe care o ştergeam de
praf de cîteva ori pe an nu părea să existe nici o înşiruire
mai lungă de 41 de cifre, ceea ce mi-a produs o frustrare cumplită
pen’că mi-a stricat minunata joacă în care tocmai mă
avîntasem.)
în casă erau analizele
gramaticale
– da, dom’le, recunosc, îmi petreceam
timpu’ liber din propria-mi voinţă subliniind predicatele,
încercuind cuvintele de legătură, împărţind frazele
în propoziţii şi analizînd totul pînă la punctul
final. dar să ştiţi că aveam şi vacanţe de vară cînd îmi
plăcea să iau la rînd problemele din culegerea de mate. poate
pentru că n-am avut nici o boală a copilăriei, trebuia să
compensez cu ceva.
liste nesfîrşite,
catalogări, numerotări, intranumerotări, ordonări şi reordonări,
toate erau în casă.
a, şi mai erau astea:
 
 
(şi, fiindcă am jurat că nu mai dau lepşe, o omor şi pe asta aici.   circulă ea şi fără brînci de la mine)
Anunțuri

21 comentarii

  1. hihihi,genial!!
    cate constante si numaratori imi umpleau si mie timpul si mintea :)))

  2. …si eu care in naivitatea mea credeam ca numai "noi" ne jucam de-a olimpiada (cu accent pe gimnastica, in cazul de fata. sol pe iarba, barna pe banca, sarituri peste un scaun. paralele lipsa, ca "bara fixa" de la vita de vie era prea sus).

    dar asta cu gramatica in timpul liber… sa stii ca marturisirea cere curaj! 🙂 parintii insa tre’ sa-ti fi fost in extaz…

  3. Aoleu ce-am râs când am ajuns la pavor. Şi eu aveam dintr-astea, dar nu ştiam că e de joacă.

    FUCKING MARRY ME NOW.

  4. mi-a placut :)))))))

  5. @colturi – bine-ai venit pe aici!

    @explorish – aaa, iata ca uitasem bara fixa de la batatorul de covoare! da’ eu nu puteam, ca trebuia sa ma uit in sus, si cerul liber deasupra capului meu e teroare curata 😦

    @stingo: just a sec!

    @shalimar: bine-ai revenit!

  6. @explorish: no ecstasy for mom! :)))

    acu’, serios vorbind, se bucura ea mama, da’ numai cu juma’ de gura… 😀

  7. ce m-as mai jucaaaaa iar!

    hai p-afar’!

  8. Va bagati la un Fort Boyard?

  9. @puck: eee…

    @alexedi: mi-e teama ca fort boyard depaseste nevoia mea de endorfine :)))

  10. wow.

  11. si mie imi placeau analizele, si inca mai imi plac 🙂 la mate eram cam bata, asa ca inventam cuvinte cu frati-miu si le intorceam pe toate fetzele.Batatoru ca batatoru, dar in boxa blocului n-ai gasit nimic? :))

  12. Eram innebunita dupa "tara- tara- vrem ostasi", iar jocurile tale din casa, traznet! Excelent!

  13. @lullaby: adevar graiesti :))

    @tuvia: boxa era mereu incuiata :(( (desi, daca ma gindesc bine, nici nu stiu daca as fi indraznit sa cobor acolo. pe vremea cind locuiam la curte (pina pe la 7 ani) aveam un mort in pivnita… 😀 )

    @acadeaua: este ca era un superjoc ala cu tara, tara? de atunci n-am mai vazut niciodata copii jucindu-se asta! :((((

  14. nimeni nu colora carti de colorat?

  15. mie imi placea sa ma joc de-a razboiul… ne faceam cazemate, adunam munitie si ne faceam tot felul de rezerve… iar partea cea mai interesanta… cand il spionam pe frati-miu care era in tabara adversa… o micuta mata hari? :))))))))

  16. Dar, ce va opreste sa va jucati? Da-i naibiului pe ceilalti! Nu mai pot eu de oftica, de ce zice lumea ca ma joc in nisip cu lopetele la 18 ani. Si ce daca? HAI SA NE JUCAM!!!

  17. extraordinar, vidal! ce-mi placeeee, asa tare incat preiau leapsa de bunavoie. 😀

  18. (pai, sa stii ca ma gindisem si la tine… 😀 – asa ca pune mina si scrie.)

  19. imediat. deocamdata ma duc sa ma joc prinselea cu niste facturi. de-a v-ati ascunselea n-a mers, m-au gasit ale naibii. 😀

    zi faina!

  20. Sa inteleg ca gata – s-a dus copilaria, s-au dus cu jocurile? Pai eu si aseara am fost in parc sa ma joc. Am jucat sah cu pensionarii, carti cu "echipa speciala" (alcatuita din 1 bucata femeie de serviciu la un liceu din Timisoara, una bucata sot femeie de serviciu si una bucata fost domiciliat la penitenciarul din Timisoara, care era in cautarea unui leu de o vodca) si nu in ultimul rand prinsa cu Grig. Grig e o o javra, fosta comunitara, adoptata de "echipa speciala". Nici acum nu-mi explic de ce Grig moldovean? Si daca este, cum a ajuns javra la Timisoara?

  21. si eu faceam desene de-astea, doar ca aveam alte patternuri:)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s