mda…
la însemnarea anterioară am dat-o pe haz, dar deja nu mai ţine şmecheria asta.
e vineri. cum bine se ştie (şi dacă nu, tot aia e), vinerea mă duc la munci.
la
3 am terminat revista. cam tîrzior. poate pentru că acum două săptămîni
ni s-a spus că de la numărul asta se schimbă tipografia, deci formatul.
prima dată pe formatul nou a durat un picuţ mai mult. dar ne-am
descurcat onorabil. eu, cu ochii pe ceas, să nu ratez întîlnirea de la
bancă. întrucît voiesc un credit. very important credit şi primul din
viaţa mea. am chelit umblînd după acte. şi ce mare sculă de acte,
adeverinţa de salariu şi fluturaşii pe ultimele luni.
3 am terminat revista. cam tîrzior. poate pentru că acum două săptămîni
ni s-a spus că de la numărul asta se schimbă tipografia, deci formatul.
prima dată pe formatul nou a durat un picuţ mai mult. dar ne-am
descurcat onorabil. eu, cu ochii pe ceas, să nu ratez întîlnirea de la
bancă. întrucît voiesc un credit. very important credit şi primul din
viaţa mea. am chelit umblînd după acte. şi ce mare sculă de acte,
adeverinţa de salariu şi fluturaşii pe ultimele luni.
vinerea trecuta, la contabilitate, eu cu formularul de adeverinţă, contabila cu replica: ‘dar, te rog frumos, ţi-o dau luni, că azi…’ …n-am înţeles ce, dar tot aia era.
luni, la contabilitate, ora 12 după-amiaza: ‘nu e gata, nu vezi că abia am venit? n-am avut timp!’ întreb cînd se va întîmpla. ‘cîndva azi.’
evident că la 12 jumate, cînd mi se termina şedinţa de redacţie, urma
să plec şi n-aveam de gînd să lustruiesc marmura la casa presei cine
ştie cîte ore avea să dureze.
evident că la 12 jumate, cînd mi se termina şedinţa de redacţie, urma
să plec şi n-aveam de gînd să lustruiesc marmura la casa presei cine
ştie cîte ore avea să dureze.
avea să dureze mult mai mult.
după multe insistenţe şi bănuieli că dacă nu-şi mişcă_curu’ o jupoi, miercuri dupa-amiază am pus laba pe hîrtii.
deja de nişte zile bune ar fi trebuit să fiu la bancă.
ieri,
adică joi, m-am dus la bancă. m-am băgat pe gîtul lor, jurînd credinţă
plăţilor regulate, promiţînd solemn că nu există în vocabularul meu
cuvîntul ‘întîrziere’.
adică joi, m-am dus la bancă. m-am băgat pe gîtul lor, jurînd credinţă
plăţilor regulate, promiţînd solemn că nu există în vocabularul meu
cuvîntul ‘întîrziere’.
mai aveam însă de completat cu vreo două hîrtii. a rămas că le duc azi.
cum e ora 5, iar eu sînt tot la casa presei, se deduce că n-am ajuns la nici o bancă.
şi astfel, ca-ntr-un ‘roman rotund’ de rebreanu, revin de unde-am plecat:
la 3 am terminat revista. cam tîrzior. poate pentru că acum două
săptămîni ni s-a spus că de la numărul asta se schimbă tipografia, deci
formatul. prima dată pe formatul nou a durat un picuţ mai mult. dar
ne-am descurcat onorabil. eu, cu ochii pe ceas, să nu ratez întîlnirea
de la bancă.
săptămîni ni s-a spus că de la numărul asta se schimbă tipografia, deci
formatul. prima dată pe formatul nou a durat un picuţ mai mult. dar
ne-am descurcat onorabil. eu, cu ochii pe ceas, să nu ratez întîlnirea
de la bancă.
la
3 jumate aflăm că nu, nici vorbă, nu se mai schimbă tipografia. nu
acum. abia de la 1 august. deci să facem revista pe vechiul format.
toată lumea ştia, şi-atunci, la ce bun să ne mai zică şi nouă? nu?
3 jumate aflăm că nu, nici vorbă, nu se mai schimbă tipografia. nu
acum. abia de la 1 august. deci să facem revista pe vechiul format.
toată lumea ştia, şi-atunci, la ce bun să ne mai zică şi nouă? nu?
oricum,
cu glas sprinţar am primit asigurări că putem întîrzia predarea
revistei pînă la miezul nopţii, nu pînă la 7. sau, doamne fereşte, pînă
la 5, cum statua… şoferul trimis să ia printurile-martor şi cd-urile.
(ştiţi, nu? ştiţi că şoferii, portarii şi bodyguarzii sînt factorii
hotărîtori din orice instituţie, nu?)
cu glas sprinţar am primit asigurări că putem întîrzia predarea
revistei pînă la miezul nopţii, nu pînă la 7. sau, doamne fereşte, pînă
la 5, cum statua… şoferul trimis să ia printurile-martor şi cd-urile.
(ştiţi, nu? ştiţi că şoferii, portarii şi bodyguarzii sînt factorii
hotărîtori din orice instituţie, nu?)
îmi caut de lucru. oricum la credit nu mai sper.
noi, bine. dumneavoastră?
8 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu


bafta sa-ti gasesti serviciu nou !
pentru ce faci credit ? masina sau casa ?
eu vreau sa-mi vars nervii pe care mi i-a facut Tariceanu la faza de ieri, cu retragerea trupelor, ca vrea muschii lui. chiar nu parea atat de nemernic. e posibil sa nu fie in toate mintile? tu ce zici ?
aaaa, nu pot să cred, iară propagandă că_ce bou e tăriceanu şi ce deştepţi sînt americanii? bleahhhhhh
( îţi potu fi de ajutor cu ceva??
vidale, compătimiesc
tare.
s-a modificat schimbarea.
dar io tot zic sa mai speri la creditul ala. la cit sunt de infometate bancile, nu-ti pune problema ca nu mai capeti daca vii dupa 10 zile in loc de 7 zile cu toate actele. no prob.
fii smecher, vidale. nu da demisia pina nu iei creditul.
a, da, si ia si concediul inainte de demisie. daca nu-ti da concediul, eventual cu prima, ameninta cu demisia. in cel mai rau caz, tot ti-o dai. si te alegi si cu conced’, si cu credit. ca dupa aia stiu io ca iti gasesti repede slujbicola (ca doar se bat destui sa te aiba) si concediu canci si vama la anu’, eventual.
dah, se bate lumea pe mine. numai eu n-am aflat
si dah, sa iau creditul, ca sa nu mai am cu ce sa-l platesc dupa aia.
mack: n-ai, sar’mina.
to whom it might concern: din punctul meu de vedere, americanii si tariceanu sint egal de boi.
dar discutia e prea lunga pentru un comentariu.
Tocmai mi-am dat seama ca mai am de trait fix cat sa rambursez un credit. Asta-i tot ce mi-a ramas in sac… Nu-i groaznic?
pai… aaa… drace… tu nu erai nemuritor?????
pai, daca nici tu…? atunci, cine?