deznadejdi

am tot promis că zic de ishiguro după ce-l termin şi l-am terminat acum trei zile. trei zile m-am gîndit, acum zic: vai de capul meu ce carte! vai mie ce mi-a plăcut! na.
şi cică sefeul nu-i literatură. da’ ce mama dumnealui e?
cred că-i cea mai deznădăjduită carte pe care am citit-o vreodată.
complet lipsită de speranţă, cum îmi place mie să-mi scriu cărţile şi
mi se reproşează asta. şi nu mi se reproşează că-i fac rău cititorului,
ci că-i fac rău prozei. n-am înţeles niciodată de ce lipsa de speranţă
ar strica proza. cu ce e cartea lui ishiguro mai slabă fiindcă-i
lipsită de speranţă? ce-ar fi cartea lui ishiguro dacă n-ar fi lipsită de speranţă?
nimic n-ar fi.
 
 
m-am apucat de ea în vacanţă, la doi mai, şi doar fiindcă nu mai
aveam altceva de citit, altfel n-aş fi început-o. că tocmai terminasem viaţa lui pi
şi nu reuşeam să mai citesc nimic din cauza ei. adică pi e una dintre
cărţile acelea de care nu te mai poţi dezlipi o vreme după ce ai
terminat-o. (cît mă enervează că redactoraşii de la humanitas n-au
citit-o, dar s-au apucat să scrie pe coperta ei chestioare
aproximative… ca la humanitas, n-am pretenţii.)
acum, terminîndu-l pe ishiguro, mi-am reamintit viaţa lui pi şi mi-am dat seama că are şi ea, cartea aia, deznădejdea ei.
o fi vreun curent pe la mine prin bibliotecă.
cică ‘adevărul nu trebuie spus gol, ci în cămaşă’. proverb
chinezesc care i s-ar potrivi cărţii lui martell dacă s-ar referi
amîndouă la aceeaşi motivaţie a nespunerii adevărului. dar adevărul în
cămaşă chinezesc e delicat, pe cînd adevărul zoologizat martelian e
deznădăjduit. e dovada lipsei de speranţă. pe care ţi-o provoacă
adevărul despre cei din jur.
acum nu mai pot citi altceva din cauza lui ishiguro. şi tot aşa.
îmi poate sugera cineva o următoare carte din cauza căreia să nu mai
pot citi altceva după ce o termin?
 
Anunțuri

8 comentarii

  1. ca tot vorbeste lumea de barrico, you might also try „ocean,mare”. parerea mea:)

  2. salman rushdie citisi? ca eu nu mai pot citi altceva dupa el. toate mi se par slabute si fara plot, fara cuvinte, fara continut.

  3. Dar e tradus OK Ishiguro? Sună bine în română? Fiindcă eu am o problemă în ultima vreme… Citesc ori cărţi româneşti, ori direct în engleză. Dar aici n-o să am de ales…

    Haha. La „Life of Pi”, ăştia de la Humanitas scriu pe copertă: „Mai mult, Pi imprumuta de la Seherezada arta povestirii pentru a i se face util tigrului, dupa ce acesta ii infuleca pe ceilalti pasageri din barca.” (la asta te refereai?)

    Like, wtf?!?

  4. Incearca „Novecento” a lui Alessandro Baricco, ca nu-i mare si o citesti in 2-3 ore, n-o mai lasi din mina pina n-o termini. are asa, o vraja.

    Am citit si eu „Sa nu ma parasesti”, auzisem de ea de pe blog de la tine. Cu inima grea se citeste cartea aia. Inca ma urmareste.

  5. pai, multam de recomandari, isa (ce ma bucur ca ti-a placut si tie!) si april. ma apuc intii de novecento, daca e mai mic, si topai dupa aia la rushdie.
    stingo: lasind la o parte detaliul ca n-au nimerit nici animalele din barca…

  6. stingo: suna binisor, mai ales ca e redactata de radu pavel gheo, care e scriitor el insusi, in definitiv.

  7. „underground” de wladimir makanin. dupa ea nu mai poti citi nici scrie:)
    am sa citesc si eu ishiguro, daca asa zici tu!

  8. pardon, ziceam ca eu n-as mai putea scrie, nu altii. daca as crede asa ceva m-as feri si sa soptesc numele.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s