cîte am putut să uit!…

iar am ajuns pe blogul atunci
şi mi-am amintit de cărţile copilăriei (mersic, jen!)

CIPI, ACEST PITIC URIAŞ… de cîte ori am citit cărţoiul ăla!
murele, pomana porcului, praful de marit, praful de micşorat…
desenele alea grozave…

ursuleţ şi bălăioara… poveştile contesei de Segur

(oh, era o carte a unei românce… numele ei, canci, numele cărţii, canci, colierul
de… safir? turcoaze? (nu filmul, lăsaţi) cum am putut să uit? (de ce naiba nu uităm dezamăgirile atît de uşor?)

Morcoveaţă (toată copilăria mea am suspectat supa că ar avea oareşce ingrediente…)

Ciopîrţilă

Răzbunarea lui Ionuţ… băăăi…
cum s-a făcut Ionuţ mare şi cuminte…

Fridolin (dacă n-am citit cartea aia de cincizeci de ori, şi tot mă
emoţiona săracu’ şoricar! după vreo 15-20 de citiri am început totuşi,
să mă relaxez la ideea că se termina cu bine…)

Legendele Olimpului – Zeii şi Eroii… (eram as la mitologie!)

poveştile istorice ale lui Almaş

cartea cu poveştile şahului, a lui Sadoveanu

Pluş-Plumb (atît suprarealism într-o carte cică pentru copii n-am mai întîlnit în viaţa
mea!)

O mie şi una de nopţi, alea două volume groase, copertate sănătos

Legendele ţării lui Vam – OH!

evident, evident, Poveşti nemuritoareeee!!! şi Legendele Asiei

o carte cu poveşti chinezeşti – despre care IAR nu-mi amintesc cum se chema

____________

multe dintre ele au rămas şi cărţile copilăriei doi, ca să zic aşa, şi
chiar ale adolescenţei, să nu rîdeţi (sau să rîdeţi, treaba voastră)…

…cînd s-au adăugat:

Paleoastronautică şi alte probleme de logică (am iubit cartea aia! şi cred că
prima proză scurtă SF acolo am citit-o)

Bună seara, domnule profesor

şi

Mici povestiri din viaţa unor oameni mari (oh, cum a călărit Carol
Davila prin noaptea viscolită să-i aducă frumoasei de la bal un buchet
de violete proaspete…)

(oare unde era istorisirea cu Eminescu şi domnul Grămadă? în prima sau în a doua?)

astea două sînt Grigore Băjenaru. pe Cişmigiu et Co. am pus mîna prea
tîrziu, din păcate. mi-a plăcut, evident, dar n-a avut acelaşi gust pe
care l-ar fi avut dacă o citeam mai devreme.

Istoria aia uriaşă a lui Ovidiu Drimba… Am tocit volumul cu ‘antica’…

Atlas de sunete fundamentale – Ştefan Augustin Doinaş; de unde am
aflat eu prima (şi ultima) dată despre poeţii goliarzi. de pildă.

rîdeţi cît vreţi: Atlas ornitologic (băi, ce poze! ce mi-au plăcut tucanii ăia!
şi vrăbiile îmbujorate!)

Nansen!

…cartea aia cu povestiri despre piraţi!

Barnard – o viaţă!

colecţia revistei Magazin de la anul o mie pînă aproape în (acel) prezent, pusă
cap la cap şi legată catastif

şi

colecţia ziarului Universul, de la o mie opt sute şi ceva, pusă cap la
cap şi legat catastif… muierile lovite de trăsnet pe cînd ‘ghileau
rufe la riu’… poveştile de amoare terminate cu vitriol şi otrăviri…
‘doue pisici’ – o poză cu o fetiţă şi mîţa ei, obraz lîngă obraz…
reclamele la ceasuri de buzunar, poţiuni, unguente… sosirea
majestăţii sale nu ştiu unde…

Cireşarii, of course! mie-mi plăcea Tic…

Toţi băieţii sînt răi, toţi băieţii sînt buni – Ovidiu Zotta. cartea
asta, care mi-a fost atît de dragă, a păţit ceva rău şi într-un context
rău. n-am mai găsit-o nicăieri de atunci. poate mă ajută cineva.
de fapt, ce tot scriu eu aici… sînt atîtea cărţi dintre cele de mai
sus care… în fine, nu ştiu ce-au mai păţit şi alea. pe unde s-au dus
şi de ce nu mi-au spus.

eram în tabără la Năvodari. nouă ani spre zece. cu prosopelele sub
braţ, doi cîte cinci, ne întorceam de la plajă. ea, amică proaspătă, nu
prea băgată în seamă: ‘Ştii, pe profesoara noastră am botezat-o
domnişoara microscop, că umblă tot timpul cu microscopul sub braţ…’
banc tare, la zece ani, cînd geniul se concretizează în poreclele date
profesorilor. eu, măgăreşte: ‘Asta-i din Seri albastre‘… s-a uitat
aşa de lung la mine, cu uimirea sinceră a cuiva care nu-şi imaginează
că a mai citit cineva cartea aia răruţă-răruţă. ţin minte şi-acum cum
mi-a zis, între uimire, respect şi umilinţă, ‘Da, e din Seri
albastre…’ adică, ce, io să nu mă dau mare?
Seri albastre… împrumutată de mama de la o colegă, pentru mine,
desigur… mama, care mă ducea la operetă, s-o văd pe Melidoneanca
înfigîndu-şi tocul în pantoful bietului Dorin Teodorescu şi şoptindu-i
printre dinţi ‘dă-ţi drumu’ la voce!’; şi la cinematograf, cînd rulau
lung-metraje de desene animate… A VĂZUT CINEVA PASĂREA DE FOC? îh,
tîmpită întrebare, sigur a văzut multă lume filmul ăla, DAR ÎL ARE
CINEVA? că asta era adevărata întrebare!

Mary Poppins deschide uşa!! – cu un ‘stripe’ alb-galben, tipic englezesc, pe
copertă…

Alice în ţara oglinzii!! ce splendoare! (aia cu ţara minunilor nici pînă-n ziua
de azi n-am citit-o)

Mark Twain, şi gemenii ăia extraordinari… (mi-am dat banii de
buzunat la geamgiu să-mi facă şi mie un set de sticle de-alea de
păstrat amprente…)

şi biografii… muream să citesc biografii de inşi celebri… Edison
– erau nişte broşuri, pot să mă dau cu capul de pereţi, că tot nu-mi
aduc aminte cine le edita.

băi, cum am uitat! Fraţii Grimm!! Andersen!! (sursa gothicului meu incipient…)

turtiţa! turtiţa înfuriată! aia care s-a umflat de furie pînă s-a făcut gogoaşă,
şi ce mîndră era!

(oh, nu, turtiţa era pe diapozitive…)

am uitat pînă şi faptul că mama îmi aducea diapozitive cu poveşti…

şi între timp citeam în draci (şi pe ascuns) Winnetou, muschetarii,
cavalerii pardallian, faustele, regii blestemaţi (a, nu, de regii ăia
m-am apucat mult mai tîrziu… deja acolo nu ne mai jucam de-a vîrşele
papesei şi pumnii de fier ai fostului puşcăriaş care n-a ieşit în viaţa
lui din Germania). ce dezamăgire, după revoluţie, cînd au apărut toate
spanacurile alea paralele cu Winnetou-nu-ştiu-unde şi cu Old
Shatterhand-făcînd-nu-ştiu-ce… apocrife!

Poveşti din nucul meu – !! e prima dată cînd îmi amintesc de cartea
asta! e fantastic ce se întîmplă. nu mai ştiu nimic din ea, nu-mi dau
seama, nu pot, nu văd, am în faţa ochilor nişte palide
ecouri-de-imagini, probabil urmele imaginilor pe care le ‘vedeam’ cînd
citeam cartea asta. altminteri, nimic, dar a fost suficient să-mi
amintesc numele ei, şi mi s-a umplut sufletul! ce straniu…

şi ariciul ăla care s-a dus la dentist (‘şi te rog frumos să-ţi pui
/ ţepelina sus în cui’), şi desenele alea superbe, picturi, opere de
artă, din ce carte erau? DIN CE CARTE?

altă carte românească, cu poveşti ‘din Biharea‘…

…omul de piatră – tot Colin

grofi şi greuceni… în ce carte mai erau şi ăştia?

şi de ce nu le ţin minte, de ce, de ce?

Anunțuri