la croitoria militara

intru. clienţi, ioc. la o măsuţă, cu multe taburete-n jur, doi croitori şi trei amici, toţi apropiaţi de pensie (dar încă NU acolo). se terminase o partidă de şah. se haleau seminţe de dovleac, se scuipau cojile pe jos (că, la naiba, e mozaic, se mătură uşor) 
croitoru’ meu, foarte îndatoritor, se şi saltă de pe scaun şi zice că se duce sus la nevastă-sa să vadă în ce stadiu e cu lucrul. io mă trag mai spre ieşire şi aştept.
ăia patru rămaşi, scîrţ-trosc-poc seminţe şi lagalagalaga. am aflat, vericule, în sfertul ăla de oră cît am stat acolo, toate misterele şi necunoscutele şi adevărurile fundamentale ale existenţei noastre de azi. am aflat inclusiv că ni s-a schimbat clima de la bombardamentele din irak. adică de-aia. mai aflu şi că ‘ceauşescu a zis întîi să plătească datoria externă, să scape de ăia, şi pe urmă să dea la popor. da’ n-am avut răbdare! l-am omorît! şi uite acum! ai în galantare şi n-ai cu ce cumpăra!’
(dom’le, adică erau patru malaci de bărbaţi încă nepensionaţi, care vineri la ora 4 după-amiaza frecau menta şi spărgeau seminţe (deja la ora aia aveau pe la picioare grămăjoare respectabile din coji) şi se văitau că n-au bani. ce nu e-n regulă în tabloul ăsta???)
 
…cînd au decis să-l sune şi pe nicu să-l cheme la şuetă – că-i vineri seara, dă-o-ncolo, să plece mai devreme dacă n-a terminat –, m-am imaginat petrecînd un frumos şi instructiv weekend pe un taburel de la intrarea în croitoria militară, cu caşcavalul topindu-se în punga proptită lîngă perete, cu pantalonii lăsîndu-mi-se încet-încet de pe burta tot mai goală, cu capu’ proptit visător în fereastră şi cu o stare din ce în ce mai alterată a conştiinţei, de care s-ar fi mîndrit însuşi castaneda.
şi cu multe, multe revelaţii copleşindu-mă, acoperindu-mă, straturi peste straturi ca frunzele moarte pe cadavrul debarcat clandestin în mijlocul pădurii, pînă ce vor rămîne de mine doar nişte oscioare în haine prăfuite, lîngă o pungă cu caşcaval înverzit. şi-atunci, triumfător, croitorul meu va coborî din susurile lui astrale şi va depune lîngă rămăşiţele mele un teanc de textile frumos cusute.
Anunțuri

3 comentarii

  1. pfuuu, nu e castaneda, e… în ce carte se duce un tip la un moş şi vede două fantome pe scară? toamna bărbaţilor, oare?
    dar imaginea ta uscat în pădure face toţi banii…

  2. si zi asa, mackerelule, te bucurashi la hoitu’ meu uscat, ai?
    :)))))))))))

  3. păi ce, în fiecare zi găseşti un vidal uscat printre frunze? asezonat cu zbîrciogi şi urechiuşe? :))))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s