la fel. ba nu, si mai confuz!

la tribulaţiile mele lingvistice (vezi însemnarea anterioară) am
primit de la aprilsea un răspuns conform cu ideea mea de moment: cîtă
vreme cel mai recent dicţionar ortografic zice verde, verde să zici şi
tu. că asta-i regula. pe care nişte oameni de meserie – mai bună sau
mai proastă – au stabilit-o – după cum le e meseria. aşa mă gîndeam şi
eu, măricică de aprilie.
pe urmă (re)vine helicea şi-mi zice tot asta – cu adăugirea că ea e ‘mai conformistă’.
ei bine, şi eu. gînd la gînd.

pe urmă revăd Equilibrium şi-mi amintesc ceea ce uitasem.

nu ideea e importantă, ci faptul că îi dăm ascultare.
ok, mare literatură nu-i aici, s-a mai spus de mii de ori, cu alte virgule şi
alte conjuncţii, aceeaşi frază.
(plus că aproape imediat mi-am amintit şi replica aia din Lumini şi umbre, ‘mai bine să greşeşti o dată cu partidul decît să ai dreptate împotriva lui’ – şi totul era să cadă brusc într-un perfect derizoriu.)

(na, că am scris o dată în contra noilor directive…)

riscul acestui fel de spaime e să cazi în extrema opusă. începi să
discuţi (citeşte: să te îndoieşti) orice fel de regulă. începi să te
apropii de haos. te îndepărtezi de Equilibrium pînă în acel punct din
care nu-l mai poţi găsi nicăieri.
şi-atunci?

întrebarea rămîne deschisă.

Reclame