ok, vă zic:
am petrecut revelionul cu nişte gacici frumoase de-ţi pica părul, na!
asta-i amintirea mea cea mai pregnantă de cînd s-a născut două mii
şasele. laolaltă cu nişte culoare roz în diverse nuanţe, de la
pal-sticlă-de-gablonz pînă la ciclam-aprins, trecînd şi printr-oleacă
de fucsia, dacă nu cumva băusem prea multă bere…
(căci, da, şi de revelion, tot cu bere, nu se dezminte
vidal decît preţ de două pahare de şampanie. ok, şi de metaxa. dar n-a
fost metaxa.)
…şi mi se colorase vederea – gri-colorat, vorba profesoarei de desen
din şcoala generală. au trecut peste două’j’ de ani de atunci, şi tot
n-am aflat ce-i ăla gri- colorat, dar îmi pot da seama de ce n-am
învăţat să desenez nici măcar un scaun simplu cu patru picioare
comuniste.
oricum, printre pîraiele sprinţare în toate rozurile curcubeului am
avut parte şi de un petic de pămînt bogat, acoperit de narcise galbene.
în capu’ meu, era şi-o păturică de iarbă verde-greu întrezărindu-se
printre ele, dar să mor dacă ştiu: oare frumuşica aia avea verde pe ea,
sau e doar păturica din capul meu, ştiţi care, aia care ţi se înghesuie
sub frunte cînd te trezeşti… după revelion, să zicem?
să-mi trăiască franţuzoaicele.
mai ales una dintre ele, care mi-a luat ochii, şi-acum o mai văd, nici de poze n-am nevoie!
am petrecut revelionul cu nişte gacici frumoase de-ţi pica părul, na!
asta-i amintirea mea cea mai pregnantă de cînd s-a născut două mii
şasele. laolaltă cu nişte culoare roz în diverse nuanţe, de la
pal-sticlă-de-gablonz pînă la ciclam-aprins, trecînd şi printr-oleacă
de fucsia, dacă nu cumva băusem prea multă bere…
(căci, da, şi de revelion, tot cu bere, nu se dezminte
vidal decît preţ de două pahare de şampanie. ok, şi de metaxa. dar n-a
fost metaxa.)
…şi mi se colorase vederea – gri-colorat, vorba profesoarei de desen
din şcoala generală. au trecut peste două’j’ de ani de atunci, şi tot
n-am aflat ce-i ăla gri- colorat, dar îmi pot da seama de ce n-am
învăţat să desenez nici măcar un scaun simplu cu patru picioare
comuniste.
oricum, printre pîraiele sprinţare în toate rozurile curcubeului am
avut parte şi de un petic de pămînt bogat, acoperit de narcise galbene.
în capu’ meu, era şi-o păturică de iarbă verde-greu întrezărindu-se
printre ele, dar să mor dacă ştiu: oare frumuşica aia avea verde pe ea,
sau e doar păturica din capul meu, ştiţi care, aia care ţi se înghesuie
sub frunte cînd te trezeşti… după revelion, să zicem?
să-mi trăiască franţuzoaicele.
mai ales una dintre ele, care mi-a luat ochii, şi-acum o mai văd, nici de poze n-am nevoie!
8 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Mai c-ai reusit sa-mi faci rozul simpatic, vidalule, mie, care n-am suportat de cind ma stiu decit, eventual, rozul-bébé…
sa traiesti multi ani si sa ai un an la fel de vesel / colorat cum a inceput.
te pui dom’le cu rozu’ virtual ?!
n-ai vazut tu pozele alea, domnu’ HNU, ca de le-ai vedea, ai ramine impregnat pe creieri cu roz, ca semnatarul insemnarii.
caci deh, asa liota de chivutse in toate felurile nu se vede prea des.
drace, ma faceti invidios…
da, A, am observat si eu draguta noutate…:(((
(de-aia il intrebam pe Fire de ce e doar la editare, intelegind eu prin asta cind dai pe Edit ca sa modifici insemnarea)
Off topic: don’ Vidal, casuta cu “prospaturi” estem, dar atentie, estem numai prima ora si-ntiiasi data. Daca ai apucatara a publicare fara a o bifa, adios muchachos, a doua oara nu mai ai ocaziunea! Deci natiune fii vigilenta!