cîte am putut să uit!…

iar am ajuns pe blogul atunci
şi mi-am amintit de cărţile copilăriei (mersic, jen!)

CIPI, ACEST PITIC URIAŞ… de cîte ori am citit cărţoiul ăla!
murele, pomana porcului, praful de marit, praful de micşorat…
desenele alea grozave…

ursuleţ şi bălăioara… poveştile contesei de Segur

(oh, era o carte a unei românce… numele ei, canci, numele cărţii, canci, colierul
de… safir? turcoaze? (nu filmul, lăsaţi) cum am putut să uit? (de ce naiba nu uităm dezamăgirile atît de uşor?)

Morcoveaţă (toată copilăria mea am suspectat supa că ar avea oareşce ingrediente…)

Ciopîrţilă

Răzbunarea lui Ionuţ… băăăi…
cum s-a făcut Ionuţ mare şi cuminte…

Fridolin (dacă n-am citit cartea aia de cincizeci de ori, şi tot mă
emoţiona săracu’ şoricar! după vreo 15-20 de citiri am început totuşi,
să mă relaxez la ideea că se termina cu bine…)

Legendele Olimpului – Zeii şi Eroii… (eram as la mitologie!)

poveştile istorice ale lui Almaş

cartea cu poveştile şahului, a lui Sadoveanu

Pluş-Plumb (atît suprarealism într-o carte cică pentru copii n-am mai întîlnit în viaţa
mea!)

O mie şi una de nopţi, alea două volume groase, copertate sănătos

Legendele ţării lui Vam – OH!

evident, evident, Poveşti nemuritoareeee!!! şi Legendele Asiei

o carte cu poveşti chinezeşti – despre care IAR nu-mi amintesc cum se chema

____________

multe dintre ele au rămas şi cărţile copilăriei doi, ca să zic aşa, şi
chiar ale adolescenţei, să nu rîdeţi (sau să rîdeţi, treaba voastră)…

…cînd s-au adăugat:

Paleoastronautică şi alte probleme de logică (am iubit cartea aia! şi cred că
prima proză scurtă SF acolo am citit-o)

Bună seara, domnule profesor

şi

Mici povestiri din viaţa unor oameni mari (oh, cum a călărit Carol
Davila prin noaptea viscolită să-i aducă frumoasei de la bal un buchet
de violete proaspete…)

(oare unde era istorisirea cu Eminescu şi domnul Grămadă? în prima sau în a doua?)

astea două sînt Grigore Băjenaru. pe Cişmigiu et Co. am pus mîna prea
tîrziu, din păcate. mi-a plăcut, evident, dar n-a avut acelaşi gust pe
care l-ar fi avut dacă o citeam mai devreme.

Istoria aia uriaşă a lui Ovidiu Drimba… Am tocit volumul cu ‘antica’…

Atlas de sunete fundamentale – Ştefan Augustin Doinaş; de unde am
aflat eu prima (şi ultima) dată despre poeţii goliarzi. de pildă.

rîdeţi cît vreţi: Atlas ornitologic (băi, ce poze! ce mi-au plăcut tucanii ăia!
şi vrăbiile îmbujorate!)

Nansen!

…cartea aia cu povestiri despre piraţi!

Barnard – o viaţă!

colecţia revistei Magazin de la anul o mie pînă aproape în (acel) prezent, pusă
cap la cap şi legată catastif

şi

colecţia ziarului Universul, de la o mie opt sute şi ceva, pusă cap la
cap şi legat catastif… muierile lovite de trăsnet pe cînd ‘ghileau
rufe la riu’… poveştile de amoare terminate cu vitriol şi otrăviri…
‘doue pisici’ – o poză cu o fetiţă şi mîţa ei, obraz lîngă obraz…
reclamele la ceasuri de buzunar, poţiuni, unguente… sosirea
majestăţii sale nu ştiu unde…

Cireşarii, of course! mie-mi plăcea Tic…

Toţi băieţii sînt răi, toţi băieţii sînt buni – Ovidiu Zotta. cartea
asta, care mi-a fost atît de dragă, a păţit ceva rău şi într-un context
rău. n-am mai găsit-o nicăieri de atunci. poate mă ajută cineva.
de fapt, ce tot scriu eu aici… sînt atîtea cărţi dintre cele de mai
sus care… în fine, nu ştiu ce-au mai păţit şi alea. pe unde s-au dus
şi de ce nu mi-au spus.

eram în tabără la Năvodari. nouă ani spre zece. cu prosopelele sub
braţ, doi cîte cinci, ne întorceam de la plajă. ea, amică proaspătă, nu
prea băgată în seamă: ‘Ştii, pe profesoara noastră am botezat-o
domnişoara microscop, că umblă tot timpul cu microscopul sub braţ…’
banc tare, la zece ani, cînd geniul se concretizează în poreclele date
profesorilor. eu, măgăreşte: ‘Asta-i din Seri albastre‘… s-a uitat
aşa de lung la mine, cu uimirea sinceră a cuiva care nu-şi imaginează
că a mai citit cineva cartea aia răruţă-răruţă. ţin minte şi-acum cum
mi-a zis, între uimire, respect şi umilinţă, ‘Da, e din Seri
albastre…’ adică, ce, io să nu mă dau mare?
Seri albastre… împrumutată de mama de la o colegă, pentru mine,
desigur… mama, care mă ducea la operetă, s-o văd pe Melidoneanca
înfigîndu-şi tocul în pantoful bietului Dorin Teodorescu şi şoptindu-i
printre dinţi ‘dă-ţi drumu’ la voce!’; şi la cinematograf, cînd rulau
lung-metraje de desene animate… A VĂZUT CINEVA PASĂREA DE FOC? îh,
tîmpită întrebare, sigur a văzut multă lume filmul ăla, DAR ÎL ARE
CINEVA? că asta era adevărata întrebare!

Mary Poppins deschide uşa!! – cu un ‘stripe’ alb-galben, tipic englezesc, pe
copertă…

Alice în ţara oglinzii!! ce splendoare! (aia cu ţara minunilor nici pînă-n ziua
de azi n-am citit-o)

Mark Twain, şi gemenii ăia extraordinari… (mi-am dat banii de
buzunat la geamgiu să-mi facă şi mie un set de sticle de-alea de
păstrat amprente…)

şi biografii… muream să citesc biografii de inşi celebri… Edison
– erau nişte broşuri, pot să mă dau cu capul de pereţi, că tot nu-mi
aduc aminte cine le edita.

băi, cum am uitat! Fraţii Grimm!! Andersen!! (sursa gothicului meu incipient…)

turtiţa! turtiţa înfuriată! aia care s-a umflat de furie pînă s-a făcut gogoaşă,
şi ce mîndră era!

(oh, nu, turtiţa era pe diapozitive…)

am uitat pînă şi faptul că mama îmi aducea diapozitive cu poveşti…

şi între timp citeam în draci (şi pe ascuns) Winnetou, muschetarii,
cavalerii pardallian, faustele, regii blestemaţi (a, nu, de regii ăia
m-am apucat mult mai tîrziu… deja acolo nu ne mai jucam de-a vîrşele
papesei şi pumnii de fier ai fostului puşcăriaş care n-a ieşit în viaţa
lui din Germania). ce dezamăgire, după revoluţie, cînd au apărut toate
spanacurile alea paralele cu Winnetou-nu-ştiu-unde şi cu Old
Shatterhand-făcînd-nu-ştiu-ce… apocrife!

Poveşti din nucul meu – !! e prima dată cînd îmi amintesc de cartea
asta! e fantastic ce se întîmplă. nu mai ştiu nimic din ea, nu-mi dau
seama, nu pot, nu văd, am în faţa ochilor nişte palide
ecouri-de-imagini, probabil urmele imaginilor pe care le ‘vedeam’ cînd
citeam cartea asta. altminteri, nimic, dar a fost suficient să-mi
amintesc numele ei, şi mi s-a umplut sufletul! ce straniu…

şi ariciul ăla care s-a dus la dentist (‘şi te rog frumos să-ţi pui
/ ţepelina sus în cui’), şi desenele alea superbe, picturi, opere de
artă, din ce carte erau? DIN CE CARTE?

altă carte românească, cu poveşti ‘din Biharea‘…

…omul de piatră – tot Colin

grofi şi greuceni… în ce carte mai erau şi ăştia?

şi de ce nu le ţin minte, de ce, de ce?

Anunțuri

34 comentarii

  1. Si mie tot Tic imi placea. Si… Victor? Parca el era istetzul gastii.
    Turtitza, da… proiectata pe tavan, de pe diafilm. Si mai erau , pe diafilme… ‘muc cel mic’ imi vine acum in cap.
    Cum era in ‘fata mosului cea cuminte si fata babei cea rea’ proba propusa de fiul de imparat: trebuia sa vina nici imbracata nici dezbracata, nici calare nici pe jos, si…. a treia conditie? n-o mai tin minte… 😦 Toti uitam. Din fericire, din cauza ca invatzam altele, iar daca n-am uita, am lua-o razna.

  2. a, ce păcat! nu că ar fi fost vreo operă de artă coperta aia, dar era atît de simpatetică!… un desen „de basm” în nuanţe vineţii, te vîra urgent în atmosferă

  3. jen, ştiu că ştii. ai zis ceva pe blogul tău… da, n-ai dat nume, dar cred că mă simţeam buricul pămîntului în acel moment, şi-am presupus că despre mine e vorba.
    mersi frumos pentru oferta – toti baietii… nu, nu o vreau cu imprumut, doar dacă o are cineva de vînzare sau o vede pe la un anticariat; altminteri, ar fi prea de tot s-o am şi să n-o mai am IAR. însă cartea cu ariciul… aia musai! trebuie s-o văd neapărat, să-mi amintesc. naiba mai stie ce animale mai erau… dacă eu am ţinut minte ţepelina lu’ ariciu’, ce vrei…

  4. toate panzele sus, de 17 ori!:)
    si guliver, tot asa, la nesfarsit.
    si harap alb ilustrat de val munteanu, tare am mai cautat-o la anticariate, poate o are cineva.

  5. cred ca stiu care era blogul… aveam 3 banuieli, 2 s-au confirmat si una e la 99%. daca o vad vreodata iti zic..

  6. O sa ti le amintesti ( uneori, in cele mai nepotrivite momente ).

  7. uv, te-ai prins… pe trei sferturi. dar al patrulea nu ti-l pot spune, CA N-AM UNDE! daca-ti raseshi blogul!…

  8. pentru ca acum neuronii tai sunt ocupati cu ‘stripe alb galben, tipic englezesc’, si alte alea, observatii de om mare, adicatelea

  9. mi-ai dat o idee

  10. cărţi ce trebuie citite la vremea lor, unele merită recitite cu mintea de acum..

  11. azi o sa ne induiosam cu totii aci pe blog la tine:)

    nici de aici nu reiese daca esti fata sau baiat.:-O

  12. ups vidale, scuze pt. genul atribuit candva! m-am confuzat pe blogul tau. Ne scoti din ceatza?

  13. aa l-ai uitat pe jules vernes! nu se poate sa nu fi citit 🙂

  14. ‘toti baietii sunt buni, toti baietii sunt rai’ am eum si ti-o imprumut – iti dai seama ca pt asta ar trebui sa ne intalnim si sa pierzi anonimitatea (chiar daca eu stiu cine esti..). aia cu ariciul avea cumva si alte animale? ursi, etc? s-ar putea sa o am si eu… mostenire de la mama 🙂

  15. din cartile copilariei mele: Timur si baietii lui (Arkadi Gaidar), Micul indian – o carte care te invata semnificatia penelor sefilor de trib, a semnalelor cu fum, cum se face un cort, cum se face un arc, cum se fac sagetile etc. doar mocasini si cort nu mi-am facut…

  16. povesti din Biharea – nu avea coperta 🙂

  17. Mido: nici flaminda nici satula

  18. pasărea de foc spaţială!!! oh, vidal… de-am face rost de ea…

  19. cartea aia cu aricuil o aveam si eu!!! si nu o mai am… pt ca intr-o buna zi, i s-a nazarit la taica-miu sa-mi duca un morman de carti la bunici, sa faca „spatiu”…si spatiu s-au facut, ca acolo au dat de ele ale mele verisoare, mai mici, si mult prea putin interesate de lectura, si….
    asta cu ariciu’ era si cu alte animale, si ce mult imi placea! 🙂 daca cineva o are, macar sa-mi spuna cum se numeste, si autorul. si vorbind de nostalgii, cineva stiu cum si unde as putea sa gasesc serialul „racheta alba”??? era pe la tele prin anii 80, duminica.
    apropo, vidal, si razbunarea lui ionut o am/aveam, si am citit-o de nu mai stiu cite ori. si mi-aduc vag aminte de o carte cu o aventura prin munti, cu o statie meteorologica, ceata, se pierd, capre negre :))… ceva tip „ciresarii” sa zicem. nici idee cum se numea.

  20. gizas!! racheta alba, / pamint printre stele, / copilarie… nu stiu cum… pina si melodia o tin minte!

  21. Elvira Bogdan – Talismanul de safir 🙂
    Frumoasa cartea aia, am citit-o si rascitit-o (ca pe multe altele de altfel, am vazut c-ai zis si de Cipi si Piticul Nas, Marta Cozmin (cu Degetarul de ceata…).

    N-am observat, de Alina Nour ai zis ceva?

    (ps – da stiu, tardiv, dar abia acu am dat peste blogul tau).

  22. @monica:
    http://www.cartiprivate.ro/index.php?dom=be&start=5280

    a doua de pe pagina, la nr. 5282.

  23. Am citit si eu acum multi multi ani Legendele tarii lui Vam si nush dc acum brusc mi-am amintit de ea. Am vazut ca cei mai multi au citit cartea asta atunci cnd erau copii, si totusi eu nu mi-o amintesc ca pe o carte pt copii. Dak stie cineva unde as putea sa o gasesc si eu p net sa o recitesc…cartea mea habar nu am p und mai e….

  24. Mai are cineva editia "buna", si veche, a cartii "Povesti cu Zane" de contesa de Segur? Acum a aparut din nou, la nu stiu ce editura, dar cu o traducere tampita iar de ilustratii, nu mai zic. Daca s-ar putea scana cartea ar fi super, cred ca ar fi multa lume care ar vrea sa revada desenele cu Ursulet sau Balaioara 🙂 Nu cred ca se pune problema drepturilor de autor, mai ales in conditiile in care acum nu mai e nimeni in stare sa o tipareasca in versiunea originala, si in plus isi bat joc la capitolul traducere si ilustratie.

  25. aoleu, au reeditat-o, zici? tre’ s-o caut sa vad si eu in ce grad si-au batut joc de ea.
    (o am pe undeva pe cea buna, am pus-o bine si n-o mai gasesc, ca pe orice lucru pus bine… nici nu stiu daca sa pun emoticon incruntat sau emoticon rizind cu gura pina la urechi)

  26. am avut si eu cartea ”razbunarea lui ionut”dar nu si ultimile pagini
    ma poate ajuta si pe mine cineva cu un link la cartea asta?
    motzaro_bz1@yahoo.com

  27. nu stiu de ce mi-am amintit acum, si google m-a adus pe blogul tau
    ursulet si balaioara … Povesti cu zane a fost cartea mea preferata acum muuuulti ani 🙂
    stiu ca e decembrie 2008 si postul era din 2005 :)) dar ma bucur sa o regasesc macar in amintirile cuiva…
    seara buna…

  28. şi ce dacă, blogărul se bucură şi-n 2008 că-i citeşte cineva înduioşările din 2005, mai ales că-s încă valabile.
    seară bună şi ţie.
    🙂

  29. cautand si eu cartea „Toti baietii sunt buni, toti baietii sunt rai”, am ajuns pe blogul tau. ai gasit-o pana la urma? tare mult mi-as dori sa o recitesc. daca o are cineva in format .pdf sau daca exista vreun link undeva pe net, unde as putea reciti as fi foarte fericita!

  30. nu stiu, cel putin deocamdata, nici un link si nici un pdf. daca aflu, promit sa te anunt.

  31. Multumesc ! 🙂

  32. […] vreo şase însemnări, cine vrea să rememoreze cu mine astfel de cărţi poate s-o citească pe prima, pe a doua, a treia, a patra, a cincea sau a […]

  33. […] …câte aţi uitat? […]

  34. Dacă tot vreţi să vă amintiţi lecturile astea şi altele, vă invit pe toţi aici : http://data-viitoare-promit-sa-nu-mai-intru-doar-ca-sa-mi-las-linkul.ro/ Sper să vă placă !


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s