strange day

azi a fost o zi ciudată. o jumătate din ea mi-am petrecut-o frecînd menta, vaitîndu-mă de-o durere de cap, ca tot poporul frecător de mentă, şi căscînd gura la televizor. ca tot poporul. în pofida faptului că sînt sufăr de workahoolism şi sînt în întîrziere cu o traducere. pardon, cu o adaptare… dar să nu anticipăm…

îmi pare rău, îmi pare sincer rău, îmi pare rău din tot sufletul, dar NU mă pot duce la vot să susţin noricile, vadimii şi voiculeştii din parlament, nununununu!
aici este cronologia amănunţită a zilei
iar aici este o opinie foarte intens coincidentă cu a mea (da, dom’le, ştiu că-i pleonastic, dar ‘care coincide cu a mea’ nu mi s-a părut suficient de ilustrativ). la ce bun să mai scriu şi eu pe subiect, cînd s-a tot scris toată ziua? la ce bun să mă mai enervez aiurea pe cristian tudor popescu, care la ora 15 cataloghează ieşirea în piaţă întru susţinerea lui băsescu drept un act de curaj, pe care nu-l poate atribui neanderthalienilor de bloggeri care se ascund în dosul monitoarelor, pentru ca la ora 19 să spere că preşedintele le va cere adunaţilor în piaţă să plece acasă întru binele şi triumful democraţiei şi-al ordinii fireşti a lucrurilor? la ce bun să mă mai distrez cu preţioasele ridicole, nea zglobiul şi tanti ţîfnoasa, mai cunoscuţi sub numele de cozmin guşă şi lavinia şandru? (tanti asta are nişte păreri atîîîîît de clare şi de pătrate despre ce e bine şi ce nu, ce e drept şi ce e strîmb, despre care e adevărul şi cît de tîmpiţi sînt ceilalţi, încît mă mir că mai respirăm pe lîngă ea. ar trebui să picăm toţi morţi sau cel puţin să tăcem cu toţii, că tot nu ştim nimicuţa.) 
 
ceva mai spre seară am făcut clătite. n-am mai făcut în viaţa mea. very strange.
înainte de asta, am plantat o aloe aristata în niţel pietriş cu păr de cîine, pietriş fără păr de cîine, sfărîmături de marmură şi pămînt adunat prin bunăvoinţa (ba chiar prin munca fizică) a cuiva drag, căruia nu-i dau pseudonimul aici, că nu ştiu dacă vrea. deşi ar merita. e o aloe fără rădăcină, care zace din ianuarie trîntită pe o farfurie, cu capătul acoperit cu două linguri de nisip. de-atunci a făcut şi pui… very, very strange!
 
cam în acelaşi timp pe cînd turnam în tigaie amestecul de ouă, făină integrală, lapte şi tărîţe (da, dom’le, am făcut clătite cu tărîţe şi patru inşi plus un cîine s-au lins pe toate degetele!), un domn bine, de înălţime medie spre mică, cu mînuţe şi picioruţe mititele, cam poloboc de felul lui, hrănit cu mult rahat, a insistat pe un sait că n-am tradus io, nu, io doar am adaptat traducerea altcuiva, care probabil o fi fost cam slabă. pen’că eu nu-s în stare să traduc, n-aş putea fi, el nu ştie să am io asemenea abilităţi, rezultă că a fost o maşinaţiune la mijloc, premiul nu mi se cuvine, tovarăşi, cetăţeni, moncher, ieste o manevră!
şi a insistat îndelung, nu orişicum… din păcate îmi sună nişte bip-uri în cap de cîte ori vreau să încep vreo frază drept răspuns la adresa acestui nene, aşadar nu vă pot povesti mai departe, deşi pe cuvînt că din dialogul original am exclus orice ocazie de bipuire.
pisoiul e încă bine. în rest, very strange day indeed…
Anunțuri

10 comentarii

  1. is it a bird? is it a plane? no, it is a vidal! (atata timp cat zbori cu farfuria de clatite intinsa IN si nu PE fata, eu pregatesc loc pt aterizare :))

  2. it’s not a plane, it’s an ufb!
    (unauthorized flying blogger)
    shoot it off the sky!!!

  3. Clatita rules! Celelalte, cu tot cu basesti, voiculesti, vacaroi si vadimi, trec pe langa mine zbarrrr! Se poate trai si fara sa-ti pese cine e presedinte? Cam da, bag sama. Ca si daca-ti pasa, si daca nu, ei tot te… hm… traduc, ca sa fiu mai ontopic.

  4. Jos preşedintele! Jos parlamentul!

    Sus clătitele!

    (Moamă, ce poftă mi-ai făcut. Deci eu vreau clătite acuma.)

    Despre ce premiu e vorba?

  5. draga vidal, daca imi dai o clatit si mie, ma fac purtatorul tua de cuvant, ca stii ca eu nu am o problema cu bip-urile in exprimare.

    pe de alta parte, este vorba de aloe, am inteles, aristata, am inteles, dar e vera sau nu? :))

    si sa stii ca mie mi-esti drag si cu si fara premiu!!!

  6. vai, stingo, in ce dispozitie vorbareata esti, nu-mi vine-a crede si-mi creste inima ca un cozonac! de la pofta de clatite ti se trage? pai, sa-ti mai fac pofte s-altadata!

  7. Departishor, sa-ti trimit paravion? sau, pentru declaratia aia, sa zbor io ca superman, cu farfuria de clatite intinsa-n fata? :)))

  8. cine e, mă, ăla?? polobocul vorbitor? >:|

  9. cam asa, mackule… veche cunostinta comuna.

  10. Totusi dupa 17 ani putem spune ca avem suficienta experienta astfel incat sa comparam anumite evenimente care s-au intamplat dupa `89. Astfel daca in primele luni de dupa decembrie 1989 era la moda calificativul „GOLAN”, de ce nu am putea lansa acum un alt apelativ, „TIGAN(CA) IMPUTIT(A)”a carui sens, modificat fata de cel initial sa-i dea posesorului biletul de apartenenta la un anumit grup. Daca cei care in `90 erau impotriva lui Iliescu erau „GOLANII” vremurilor de atunci , ”TIGANII IMPUTITI” pot fi contestatarii vremurilor de acum.

    Putem face si o alta paralela, intre ceea ce se intampla in anii `90 si intre ceea ce urmarim in prezent. Daca Iliescu i se adresa unui ziarist obraznic, viitor primar al Constantei, cu apelativul „mai animalule”, Basescu a ajuns la concluzia ca trebuie sa fie mai explicit, iar formula preferata in 2007 este „mai pasarica”. Amandoi politicienii in situatii similare au reactionat asemanator, mi se pare si normal doar formarea lor s-a intamplat in aceeasi epoca „de aur” a poporului roman.

    leopold-pascalopol.weblog.ro


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s