febra
(Mă mănîncă pe sub piele. Mi se-ntîmplă uneori, destul de rar. Simt cînd începe, destul de brusc, şi pe urmă aş putea bifa în registru toate celelalte simptome: nu mai am stare, nu mă mai pot concentra la ce mi se vorbeşte, la ştiri, la mailuri, la lucrări, la pisici, la reţeta cu năut. Mîncărimea nu e clară, ca atunci cînd te pişcă o ţînţăroaică, e mai mult un tremur difuz pe dinăuntru, un vibrato, tot interiorul mi se transformă-ntr-un omuşor de bariton. Îmi mişc umerii, îmi rotesc gîtul, bat darabana cu degetele. Cred că se chemă febra scrisului beletristic.
Mă apucă rar, cum spuneam, şi de regulă degeaba. Încă şi mai rar se suprapune cu un cumul de condiţii pentru scris. Am prea multe pretenţii, clar. Uneori înţeleg cum e cu pupitrul şi cu halatul. 
Dar eu nu vreau halat şi pupitru. Vreau singurătate. Şi noapte. Şi vreme urîtă afară, să nu mi se scurgă ochii pe geam. Şi să n-am lucrări de făcut dintr-acelea care ţi se dau miercuri cu termen de predare marţi aceeaşi săptămînă. Şi, la dracu, să-mi amintesc tensiunea scenei pe care am visat-o astă-noapte. Şi, la dracu la dracu, să fiu în stare s-o pun în cuvinte. Şi nu mă întreba, te rog frumos!, nu mă întreba acum unde e cutia cu paste integrale!
Desigur, mai vreau să nu-mi zboare mintea la facturile de luna asta. De s-ar putea, nici la facturile de luna trecută. Îmi tremură vintrele şi trebuie să scriu ceva. De s-ar putea, mai mult de o frază din trei propoziţii.)
Am scris lucrul ăsta acum nici eu nu ştiu de ce. Presupun că peste două luni, să zicem, cînd textul va continua să aibă aceleaşi 377.029 de semne – la care se adaugă 556 de semne finalul (întotdeauna am început cu finalul) –, îmi voi aminti cu drag că-n 12 martie am avut o criză de febră.
33 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Ce să urez…? Probabil doar să-şi facă medicamentele efectul cât mai rapid…
Sănătate, Vidalule, că pe restul le-om duce noi cumva.
:)) DeMaio, io ti-am mai zis tie recent ca tre’ sa citesti de doua ori cind stii ca esti grabit sau obosit… uite, iti mai zic acum o data, ca nu ne-aude nimeni.
unde e cutia cu paste integrale?
da’ cine zice ca tre’ sa scrii coerent si asezat? nu trece febra si cu farame?
@bola: a, trece ea si cu nimic, no problem. cu farime insa trece si viata si lasi cartea mostenire la nepoti s-o termine
(sa mor daca stiu unde-i cutia aia…
hai că nu te apucă chiar degeaba, musiu vidal. ne-a şoptit un păsăroi că atunci când te apucă, pune şi Dumnezeu de la el.
P.S. 1. Sper să te şi ţină, dincolo de lucrările de miercuri cu termen de predare marţi şi alte sule în coaste.
P. S. 2: Al naibii ce seamănă motanii ăştia negri între ei. Poza matale pare efectuată prin îndesarea sub obiectiv a lui Pulică ăl mai întâi.
pe mine ma apuca rar, mai ales cand sunt f suparata, trista, distrusa… si incep cu inceputul… mereu schimb inceputul…si mereu schimb sfarsiturile.
@Lorena: cre’ ca pasaroiul ala a citit aiurea, ca n-avea ochelarii la el
(p.s.: si ce sa vezi, nu era pulica, era petrica :))
@Ioana: da’ intre inceput si sfirsiturile alea bagi si tu ceva?
tie ‘ti s-arata’ titluri si apoi scrieri? mie uneori da, apoi, sigur, mi-e rusine si-mi vine sa sterg
dada, stiu mancarimea aia, si are si partea ei trista cumva, ca (cel putin eu) nu am descoperit cum s-o educ sau s-o provoc, si o simti uneori atat de pregnant ca te rupe pe acolo prinlauntru, si te gandesti ce ai fi putut fi, poate, fara facturi lucrari oameni care iti cer lucruri
hai, hai, hai, haidi, haidi, hai!
(şi nu, nu mă legănai decît în aşteptare…
@alexdi: dadadada, partea trista a mincarimii aleia… :(((
(mi s-a intimplat de citeva ori sa visez continuarea perfecta a textului, cu detalii amanuntite, mimici, gesturi, texturi, culori… nu-mi dau seama daca mi s-au ‘aratat’ titluri, dar mi s-a intimplar sa scriu in transa, as zice fara sa gindesc frazele.
@mack: :))))
(cred totusi ca te voi dezamagi. daca am ajuns sa vorbesc atita despre un text… s-a terminat cu el.)
ihi… ce-ar fi sa publici cit ai scris pina acuma ca pe-un potential prim volum? poate iese de-o trilogie?
na, c-am publicat pin’ sa nu fi terminat! nu voiam sa rid de vidalutzu’ trist, ci ma gindeam ca poate te-ar impulsiona la munca vederea unui prim volum gata tiparit.
@Horia: nu cred ca-i treaba de impulsionat aici. pur si simplu, atita a fost, mai mult nu mierje.
(altminteri, poti sa si rizi de vidalutzu’-trist, ca merita :))
ce faci, doom’le, pleci asa cand eu nu ma uit?! nu pot sa cred ca ai dezertat…….intre noi fie vorba acum, cred ca imi permiti o mica intrebare….asta a template-ul noului blog, sau e ceva provizoriu…ca tare sper sa fie provizoriu, zau.
In fine, bine te-am regasit in casa noua. Recomand pt febre de genul asta o dusca de Focus, (bautura de re-adus pe drumul bun)
@Departe: bine-ai venit in casa noua, da’ io zugraveala nu mi-o schimb. e singurul perete de wordpress unde-am putut sa pun poza la proportiile alea pe care le vezi, la celelalte trebuia sa-i tai capul bietului motan.
)
(io-ti lasasem un offline pe meebo ala, da’ cred ca mesagerul dormea
(i dunno what that focus is
… 
e negru, bai……e gri si negru. zau asa….nu am mai avut timp de meebo, ca de nimic altceva, de fapt.
Focus…..sunt extrem de biased, dar in ultima vreme imi susura in urechi Tony Robbins, si parca incep sa ma conving ca vad licariri de focus in departare……(wow, ce joc de cuvinte). ce pierzi daca te lasi in voia febrei si ce pierzi daca nu te lasi in voia ei?
io am vrut bej, da’, cum ziceam, ar fi trebuit sa pun in header un motan luuuuuung si subtiiiiire…
pe de alta parte, e gri si negru, dar scrisul e pe alb
daca te lasi in voia febrei nu pierzi nimicuta, dimpotriva. problema e ca ea, febra, dureaza putin si nici cit dureaza nu te poti lasa in voia ei fin’ca ai capul plin de rahaturi.
:((((
pai credeam ca asta e toata smecheria, nu? o leapsa “pe febra” cu rahaturile cotidiene, nu? rahaturile fug dupa tine, tu te gandesti ca e fenomenal cum iti poti face timp pt orice si oricine, in afara de tine……si tot asa, nu?
parca spuneai ca ai scaun. scaun destept, care te ajuta sa te concentrezi
ihi. scaun destept, care ma ajuta sa ma concentrez sa lucrez toate rahaturile…
na, n-am vrut sa sune asa, am incurcat mere cu pere, vidal cu capul mic si prost! rahaturile sint alealalte, facturile, banii, chestiile, trestiile.
(degeaba stiu ce voi sa zic, daca nu stiu sa zic. na, cum se inchide cercul cu intoarcerea la scris…
eh, ma gandesc ca daca ai fi stiut acum sa fentezi rahaturile ai fi fost cel putin la fel de prolific la amicul Grisham. magarul sopteste cum ca scuza asta cu rahaturile ar acoperi un fel de frica/teama/stres fata in fata cu problema nu a lui CAND sa scrii, ci a CUM sa scrii dar magarul e prost, nu-l lua in seama
desigur, ca doar se stie de mult ca io pe magarul din barcuta nu-l iau in seama never.
mă enervează măgarul lui departe
ştie prea multe.
magarul se uita spasit in jur, cred ca e de la faptul ca e toba de teorie dar prastie la practica ……….
mie imi place magarul lui Departe, tocmai pentru ca nu le are cu practica.
v, v, v, haidi, inca un puseu de febra, te rog. indusa, daca se poate. iti spun eu unde sunt pastele alea. tare mult vreau sa citesc si altceva scris de tine. (altceva in afara de insemnarile de pe blog, sa ne intelegem). uite, editor deja ai
editor are demult, si nu unul…
@2410: subscriu, magarul lui Departe e adorabil.
mai ales ca praftica te uzeaza, or, uita-te la el ce tinerel si proaspat e!.
(de rest… a fost un compliment pe cit de neasteptat, pe atit de frumos. macar de-as putea sa-l rasplatesc…
@Horia: dada, roiesc editorii in jurul meu si eu ii umplu de carti, pardon.
cheers in casa noo
@gyrovague: s’traiesti!
deci: pastele sunt in dulapul in care tii pastele sau la magazin. acum, ca ai o grija mai putin, poti sa scrii.
da. stiu cum e. cu febra ca vrei sa stai sa scrii, sa te lase naibii lumea-n pace.
eu visez ca citesc romane. o noapte-ntreaga nu visez altceva, decit cum dau paginile si citesc. si e bun romanul / proza / ce-o fi ea acolo. e cu idei, cu actiune, cu dialog, cu comentarii, cu descrieri, cu mistouri. e bun rau. cind ma trezesc stiu ideea, n-as putea insa s-o pun in pagina ca-n vis, acolo-i mult prea bun. nu e sf, nu e politist, nu e biografic, nu stiu cum sa zic ca e, altfel decit bine scris. si gata tiparit
well, gata, ma-ntorc la dezordinea din camera mea.