fructele miniei

jurnalistul cristian tudor popescu – ctp – a
venit la realitatea tv ca sa mă
convingă de faptul că preşedintele a greşit (ceea ce ştiam). n-am nici un dubiu
că preşedintele – pe atunci suspendat – băsescu a fost mîrlan pînă-n dinţi
cînd, în conversaţia particulară cu nevasta lui, a numit-o
‘ţigancă
împuţită’ pe jurnalista andreea pană, trimisă pe teren la adunat suculenţe
neoficiale. asta după ce fusese de-a dreptul penal luîndu-i telefonul din mînă
şi băgîndu-l în buzunar ca să nu mai fie filmat

‘fata îşi făcea doar
meseria’
, spune ctp.

se întrerupe şi
comentează: ‘vedeţi? şi eu am vorbit urît acum la adresa ei, am spus fata, în
loc să spun domnişoara sau jurnalista. din automatism. dar eu nu sînt
preşedinte’


eeee… ce
frumoase sînt lucrurile cînd eşti mare maestru în sofisme… deci ctp are voie
să aibă automatisme pentru că nu e preşedinte de ţară. … întîmplător, ctp se consideră
– şi chiar este, în mare măsură (sic!) – meşter de cuvinte. ceea ce nu e deloc,
dar deloc, o circumstanţă atenuantă cînd vine vorba de automatisme…
(lăsînd la o parte detaliul că ctp se afla în calitate oficială, într-o emisiune tv, nu în vreo discuţie particulară cu  vreo amantă.)
 
 
(poftim? n-are amante? şi? am zis eu că are?)
 

 
turcescu are
dreptate, cred eu, cînd spune
nu cred în jurnalistul ăsta de tip nou, care filmează absolut orice cu
telefonul mobil
etc. etc.
andreea pană ieşise la vînătoare, nici mai mult, nici mai
puţin.
 
’colegii noştri care se duc în teren şi fac faţă la tot
felul de inşi agresivi’
şi încasează bătăi şi se întorc cu aparatele sparte…
etc. etc., spune ctp.

întrebarea care mai trebuie pusă este cîţi dintre aceşti colegi
sînt trimişi pe teren cu consemnul ‘nu te-ntorci fără poză!’ – nu ştiu unde
anume, în propoziţia asta, mai încape ‘dacă subiectul nu vrea să fie
pozat/filmat/futut la icre, îl laşi în pace, pentru că aşa e regula
jurnalistică’
.

nu, nu mai încape. ştiu. m-am plimbat pe aleea asta. ultima
imagine pe care am obţinut-o jumătate cu forţa, jumătate pe şest a fost la o
înmormîntare. după asta am început să mă întreb ce naiba se întîmplă, vorba
poetului, cu mine, cu noi.

în presa română nu se respectă regula jurnalistică a
respectării. a respectării intimităţii şi demnităţii umane, desigur. în presa
evoluată, de pe-afară, se evită filmarea/pozarea în gros plan a rudelor
disperate adunate în jurul unui mort. la noi, dacă vii cu poza asta, eşti erou
cin’şpe minute şi produsul tău apare
pe pagina întîi, pentru că e tare şi se vinde. lucruri care, ştie oricine
pe-afară, acumulează resentimente. la noi nu s-au studiat decît efectele asupra
ratingului. efectele asupra mîniei latente ies la iveală acum, nestudiate la
timp.

nu zici că
agresiunea este forma de protest neevoluat a celor care nu ştiu să spună ‘nene,
scoate-mi telefonul/blitzul/microfonul ăla din cur… te rog frumos’?

ctp continuă să insiste că ‘problema e să nu ajungem să
ne dăm în cap!’
… violenţa insistenţei
nu există pentru el. violenţa de limbaj nu pare să-l intereseze. nu pare să
sesizeze legătura directă dintre astea două. dintre insistenţă şi limbaj pe de
o parte şi datul în cap pe de altă parte.
 
dar jurnalista avea voie să-l filmeze pe
preşedinte într-o acţiune privată, la cumpărături? întreabă turcescu.
avea, bineînţeles că avea voie! şi cum era să rateze o asemenea ocazie!
exclamă ctp nevenindu-i să creadă că este întrebat una ca asta.
preşedintele trebuia, spune el, să-i ceară politicos şi oficial să nu-l mai filmeze, dacă voia să nu mai fie filmat. exact cum a făcut el, ctp, în avionul în care o doamnă îl filma pe ascuns: ‘m-am dus la ea şi am întrebat-o <de ce faceţi asta?>… şi i-am explicat că nu are voie să mă filmeze fără acordul meu…’
mi se pare că pentru un meşter al cuvintelor ctp îşi permite cam multe autocontradicţii într-un interval de timp foarte îngust.


ctp continuă să insiste că preşedintele trebuia să i se adreseze politicos jurnalistei
andreea pană (lucru la care subscriu fără nici o rezervă), explicîndu-i că nu
doreşte să fie filmat. e la cumpărături şi e dreptul lui să nu fie filmat dacă
nu doreşte.

e adevărat că
emisiunea a început cu ctp insistînd că el a văzut filmarea.

după care apare
filmarea, în care se vede şi se aude clar începutul de dialog, frumos şi
politicos, şi cum preşedintele spune calm şi clar că nu, nu doreşte să fie
filmat, pentru că e la cumpărături…

 

p.s.: ar fi ideal dacă nu s-ar obosi nimeni să bată la porţi deschise comentîndu-mi aici că da, dar uite ce mîrlan a fost preşedintele cînd a numit-o aşa şi pe dincolo (cu asta am început însemnarea totuşi…) şi ce penal a fost preşedintele cînd i-a luat telefonul (cu asta am continuat însemnarea, aveţi milă…)
Anunțuri

9 comentarii

  1. da, dar uite ce mîrlan a fost preşedintele cînd a numit-o aşa şi pe dincolo…

    pardon, nu asta vroiam sa spun.
    sa mai incercam o data.
    in primul rind sa nu ne facem iluzii. “presa de afara”. fara a face o teorie exhaustiva – anglia – tara presei. acolo s-a inventat, acolo a crescut, acolo etc. daca il intrebi pe cetateanul normal din anglia daca citeste the sun te scuipa in ochi. si se vinde. cu tiraje care rivalizeaza sau bat (nu mai tin minte cifrele, da cred ca se gasesc pe net daca te intereseaza cu adevarat) cu independent sau guardian. sa nu uitam ca iubita printesa ca sa scape de fotografi a “preferat” sa intre intr-un zid. si baietii de pe motocicleta nu tin minte sa fi intrat macar proces, iar tatal celui care era cu printesa e baiat bazat si are bani de cheltuit.
    e un “trend” mondial (da, si blogurile, inclusiv al meu, intra aici) in care presa expune intimitati – incepind cu preferinte culinare, ajungind la casnicii ratate si freze pubiene. ultima tendinta este cea de a expune vieti normale (de ex: emisiuni ca big brother sau cheaters). fac si astea audienta, dar audienta mai mare o fac notorietatile – muzicale, fotbalistice, politice sau sexsoase (astea si cu poze decoltate musai). in general s-a statutat in lumea jurnalistica ideea de spatiu public si privat. granitele nu sunt clare si limpezi, dar asta este punctul de reper. adica esti in spatiu public te lasi pozat si asaltat de omuleti care iti pun microfonul in gura. astia sunt ca reclamele de la inceput de film la cinematograf, n-ai cum sa le ocolesti, daca vrei sa vezi filmul induri, pe timpul tau, 20 de minute de reclame. treci in spatiu privat iti ridici fustele si dai drumul la sprit si la orgie. iesi pe strada machiat si cu zimbetul pe buze sau cum vrei tu sa apari la televizor – rupt in cur si cu cearcane. pe strada faci cum vrea pr-ul tau. daca te recunoaste lumea pe strada si n-ai pr esti un bou sau peste citeva luni nu te mai recunoaste nimeni. ca asa e-n tenis. peste tot in lume ziaristii sunt agresivi in spatiul public si in privat li s-au spart zeci de camere, au luat zeci de pumni in gura si n-au cistigat nici un proces (ca regula ca n-oi sti eu toate spetele).
    alta discutie este care persoana este bun public si care e bun privat. in categoria asta intra, nu ride ca or fi si printre ei baieti de treaba care n-au chef de presa si curve, vor doar sa bage gol si sa alerge, fotbalistii, actorii, muzicienii, modelele cu tite de plastic, vedetele tv, si in ultima vreme au intrat chiar si scriitorii in categoria asta. niste baieti s-au prins ca daca scrie de tine la gazeta ca actor vinzi mai multe bilete, ca fotbalist mai multe tricouri cu numele tau pe ele, ca scriitor mai multe carti, ca menestrel mai multe cd-uri. si un joc de-a soarecele si pisica: mai baieti scrieti de mine da cind am chef. la fel ca si cu nevasta: cind am eu chef, daca am bere sau meci trebuie sa intelegi. pr-ul intensiv practicat de manageri si cei din spatele vedetelor a facut ca si aceasta categorie sa nu mai aiba nici un cuvint de spus in apararea propriei intimitati. nu cred ca e cinstit, dar e o stare de fapt. tu vrei sa fii doar un bun meserias (sa dai goluri, sa il interpretezi pe hamlet mai bine) si trebuie sa-i suporti pe cei care te intreaba la ce virsta ti-ai pierdut virginitatea. tu vrei sa-ti faci bine meseria pe care o iubesti si unde ai ceva de spus si pentru ca meseria ta e in lumina reflectoarelor trebuie sa ii suporti pe toti. aici cred ca e o zona in care poti discuta tare mult. si nu am raspunsuri, doar zeci de intrebari.

  2. si sa-mi termin ideea ca nu ma lasasi sa spun pina la capat

    cind singur te pui in fruntea unei natii gata. ti-ai cam pierdut viata privata. (si hai sa nu ne facem nici o iluzie ca baselu chiar era la cumparaturi, ilici nici acum cind e un simplu parlamentar tot nu-si impinge singur caruciorul la cora; sa nu credem ca baselu se duce la mol sa vada ce costum a mai bagat ca are summit si nu are ceva noua sa se imbrace, si nici ca le plateste pe astea din saler). in clipa in care ocupi o functie publica (si afara si la privati e cam ca in comunism – fara sprit si amante pe fata ca te zboara – iar la suprafata, indiferent cit de veros esti, notiunea de bisnis etic e la mare pret ca altfel pica vinzarile) o reprezinti. si ii dau dreptate ctp-ului. poate sa spuna cite prostii vrea el, sa se contrazica (ceea ce face de multe ori) din cinci in cinci minute. el e un pirlit de ziarist care daca nu face show, sau spune prea multe aberatii devine din gurul presei un cristoiu pe care nu-l mai baga nimeni in seama si simte la saler (sau la dividende). sau alege tactica ailalta: spune-le ce vor ca asa te cumpara mai bine. (treaba lui, ca de fapt nici nu l-am mai auzt de multa vreme)
    baselu e alta treaba. e o institutie. e o lege. pai tocmai asta e problema in romanica. cu legile si institutile. nu stii – legile – cind se aplica si cind nu, nu stii – institutiile – cind trebuie respectate si cind sunt doar ghisee la care se face piata si se fura la cintar .

    na ca ma pornii. scuze. da daca pe la mine nu scriu de politica si societate si pareri despre lumea inconjuratoare sa mazgalesc la altii.

  3. si fix azi ti-am descoperit si citit (nu tot) blogul. :))

    nu te contrazic cu absolut nimic. ca n-am cu ce. dar am o precizare de facut: ‘pe-afara’, presa de scandal este foarte bine delimitata de presa de informatie. nici un jurnalist de la o publicatie serioasa nu-si va permite sa faca un material de tabloid. la noi jurnalistii de presa declarata serioasa fac tabloidisme fara nici o rusine si te scuipa in ochi daca le spui asta. mi se pare o diferenta majora, care schimba complet perspectiva.

  4. (a, si aia cu expunerea intimitatilor… pai, daca eu, de exemplu, expun intimitatile mele personale, numai ale mele, se cheama ca am plecat deja din subiect. nu? 🙂 )

  5. nu trebuie chiar tot, ca ma rusinez, noi aici discutam chestii serioase.

    da, asta si asta este una dintre probleme unei tari care se asaza ca nu s-a feliat. in piata, in centre de interes, in clase sociale (chiar daca suna cam marxist, da termenul functioneaza). si de aici apar fumurile alea gretoase care ne enerveaza pe toti la un moment sau altul.

    altfel
    la fel cum institutia vorbeste cu cetateanu, nu conteaza cit de mare e impozitul pe care il varsa – un ron sau un milion de roni, la fel si reprezentantul institutiei nu e interesat de la ce publicatie vine ziaristul – ca e cu tite pe prima pagina sau e dilema.
    ca am vazut pe net filmarea. nu am nici o problema cu ce i-a spus nevestei in masina. mie mi se pare deplasat gestul facut in parcarea din fata magazinului. asta asa ca sa ma pozitionez.
    o seara buna ca mi-au amortit degetele

  6. ps: si mie mi se pare de fapt interesanta tema cu privat si public, unde incepe si unde se termina dreptul jurnalistului de a pune intrebari si a lua poze. de a ti se baga in suflet. cit e pr si cit e minciuna care a devenit standard de perceptie. jocul dublu al publicatiilor imunde de a lauda in pagina trei pe unul ca e smecher si are o amanta si a-l blama in pagina 5 pe altul pentru acelasi lucru. la fel si in politica. la fel si in cronicile de carte/film/restaurante/detergenti platite si neetichetate cu p. de-aia m-am ambalat. asta chiar mi se pare o tema mult mai interesanta decit acest incident penibil

  7. si mie mi se pare la fel. tema.

    du-te, dom’le, si odihneste-ti degetele alea, ca sa mai vii si sa mai scrii.

  8. Zambind, admirand, respectand… comentez si eu spunand ca ultimele doua zile au fost marcate de comentarii de genul : "Ba, e alba". "Nu, ma, e alba". Asta apropo de cei care intra-n blogul tau si-ti spun : "Ba, Base a gresit". Eu spun : "Da, a gresit". El revine : "De ce nu accepti ca a gresit?"
    No, incepe sa devina obositor!

  9. Sterge doua din comentarii, nu stiu ce s-a intamplat, eu apasai o singura data "trimite". A intrat Necuratul in bloguri


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s