U2

o directoare de ziar şi un redactor-şef au copt o idee. acu’, nu ştiu exact care dintre ei are patentul, deşi cam bănuiesc, aşa că o să zic că Unul-dintre-ei a avut o idee: să-şi transforme angajaţii reporteri şi redactori în cursanţi. le-a adus adică un domn profesor de comunicare la o facultate să le ia la puricat textele şi să-i lămurească de bine şi de rău, din punct de vedere atît lingvistic, cît şi jurnalistic.

mie nu mi s-a părut, în definitiv, o idee rea, dar mi s-a spus de-a dreptul – şi, la a doua gîndire, mi-am dat seama că aşa e – că angajaţii se simt umiliţi. intră în birou la domnul cu pricina, prin rotaţie, o dată la cîteva zile, o săptămînă, şi petrec ore în şir acolo. li se spun multe lucruri bune şi interesante, dar şi aiureli de genul (autentică): ‘de ce-ai pus U2 în titlu? cine-a auzit de U2? trebuia să spui o trupă care aşa şi pe dincolo’. la întrebarea cine-a auzit de U2, eu i-aş fi răspuns urgent toată lumea în afară de dumneata. dar persoana în chestiune, fiind mult mai civilizată decît mine, a tăcut şi-a înghiţit. lasă că domnul comunicare nu ştie cîte semne trebuie să aibă un titlu în pagina aia şi cîte urlete ies pe uşa departamentului tehnic dacă depăşeşti acel număr de semne. or, să dai un titlu cu trupa-irlandeză-care-nu-ştiu-ce, în loc de o-literă-şi-o-cifră, e… puţintel cam…

lasă că domnul cu pricina, am avut ocazia să verific, nu ştie, de pildă, să pună virgule. chestie esenţială în fond – desigur, dacă şi numai dacă vrei cu tot dinadinsul să te priceapă cineva; că, dacă nu, le poţi arunca prin text oriunde vrei.

cum spuneam, oamenii aceia sînt umiliţi săptămînal de domnul comunicare. sînt două variante aici. ori Unul-dintre-ei a considerat că angajaţii săi sînt nişte loaze ce merită să fie corectate şi îndreptate cu preţul oricăror umiliri, ori angajaţii aceia NU sînt nişte loaze – cel puţin nu toţi -, şi-atunci… 

oricum ar da-o, Unul-dintre-ei iese prost. dacă angajaţii nu-s loaze, e clar de ce iese prost. dacă sînt, nu trebuia să-i angajeze! adică, tăticu’, nu ştiai că-i loază cînd l-ai angajat? n-ai văzut că scrie mi-au ca pisica? n-ai văzut că începe ştirea cu data şi ora, continuă cu locul şi numele vecinilor, şi-abia la final pune cine ce-a făcut, dacă-şi mai aduce aminte?

şi-apoi, tălică, un angajat umilit n-o să se transforme într-un angajat mai bun. garantat. sută la sută.

nu mai bine băgai, Unule-dintre-ei, banii ăia cu care-l plăteşti pe domnul comunicare, nu mai bine-i băgai într-un departament de corectură mai bun? care s-o înlocuiască, de pildă, pe tanti corectoarea aia a ta, care nu ştie ce-i o apoziţie? şi pe care n-o mai umileşte nimeni-nimenea?

 

dar nu-i voi zice nimic din toate astea Unuia-dintre-ei, pen’că nu sîntem prieteni. sîntem doar amici.

7 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack