deci?

deci cum scriem? după doom-ul nou? după doom-ul vechi? combinata subalpină? fructele căpşunului, tot aia cu căpşunul? odatăceodatăcu?
clasa-ntîia?
cestiunea trebe studiată intensiv. pot să nu fiu de acord cu tîmpenii flagrante
din doom2, dar o regulă trebuie să am. de pildă, eu nefiind vreun expert lingvist, pot
să greşesc dezaprobînd anumite lucruri din noul doom.
la fel, pot să cad de acord cu diverse noutăţi neştiind că-s spurcate.
şi-atunci? ascult de noii grămătici selectiv? şi după ce criterii fac
selecţia asta?

Anunțuri

9 comentarii

  1. teoretic ar trebui sa te orientezi dupa doom2, desi stiu prea bine ca anumite aspecte iti induc o oarecare stare de nervozitate. in orice caz, un text trebuie sa respecte de la inceput si pana la sfarsit aceeasi norma. daca iti creezi propria norma, trebuie de asemenea s-o aplici fara abatere.
    pana la urma, vidal draga, tu scrii frumos si corect, asa ca te descurci tu cumva :))

  2. mersi, eliceo. regula uniformitatii o aplic intotdeauna. intrebarea e ce regula sa aleg pentru a o folosi uniform…
    iar scrisul meu in blog trece in plan secund: printre altele, imi cistig piinea (ma rog, piinea, cd-urile, viitorul monitor tft, vitaminele pentru mitza-cu-imunitate-mica etc) traducind din romana in romana. iar problema suplimentara este ca mi se permite orice – sau asta sa fie problema fundamentala? va sa zica, e treaba mea ce set de reguli folosesc… na, vidale, descurca-te!

  3. de parca se prinde careva! :))

  4. deci, Vidale, n-as vrea sa fiu in pielea ta. live and let live, sau, ca s-o citez pe colega ta: luom, lom sau loam – cam asta-i.
    Regula (mea) de baza (ar fi, ca nu e, ca nu ma doare – inca – de DOOM): nu se dezaproba nimic din ultima varianta in uz, atit timp cit este ultima.

  5. vidale, eu i-am spus sa nu se duca (vorba unui prieten). descurca-te, fiindca altfel nu se poate. eu stau cu doom 2 in brate, dar eu sunt de felul meu mai conformista. nu-ti place, aplica ce vrei si nu-ti bate capul, fiindca multi stiu, putini cunosc.

  6. rasfoind dum-dum-ul este un exercitiu care aduce a proces de intentie. ce vedem noi acolo_ ca dispare in ortografie semnalarea compunerii unui cuvant; ca se accepta vocale si diftongi „mai inchise”; ca neologismele sunt tratate ca produse in interiorul limbii si nu ca imprumut sau calc. nu cred ca putem judeca dum-dum-ul fara o gramatica scoasa de acelasi colectiv de lingvisti. imi este foarte frica.

  7. a, am uitat. vezi prepozitiile si conjunctiile. ce, cand e de folosit_

  8. trebuie sa recunosc, cu oarecare roseata pe obraji, ca am aceeasi problema. numai ca n-am de ales. halal paradox! mi se cere sa aplic doom 2, dar nu sunt de acord cu unele reguli de acolo. singura solutie care se intrevede e urmatoarea: la work – doom 2, la mine – dupa capul meu

  9. nu, nu, te rog frumos, fara „multi stiu, putini cunosc”/”multi vad, putini pricep” si alte variatii. nu e bine. nu-mi place. nu-mi prieste.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s