mă simt ca rusul ăla bătrîn căruia nu i-au zis că s-a terminat războiul şi în fiecare an arunca în aer vreo două-trei trenuri prin pădurile siberiene.
invitaţie la aniversarea b-24-fun de la motoare. la 8.
toanta de a s-a dus la redactie fara materialul cu interviul. l-a uitat acasă, floarea. eu, la mine acasă, asteptînd materialul pe mail să-l citesc şi să-l traduc din limba-redactorilor-tonţi în română, aflu asta din… gura messengerului ei. la 6 seara. toanta tre’ să se ducă acasă, să-mi trimită interviul pe mail, să-l văd, să i-l trimit dtp-istului să-l pagineze, să pot să plec şi eu ca omul la motoare.
toanta stă în ferentari. de la casa presei pînă acolo am timp să mor, să mă văd cu sfîntu’ petru, să fac o tablă cu talpa iadului, să înviez, să-i provoc infarct legistului, s-o leşin pe mama şi s-o bucur pe fătuca aia care nu mă lasă să demisionez.
ora 7 jumate. interviu, ‘uie. mă gîndesc că oricum fac douăzeci de minute pînă la motoare, nu-i bai, pot să plec la 8 de-acasă, la 8 jumate chiar, care-i problema?
ora 9. îi trimit toantei – care e, desigur, offline – un mesaj furios.
ora 9.20. corectoarea mă agaţă pe msg. ‘eşti? ce faci?’ fut cîinii.uite-aşa şi-aşa, am o mie de draci că nu m-am dus, că aştept şi-acum interviul să i-l dau lui b (adică detepistului).
corectoarea, cu mîna tremurîndă: ‘păi, ce, mai e b acolo?’ zic ‘poftim?’ ‘nu mai e, măi, a plecat de mult. de ce nu te-ai dus la petrecere, că tot mîine face paginile?’
yeah…
later edit: de felul meu nu prea ajung pe la petrecanii de-astea. dar cînd ai muncit nişte săptămîni de ţi-a ieşit pe nas şi-ai ieşit doar o seară cu prietenii şi restul la budă, tot rus bătrîn să ajungi? nu-i cam mult?!
mă duc să bag o tablă cu tălpiţă ăla.
la mulţi ani lu’ abjectu. cu întîrziere.
la mulţi ani corectoarei. la timp. (nu pun link, că am scris cam urîţel de ea, şi nu-i frumos. e ziua ei şi nu merită. adică nu merită una ca asta, băi!)
5 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Doamne, cât am putut sa râd ! You made my day. Cam tardiv, dar asta e.
cata insensibilitate, stingo…. toti am ras dar nu e motiv sa-i arunci asta in fata omului, care in mod evident a avut o zi proasta, si nu ca sa ne-o faca pe a noastra
)
‘cam tardiv’… asta e chiar culmea
Eu nu sunt toti. :p
Normal ca fondul postului nu e funny, dar forma este beyond funny. Da, stiu, dar vezi tu, eu sunt un om sincer, cu riscul de a parea insensibil. Ce sens are sa-i zic “This sucks, man”, cand eu rad tinandu-ma de burta?
Hai, ca vidal intelege si ma iarta, ca e baiat destept.
multumiri anonimei pentru empatie.
(astia-s dintii)
dar, daca tot am scris-o la modul lejer si autoironic, macar sa zimbeasca omu’ citind. ca daca nu ma straduiam sa scriu asa rupeam din balustrada cu dintii, parol!
asa ca rideti, pliz. ca asa mai trece nervu’…
pup pe simon. la multi ani si tie om frumos!