agenţiile de
publicitate n-ar trebui să mai creeze reclame cu text. nu, nene, doar cu
imagini, că_copywriterii noştri sînt doar parţial alfabetizaţi.
publicitate n-ar trebui să mai creeze reclame cu text. nu, nene, doar cu
imagini, că_copywriterii noştri sînt doar parţial alfabetizaţi.
cică ‘fiecare
dintre noi, cei care lucrăm la ing, îţi facem o promisiune’ – puteau să renunţe
la ‘fiecare’ ăla şi scăpau, fără să ştie, de dezacord. dă-o-ncolo, nici subiectul
cu predicatul nu eşti în stare să-l… îh…
dintre noi, cei care lucrăm la ing, îţi facem o promisiune’ – puteau să renunţe
la ‘fiecare’ ăla şi scăpau, fără să ştie, de dezacord. dă-o-ncolo, nici subiectul
cu predicatul nu eşti în stare să-l… îh…
şi nu se termină
bine, că apare petrom, care-mi zice că are o ofertă de carburanţi ‘mai bună ca
niciodată’. ca ‚oricînd’, nene, că dacă niciodată n-ai avut carburanţi buni, la
ce te mai omori?
bine, că apare petrom, care-mi zice că are o ofertă de carburanţi ‘mai bună ca
niciodată’. ca ‚oricînd’, nene, că dacă niciodată n-ai avut carburanţi buni, la
ce te mai omori?
dar mirarea mea mare e cum discută ăştia cu clienţii lor. ăştia care fac reclame. pe mail? cum discută? că prin viu grai nu cred. nu par a şti cine-s ăia cărora le fac reclama, cum îi cheamă pe ei, nene. altă explicaţie n-am cînd aud, în reclama la city financial, vocea din off pronunţînd siti financial – da, dom’le, cu ‘ci’, să mor dacă ştiu în ce limbă e asta, mă tot cuget de-o săptămînă fără folos. sau ailaltă voce, din reclama la golden bräu, care zice cu seninătate… golden brau. că aşa-l citeşte mă-sa pe umlaut. că mă-sa i-a comandat reclama. mai nou, cu löwenbräu, aceeaşi poveste. ba nu aceeaşi, pardon! ăsta citeşte loevănbrau.
broi, puiule, broi, ‘tu-i mă-sa de germană. …
…aaaaa… pardon! măsa, că aşa scrie în culta revistă re:publik. bine, nene, dacă aşa o fi trendu’…
după care ‘toată
puterea lu’… nu ştiu care cif…,
într-un şprei!’
puterea lu’… nu ştiu care cif…,
într-un şprei!’
ok, deci tre’ să ai un anumit nivel de agramatism, obţinut cu multă muncă şi numeroase diplome, ca să lucrezi în publicitatea românească, băi! nu aşa, orşcum!
8 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
da, pai acum mi-am dat seama ce-am facut. scuzati domnu’ de confuzie… batranetea, alcoolul si viata promiscua si-au pus amprenta pe drac. desi s-ar putea sa fie o afectiune psihica (de fapt sigur e, ca toate sunt acum), da imi tremura prea mult mana ca sa pot da toate cele nouasutedouazecisiceva de pagini ale DSMIV revazut si adaugit sa-i gasesc denumirea. si ca sa nu termin abrubt, eu chiar as fi fost flatat de o astfel de confuzie. iar acu’ dracu’ se duce la culcare.
na poftim! cind sa te inierviezi pe el… face ce face si-ti trece!
al dracului drac!
problema e ca_copiraitarii sufera de cianoza, de altfel, o boala profesionala. cu alte cuvinte, la inaltimea impresionanta la care se situeaza jobul lor, atmosfera rarefiata duce, evident, la o insuficienta oxigenare a creierului. Si de aici si ispravile cu pricina.
sper ca am reusit din nou sa lamuresc vidalul…
mai drace, nu stiu cum faci, da’ ai reusit aghen.
(mai catranel, mai… zmolicika! io-nteleg ca umblatul prin balarii face parte din fisha postului, ca pe-acolo dorm recrutii ‘nainte sa stie ca vor fi recrutati, da’… zau!)
in regula. cind ma roaga cineva insistent, si inca de doua ori, sa nu-l mai chem… s-a facut!
if you know what I mean
Stire supertare! Sint foarte curios cum (si daca) o va comenta Vidal!
http://www.boston.com/news/science/articles/2006/05/18/humans_...
Oameni care acum 5 milioane de ani s-au f* cu maimutele!
acu’, nu c-as vrea sa-mi dezamagesc ‘auditoriul’, da’ articolul ala cam miroase. intii ca-i cam prost scris si in multe locuri confuz de-a dreptul. pe urma, ca dupa prima treime incepi sa-ti dai seama ca marea stire nu-i de fapt nici o stire. ca aia inca nu si-au dat seama care datari sint gresite, alea vechi sau astea noi, ca nici fututu’ de oameni cu maimute nu-i dovedit cu nimic, ci-i doar o ipoteza, ca unii ‘cercetatori’ au contestat ideea pe motiv ca… nene… aia erau bipezi, ailalti patrupezi, ;i cum puteau sa si-o… aoleu, adica aia erau ‘cercetatori? stiintifici? sigur nu prin tomberoane? pai, de pilda, la unele popoare barbare antice (specific asta fin’ca popoare barbare mai cunoastem si azi – unele tin cu rapidu;
), eroul invingator intra in arena si sarbatorea tragindu-si-o snatos cu un cal. inteleg sa ai probleme in a-ti imagina asta, da’ nu un stra-om cu o biata stra-maimuta, zau!
cam atit avui de comentat, ca-n rest nu vad ce-ar mai fi in articolul ala. sa se lamureasca ei intii, si pe urma mai vorbim. daca s-or lamuri vreodata. ca, uite, toata viata am invatat ca-mi mor neuronii, si acu’ citiva ani aflu brusc ca au aflat si aia, tot brusc, ca neuronii nu mor, intra doar intr-o staza si pot fi ‘resuscitati’… juma de viata m-au pus sa-mi feresc ficatul de oua, acum imi recomanda oua ca sa-mi intaresc ficatul…
ia mai da-i…