prelungitor, king kong, cosmopharm

ip doesn’t live here anymore
 
aşadar a venit,
după cum ziceam aici c-o să vină, a venit rds-ul şi mi-a luat ip-ul, ca să zic
aşa. doi puştani care se aşteptau probabil să le pup tălpile, unul agita
steaguri, că au venit să mă scape de conexiunea leneşă şi să mă conecteze (nota
bene
: cu cabluri utp!) la
fibra de prin preajma blocului. unul dintre ei mi-a cerut prelungitor ca sa
bage bormaşina-n priză. cică nu-i dă firma prelungitor. să fii sănătos,
cuconule. îmi venea să-i zic
‘păi, pleacă liniştit şi să te-ntorci să mă
bagi la fibră cînd ţi-o da firma prelungitor. nu mai devreme!’
ne-am boscorodit o vreme, el că nu ştiu ce trebuie să-ndure,
eu că taci, băi, că nu vorbeam cu tine, în fine, politeţuri d-astea fine,
ăstălalt se instalase la biroul meu şi vorbea la mobil cu o fătucă, s-a oprit
la un moment dat şi i-a strigat ăluia să tacă, băi, că eşti în casă la oameni,
ăla a mai boscorodit un pic şi-a plecat cu scaunul. nu de tot, da’ o vreme lungă, de credeam că nu-l mai
aduce, aşa, de-al dracu
, ori
poate, mai ştii, dacă nu-i dă firma prelungitor, în schimb îi dă ferăstrău
electric, o găsi el o priză să-mi lase scaunul olog, deja puneam departe o
bucată din credit ca să plătesc răscumpărarea, şi asta fără să anunţ poliţia,
că poate-mi cer şi ăia şpagă.
cînd colo, a
venit înapoi cu scaunul. neah, nu era stoolnapper. era doar un puşti plictisit
şi sictirit. şi nu sesiza ce nerv optic inflamat aveam eu din cauză de pierdere
ip. sau i se rupea. mă rog. nu-l plăteşte firma să-i stea neruptă. dacă nici
prelungitor nu-i dă, săracul!

 

aşa că n-am
sesizat decît prea tîrziu, după ce-au plecat, că n-au dat jos nici un fir. au
pus noul fir peste alealalte vechi. căci în doi ani de zile de cînd am net pe
rds au venit de vreo trei sau patru ori şi-au tras de-a lungul pereţilor vreo
trei sau patru seturi de căblăroaie. acum arată ca laba lui king kong
agăţîndu-se de apartamentul meu. pe dinăuntru.

iar eu am fibră
optică. undeva pe stradă. mi-e dor de modemul meu, pe care mi l-au luat
samavolnic o dată cu ip-ul. cîteodată mă surprind uitîndu-mă din reflex la
roloboxul de lîngă uşă, şi el nu mai e acolo să clipească vesel din luminiţe –
care luminiţe niciodată în viaţa vieţilor lor n-au stat nesmintit aprinse, era
modemul meu precum casetofoanele alea cu orgă de lumini din care se auzea numai
iahabibi acu’ vreo 15-16 ani.
şi-acum s-a
dus… mă uit la roloboxul ăla trist şi părăsit, care nu mai slujeşte decît ca
treaptă pentru motan în zboru-i avîntat spre televizor, şi mă gîndesc că toată
tinereţea am urît orgile alea de lumini, şi-acum mă vait că nu mai am una.
cănuţă-om-sucit, deh!
 
p.s. ia cineva
multiminerale şi multivitamine de la cosmopharm
? să ridice mîna-n sus cine ştie a ce miros. adică se
deşurubează capacul şi se bagă nasul în cutie. şi mirosul ăla e precum cel
de… de… hai, care ai memorie olfactivă
?
Anunțuri

5 comentarii

  1. ca vitaminele alea de ni le dadeau cand eram mici ? alea cehesti sau bulgaresti, nush . ca o pasta, asa…

  2. ntz. nu miros… a vitamine!

  3. A caca ? A caca de copil mic, mai exact ?

  4. ntz! rece…rece… gheatza!

  5. bai, care nu pricepi ca sterg tot ce nu-i semnat? ca nu-ti trebuie diploma de fizica nucleara, zau!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s