a reuşit cineva să citească muzeul britanic al lui david lodge? sper să nu mor pe parcurs. îmi pare exact ca un sitcom românesc, se străduieşte din răsputeri să fie amuzant, are şi cor de hăhăitori în studio, dar mie nu-mi vine să rîd neam! pe la pagina 30 mi-am zis că mai rău nu se poate. la 41 mi-am schimbat şi această părere.
să mă mai chinuiesc încă aproape 200 de pagini? sau mai bine să mă întorc la julian barnes?
anyone? viaţa-i scurtă. help!
20 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
a citit-o luci… in hopuri. i-a luat vreo luna jumate. evident, ei nu-i place sa lase carti neterminate. oricum, ea, care a citit cam tot ce-a scos poliromu’ la noi din lodge, spune clar ca asta cu muzeul e cea mai slaba. prin urmare: don’t bother. daca e sa citesti britishi, mai bine cauta ceva de iain banks.
sau asa cum zice maddish, wodehouse. ala da englez!
pai daca vrei sa rizi britanic mie imi place pg wodehouse de vreo 15 ori mai mult decit lodge…
e ca un banc continuu cu “john” si “sir”
Mie mi-a ajuns Ce mica-i lumea!. Si am citit-o greu, doar pentru ca mi-o recomandase cineva in care am incredere. Mai bine nu mi-ar fi recomandat-o…
Am urmarit cu dificultate personajele, m-au plictisit pasaje intregi, dar cand am dovedit si am ajuns la finalul cu gemenele a fost prea de tot…Mi se pare inconsistent. Ca un bunic care se indarjeste sa povesteasca o poveste cu prea multe increngaturi, de care sunt plictisiti toti ascultatorii.
Muzeul britanic e naspa. Ce mica-i lumea are sens dupa schimb de dame… meserie e ok, iar terapia este poate singura buna, buna. Iar vesti din paradis mi se pare lectura obligatorie de vacanta… Mi-e mi-au placut. Barnes zic eu ca e din alta categorie, daca Lodge citesti in autobuz sau acasa tragind si cu ochiul la meci… [desi are si el niste trimiteri faine la mitologie in ce mica-i lumea, dar poate nu te incinta asta, sau poate nu le-ai observat] Ma rog, Barnes e ceva, nu stiu, the real thing, pentru mine. Am primit alaltaieri o carte, Love, etc… semnata de autor si cu o dedicatie pentru mine, fara sa imi stilceasca numele si din astea… prin amabilitatea unui prieten englez care l-a intilnit pe Barnes. Sint asa incintat de asta ca trebuie sa spun la lume…
neni astia se cam dau cap in cap, desi eu n-am citit decat faimoasa trilogie de la Lodge si am impresia ca asta rezuma cam tot ce a skris el..pe cand Barnes, nu mai ma satur…imi iau carticele dupa carticele..m-asteapta acu’ Iubire, etc.Spor!
deci concluzia se trage singura: back to barnes, nenica!
auci, stingo!! nu mi te pot imagina uitindu-te la urgenta alora, zau! (l-au cumparat strainii si ti l-au dat la retrovertit?)
Nu, dear, nu te obosi. Nu-ţi place, arunc-o cât colo. Eu aşa am făcut. “Zboară, puiule, zboară!”
Apropo (de literatură britanică, romane proaste, sitcom românesc, tot ce vrei). Scenariştii serialului “La urgenţă” au citit “Never Let Me Go”, nenicule. (Sorry, nu pot să-i spun “Să nu mă părăseşti”. Eventual “Să nu mă plictiseşti”.)
Citez din memorie:
- Am citit io un roman cu clone care erau crescute special ca să le fie donate organele pentru operaţie. Baiul e că clonele astea au devenit mai umane decât oamenii şi situaţia a devenit chiar tragică. Eu am şi vărsat o lacrimă, zău dacă nu.
- Şi voi, cu cărţile astea triste. Uite vezi, eu d-aia citesc Coelho.
I mean, like, WTF.
It’s the only guilty (TV) pleasure I have.
:blush:
azi-miine o sa ajunga sa faca product placement in “numai iubirea” astia de la polirom…
pai, si nu-mi zici care-i aia? (ca sa stiu pe care am cumparat-o de pomana, nu de alta, ca barnes l-am cam luat pe tot pina acum…)
aia cu ‘privind in soare’ e teapa
, incepe bine si esueaza lamentabil
(:))))) o fi scrisa de-un roman, la plesneala. sigur il cheama julian? te-ai uitat bine pe coperta? o fi iulian barnes…
)
nu sciu, sa ii intreb pe astia de la rao cat au dat pe drepturile de publicare ca probabil ala fu criteriul de alegere
p.s. mi-am luat ishiguro (nu ma parasi) daca nu e misto, vin si te fugaresc in jurul blogulu
i . o citesc mai incolo ca acum ma refac dupa Cruciada copiilor si nu mai ‘intra’ nikmic cateva zile
pai puck, nush cum esti tu, dar mie mi-a placut Privind in soare, nu mi se pare asa tzeapa ca Lodge
acum… e si greu sa dai o teapa de marimea muzeului britanic…
pe mine m-a deprimat rau cartea aia, a inceput interesant cu portretul tipei in plina perioada de emancipare a femeii si apoi la final numai despre moarte si batranete…si fara speranta parca
apai pe mine ma fericesc chestiile aste deprimante, ca ma simt oricum de 80 de ani si pe cale sa dau coltzu’