nu

şi după alea două de mai jos ajung acasă şi găsesc alta la fel. de fapt vreo două. despre care renunţ să mai vorbesc. oricum e prea lung şi complicat.
lumea nu mai gîndeşte şi nu mai are principii. 
renunţ şi la acest blog, care nu ştiu cum, peste noapte – poate pentru că, precum în bancul cu oşteanul lui ştefan cel mare care nu mai putea să-i omoare pe turcii care se apropiau fiindcă-i ştia ‘de mici’, precum în bancul ăla, ziceam, nu mai pot să mă feresc de povestiri personale pentru că am căzut în plasa lui ne-cunoaştem-de-aproape-doi-ani-sau-măcar-ne-vedem-des-de-atunci –, s-a transformat într-o langa-langa personală. şi chestiile personale în public nu-mi aduc nimic bun. ori le ţii pentru tine, ori pregăteşte-te să te plesnească peste faţă.
iar mie tocmai mi s-a aplecat de plesnituri.
 
(acu’… probabil că n-o să plec lăsînd ca ultime cuvinte ceva despre cum mi s-a aplecat. mă gîndesc şi mai vedem.)
Anunțuri

12 comentarii

  1. 😦

  2. nuuuuuuuuuuuuuu…

  3. tu gandeste-te si vezi.
    eu sper.
    ca revii la simtzaminte mai bune.

  4. Pfff….nu vreu ! Abia ce ma bucurasem ca am cateva locuri, putine, in care imi place sa vin in fiecare zi. Asta era unul dintre ele .

  5. this is bad baad news

  6. haide tu, nu pleca, ne pare rau de tine!
    poate… te-ai si razgandit intre timp? 😀

  7. Ceee??? Acum, când te-am adăugat şi eu în blogroll (lucru pe care trebuia să-l fac de foarte multă vreme, drept care îmi fac mea culpa)?? Şi cine-mi mai face mie ziua (sau noaptea)?

    Nu pleca, te rööööööööööööööööööööööööög.

    P.S. (Numai lui Dave Gahan i-am mai urlat aşa să nu plece.)

  8. nu, cred ca n-am citit bine. sa ma frec serios la ochi, poate mi s-a parut… 😦 si-apai toti ailalti, care nu si-au propus sa te plesneasca peste fata? 😦

    uf, uf, ce vesti ne dai…

  9. candva tot va trebui s-o faci. de ce nu ar fi acum?

  10. si tu …!

  11. sunt si oameni care stiu sa te aprecieze…si care nu vor sa pleci…

  12. Oare sunt capabil sa-mi infring obisnuinta? Sa-mi dau seama inaintea ta cand te-ai pierdut, cand vei incepe sa te stingi, sa-ti strig „pleaca” inainte sa simt speriat nevoia de a tipa „mai stai” pentru ca tu ai spus „mi-a parut bine de cunostinta”. Ai apus cu adevarat, dar sunt eu prea departe si inca ma amagesc ca te mai vad? Ai citit si paragrafele scrise cu litere mici din contractul bancii? Va trebui sa-ti deschizi o artera pentru a semna? Si nu doar la banca, ci si in restul vietii…
    Si chiar daca am scris la singular, voi intelegeti, nu?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s