martzipan 2

rahat! mereu uit cîte ceva important:

Croitorul de poveşti !! şi pe asta tot după marţipan am găsit-o (pe bune, marţipanul e un superdetector
de poveşti!). cum ziceam, Croitorul de poveşti, de Marta Cozmin, cine-o mai fi şi Marta Cozmin şi de ce nu ştie toată ţara
de ea, mister pentru mine! auzi, Trei fete de împărat care au fugit de măritat,
na! chiar au fugit, nenică, Flora, Fedora şi Minodora, au zis da, tată,
ne mărităm, cum să nu, şi noaptea au fugit cu funia aruncată pe
fereastră, cu ţoale de bărbaţi, cai şi buzdugane. ce-mi povestiţi mie
de muieri proaste care s-au înecat cu un măr şi după aia au aşteptat de
lemn în raclă să vină găliganul să le pupe? terminaţi cu prostiile.

auzi alta, Copilul-păpuşă – asta era o puştoaică, nu ca
Pinocchio; şi nu s-a transformat în copil de-adevăratelea, ca ăla. nu
toate poveştile sînt tîmpite. (hai, măi, că glumeam)

sar peste alealalte, care sînt oricum grozave, să mă duc direct la
ultima, care-i una dintre cele mai stranii şi mai tulburătoare poveşti
pe care le-am citit vreodată – ok, în copilărie aşa mi se părea, dar
mă-ndoiesc că-i altfel acum. doar andersen ce mai scria aşa chestii de
electrizat părul pe mîini. e Feciorul-din-năvod. căutaţi-o, citiţi-o, sau nu. treaba voastră.

(am găsit şi Pierrot şi alte povestiri, de Dumas. tare
drăguţă, mi-aduc aminte ici şi colo, dar cît e el de Dumas nu mi-a
rămas în cap ca astea româneştile, croitorul de poveşti şi… Cele douăsprezece frumoase – de Elisabeta Preda, cine-o mai fi şi insa asta şi de ce nu ştie de ea toată
ţara nu pot pricepe!

a, mai era una de-am frecat-o pînă s-a luat culoarea de pe ea, Din marile legende ale lumii, repovestitele lui Al. Mitru. glilgameş,
cneazul igor, roland, sigfrid şi crimhilda, cidul, guillaume d’orange,
viteazul în piele de tigru, gudrun, arthur şi cavalerii mesei rotunde,
tristan şi isolda… şi note, nenică, sute de note despre
personaje, despre geografie, despre legendele originale, despre
literatura cavalerească, despre simboluri, despre bretoni, celţi şi-ai
dracu’ francezi care l-au cîntat pe lancelot du lac pînă l-au tocit
numai fiindcă erau convinşi că avea origine bretonă, despre regele
georgian Gheorghe al treilea şi fie-sa Tamara, habar n-aveam de
existenţa lor, despre minesengerii care cîntau la fidel şi ce dracu-i
ăla un margraf.

evident, am uitat să zic şi de grafica din poveştile alea ale Asiei,
incredibil, frate, ce-a făcut muierea aia, Marcela Cordescu, pentru o
simplă carte de poveşti – cine mai e şi Cordeasca asta şi de ce nu ştie
toată ţara de ea, alt mister supărător!

10 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack