cînd am auzit că ăştia de la real madrid veniţi să joace cu steaua au avut pretenţia să li se decoreze camerele de la hotel precum cele din hotelul de şapte stele din dubai, mi-am dat seama că, oricîte zeci de milioane ar valora, tot nişte ţărani sînt. nişte ţărani proşti.
io le-aş fi zis sictir. uite nu vi le decorez, să văd ce faceţi. plecaţi şi nu mai jucaţi? 
altminteri, aflu din ce în ce mai des şi de la oameni din ce în ce mai surprinzători că
salariu mediocru = om mediocru.
eu o să iau un pic de pauză. poate mă culc puţin. şi poate cînd m-oi scula vom vorbi alte limbi.
sau poate nu.
5 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
ce posturi mai sint libere?
) ca eu ma multumesc cu 400 
)
Pentru a alege intre jobul vechi si cel nou eu as avea in vedere si intrebarea
aca pleci la 1000 de euro, cat timp o sa-ti mai ramana pentru a face lucruri care iti plac CU ADEVARAT si pe care ITI DORESTI sa le faci (in ideea ca fisa noului post nu prea include asemenea lucruri, daca am inteles eu corect)?
De ce ? Pentru ca eu cred ca nu merita sa renunti la aceste lucruri pentru cateva sute de euro…poate doar daca banii aia iti trebuie cu ORICE pret.
In alta ordine de idei, V.I.P.-urile de la Real sunt un exemplu foarte bun de ce poate face banul din om…deformarea comportamentelor (gen “la valoarea mea mi se cuvine sa…merit sa…” iar simtul care detecteaza opulenta nu mai functioneaza, de fapt bunul-simt nu mai functioneaza), etc. dar si pentru varianta inversa, adica banul nu face dintr-un bou un…nu stiu ce sa zic…un unicorn ?
In fine, sunt cu totul de acord cu tine. Dar asta nu e ceva nou. Nu stiu de ce naiba mai scriu eu aici…
io nu stiu de ce naiba nu scrii.
la un salariu de 1000 de euro (ca sa pastram cifra rotunda, dar putem merge si mai sus la o adica) iti ramane suficient timp si, iata, si resurse!, sa faci lucrurile pe care ti le doresti.
nu se pune problema de renuntare, sa nu ne ascundem dupa dejt.
cat despre calitatea umana, nu se masoara in nr de cifre din cartea de munca. ar fi fost prea simplu.
toate alea bune sa fie cu tine, vidal.
“Pentru ca eu cred ca nu merita sa renunti la aceste lucruri” – pai sigur ca nu trebuie sa renunte daca le are deja !