X: da’ ce-are motanul ăla, e cam trist?
eu: îm… parcă… (după o clipă de gîndire) …dacă nu cumva e bucuros că-i liber coşul şi poa’ să stea singur
X: păi, da, măi, că fericirea e o chestie tristă, aşa…
eu: îm… parcă… (după o clipă de gîndire) …dacă nu cumva e bucuros că-i liber coşul şi poa’ să stea singur
X: păi, da, măi, că fericirea e o chestie tristă, aşa…
18 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
ei, pe viitor o sa ma abtin d la a mai comenta.
???? da’ ce s-a-ntimplat de te-ai suparat asa?
esti fericit doar in primele clipe dupa ce ai obtinut ceva dupa care ai tanjit long, long time… apoi incepi sa tanjesti dupa visele frumoase pe care le visai pe cand inca nu ajunsesei la pomul laudat…
scuza-ma, a&m, eu TOT n-am inteles ce te-a facut asa, dintr-o data, sa te superi si sa zici cele de mai sus. fii, te rog, buna si lamureste-ma. ca doar n-am apucat sa zic nimic dupa primul tau comentariu!
*cele de mai… jos, evident.
1. Nu m-am suparat! Nu m-am suparat! Nu m-am suparat! Nu m-am suparat!
(nici nu m-as putea supara pe tine ever. asta din ziua cand ai scris un comentariu la rebell55, comentariu pe care n-o sa-l uit cat ‘oi trai)
2. Nu te pot lamuri mai mult decat am facut-o mai devreme.
3. Imi cer scuze daca “ei, pe viitor o sa ma abtin d la a mai comenta” a sunat ca si cum ti-as reprosa tie ceva.
4. Sunt convinsa ca e complet nesemnificativ (de acolo de unde privesti tu lucrurile) daca eu mai apar pe aici, sau nu.
Nu m-am suparat !
Dar,
1.e bine ca un om sa se exprime acolo unde exista teme/scheme/dileme/lentile prin care este privita lumea, cat de cat apropiate.
(ceea ce nu exclude prezenta tacuta, asa cum voi face si eu pe viitor, aici la tine)
2.nu degeaba se vorbeste de communication skills, unii au altii nu (eu, de exemplu, nu prea am)
P.S.de regula, oricat de bune gazde/conlocutori as intalni (si tu esti fara greseala in ambele ipostaze, trebuie sa recunosc), eu inchei prin a ma simti singura si/sau stupida
))))…
(adevarul e ca de multe ori spun lucruri neplacute sau doar eu stiu ce am vrut sa spun)
Asa ca, asta e, mai bine ma abtin.
1. banuiesc ca n-ai sa-mi zici la ce comentariu (sau macar pe ce subiect era) te referi (ca vad ca esti pusa pe secrete. de familie?)
2. hai sa fim copii cuminti si sa nu confundam nupotul cu nuvreau, ca ne cearta tovarasa.
3. a sunat, evident ca a sunat. dar independent de asta: dupa ce ca treci pe-aici la fel de des ca rapidul prin halta, de-acuma nici de comentat n-o sa mai am parte. bine, neica. avea unchi-meu o vorba, ‘treaba ta, da’ nu-i frumos’.
4. asta e o rautate gratuita. stiu ca poti reveni sa-mi spui ca nici vorba si sa-mi sugerezi intelesul real al acestei fraze, dar din toate celelalte unghiuri de vedere ramine o rautate gratuita.
1. nu e nici un secret. http://www.weblog.ro/rebel_55/comm/34017/Montagne+russe/page!1…
esti amabil, ca de obicei…
2. sunt sigura ca ai inteles de prima data, de aia nu pot/vreau sa mai explic o data.
3.
4. adevarul este uneori definibil si ca o “rautate gratuita”.
permalink-ul insemnarii http://www.weblog.ro/rebel_55/2005-05-30/Montagne+russe.html#3...
probabil ca a&m se astepta sa primeasca un raspuns la comentariul ei, iar faptul ca nici vidal, nici altcineva n-a zis nimicutza a facut-o sa se simta asa cum a spus: “singura si/sau stupida”.
))))
asta e! uneori self esteem-ul are de suferit din cauza lu’ nenea common sense.
adicatelea, in cazul nostru, nu i s-a parut foarte “cul” sa aiba ultimul cuvant, e ca si cum ai spune o gluma intr-un grup si nu ar rade nimeni.
Si daca nu-mi raspunde nimeni, de-acum ma voi abtine de la comentarii!
ar fi de tot aiurea sa fie asta motivul. pen’ca se prea poate sa nu fiu pe faza, la calculator, cu internet, sa intru si pe weblog, in primele ore de dupa ce primesc un comentariu.
ceea ce s-a si intimplat. n-am fost. cind am ajuns sa ma chiorasc la notificarea de comentarii… deja erau doua!
(voiam sa zic, mai pe scurt: mi-a trecut prin cap ideea asta, da’ i-am dat brinci de prima data)
Rareori imi bag nasu prin blogu cuiva.
Uite ca azi am facut-o, pentru ca mi-a placut mult ultima insemnare. Mi-au placut notele din subsol, sa stii.
M-am mai invartit un pic pe aici si am vazut comentariile. Inca o data, am inteles ca in comentarii se ascunde mai multa viata decat in insemnari, pe care le cenzuram, oarecum, ca sa ne protejam confortul psihic. Parerea mea
Ma intreb cata frustrare se ascunde intr-o semnatura, daca s-a suparat semnatarul ca nu l-ai tinut minte, dupa un an.
Sa nu te superi ca semnez asa, dar am scris spontan, nu voiam sa imi fac reclama la blog.
Tot prin comentarii, citite la intamplare, am aflat ca se practica.
hmm… nu ma deranjeaza cei care-si fac reclama la blog. ca de-aia il scriu pe net, nu in agenda din sertar, ca sa fie citit. si comentat. unii chiar au in asta scopul primar. si, cum sint mii de bloguri si creste probabilitatea ca unii cititori sa nu ajunga la blogul lor, inteleg de ce vin ei in intimpinare si cauta sa-si atraga cititorii.
altminteri, ar fi ca si cum scriitorul s-ar jena sa mearga in emisiunea tv sa zica doua vorbe despre propria-i carte ca sa afle lumea si sa i-o cumpere. stiu ca nu-i acelasi lucru, dar sintem copii mari, putem sa mutam mutandele, nu?
Tot nu ma semnez, ca scopu meu primar e altu. Si secundaru e diferit. La tertiar inca nu m-am gandit, ca sa nu obosesc.
) (parca acum mai mult decat cand eram copii)
Le mutam, le mutam, ca ne place jocu
oricine-mi ureaza spor e invitat sa mai treaca p-acilea!
)
(ba chiar si cine nu. ca sa se oftice
Multu
Eu te-am si ‘favorizat’, fara sa astept invitatia. 
)
Cand am zis ’spor la treaba’, m-am gandit la aia cu scrisu
Da` bun ii sporu in (aproape) toate. Cu un pic de masura, deh