contractele de publicitate se incheie pe mail

agenţiile de
publicitate n-ar trebui să mai creeze reclame cu text. nu, nene, doar cu
imagini, că_copywriterii noştri sînt doar parţial alfabetizaţi.

cică ‘fiecare
dintre noi, cei care lucrăm la ing, îţi facem o promisiune’
– puteau să renunţe
la ‘fiecare’ ăla şi scăpau, fără să ştie, de dezacord. dă-o-ncolo, nici subiectul
cu predicatul nu eşti în stare să-l… îh…

şi nu se termină
bine, că apare petrom, care-mi zice că are o ofertă de carburanţi ‘mai bună ca
niciodată’
. ca ‚oricînd’, nene, că dacă niciodată n-ai avut carburanţi buni, la
ce te mai omori?

dar mirarea mea mare e cum discută ăştia cu clienţii lor. ăştia care fac reclame. pe mail? cum discută? că prin viu grai nu cred. nu par a şti cine-s ăia cărora le fac reclama, cum îi cheamă pe ei, nene. altă explicaţie n-am cînd aud, în reclama la city financial, vocea din off pronunţînd siti financial – da, dom’le, cu ‘ci’, să mor dacă ştiu în ce limbă e asta, mă tot cuget de-o săptămînă fără folos. sau ailaltă voce, din reclama la golden bräu, care zice cu seninătate… golden brau. că aşa-l citeşte mă-sa pe umlaut. că mă-sa i-a comandat reclama. mai nou, cu löwenbräu, aceeaşi poveste. ba nu aceeaşi, pardon! ăsta citeşte loevănbrau.
broi, puiule, broi, ‘tu-i mă-sa de germană. …
…aaaaa… pardon! măsa, că aşa scrie în culta revistă re:publik. bine, nene, dacă aşa o fi trendu’…
 
după care ‘toată
puterea lu’
… nu ştiu care cif…,
într-un şprei!’
 
ok, deci tre’ să ai un anumit nivel de agramatism, obţinut cu multă muncă şi numeroase diplome, ca să lucrezi în publicitatea românească, băi! nu aşa, orşcum!